Explozii la ”Nord stream-uri”: Războiul gazelor a intrat într-o fază fierbinte

În timp ce privirile societății ruse erau ațintite asupra cifrelor votării la referendumurile din teritoriile eliberate, mâinile iscusite ale unor autori necunoscuți au aprins un nou incendiu.

În timp ce privirile societății ruse erau ațintite asupra cifrelor votării la referendumurile din teritoriile eliberate, iar pe linia de contact a operațiunii militare speciale acțiunile de luptă aproape peste tot au trecut la starea de poziție, mâinile iscusite ale unor autori necunoscuți au aprins un nou incendiu.

Spațiul informațional a fost aruncat în aer de informațiile că presiunea de lucru pe liniile magistralele ale gazoductelor ”Nord Stream” s-a prăbușit brusc și critic.

Știrea a fost percepută inițial ca o glumă nereușită, dar cele mai sumbre așteptări s-au confirmat destul de repede. Primul care a spart zidul tăcerii a fost operatorul gazoductului Nord Stream AG, care a recunoscut oficial faptul căderii presiunii în magistralele de gaze ”Nord Stream - 2”, iar ceva mai târziu și colegii săi de la numărul unu. S-a aflat despre avarierea a trei linii de transport dintr-o dată - două la NS-1 și una la NS-2. Din punct de vedere geografic, accidentele au avut loc la nord-est (în primul caz) și la sud-est (în al doilea caz) de insula daneză Bornholm.

Cât timp operatorul colecta și analiza datele, iar Kremlinul pregătea o declarație prudentă, în presă a fost aruncată versiunea despre caracterul accidental al avariei la conducta magistrală. Ca variantă posibilă, era examinată de exemplu o spargere în urma ancorării uneia dintre navele aflate în zonă. Ipoteza nu a rezistat nici măcar celei mai mici verificări, deoarece punctele unde s-au produs avariile sunt la o depărtare geografică de mai bine de 20 de kilometri, dar și conducta în sine, conform celor mai stricte cerințe de proiectare, trebuie să reziste cu rezervă la căderea sau o agățarea în urma târârii ancorei de către oricare dintre tipurile de nave existente.

În continuare a luat cuvântul purtătorul de cuvânt al președintelui Rusiei: calificând cele întâmplate drept un caz fără precedent, el nu a exclus că a avut loc o diversiune planificată. Incidentul este cu adevărat fără precedent, dar instituțiile de presă occidentale nu numai că au uitat să-i învinuiască automat de toate pe ticăloșii de ruși, dar au și susținut masiv versiunea Kremlinului. Printre primii a venit cu o afirmație foarte clară publicația germanul Tagesspiegel, care încă în seara de luni a menționat că conductele au fost, cel mai probabil, avariate în urma unor explozii și că în aceasta sunt implicate fie Ucraina, fie forțele care îi oferă asistență deplină. Acest material a lansat o întreagă avalanșă de texte similare, dintre care unul, de exemplu, a fost un articol din Berlingske. Publicația germană, cu referire la Agenția Daneză pentru Energie, a comunicat că la locul avariei, aproape garantat, nu este doar o fisură sau o problemă de etanșeitate a traseului, ci o gaură mare.

Mai departe evenimentele s-au derulat cu viteza unui meteorit în flăcări.

La doar câteva ore după publicarea celor descrise mai sus, guvernul german a emis o declarație cu privire la începerea unei anchetă speciale în privința avariei, cu implicarea serviciilor speciale federale. A fost subliniat în special faptul că Berlinul examinează cele întâmplate doar ca pe o diversiune intenționată. Câteva ore mai târziu, danezii au publicat o înregistrare video de la fața locului, unde se vede clar cum fierbe suprafața mării din cauza gazului care se ridică și care, la contactul cu apa, a format o pată vizibilă.

Cu asta partea factologică este încheiată – iar mai departe trecem la calcule speculative. Precizăm că tot ceea ce va fi expus mai jos este doar o analiză a faptelor, care nu poate pretinde nici la univocitate, nici la completitudine.

Atunci când două dintre părțile cele mai interesate, adică Rusia și Germania, nu numai că recunosc faptul avariei – ea este de asemenea interpretată aproape incontestabil drept diversiune, să examinăm locul faptei.

Ambele ”Nord Stream-uri” merg de pe coasta baltică a Rusiei și se opresc la țărmul Germaniei, însă rutele conductelor de gaz nu sunt identice sau paralele în partea lor principală. Adâncimea medie la care se află țeava – ea se află anume pe fund și nu este îngropată în pământ - este de aproximativ 100 de metri. Iar acum deschidem harta măsurătorilor de adâncime în zona insulei Bornholm și aflăm că ”Nord Stream – 1” este deteriorat într-o zonă în care adâncimea variază în intervalul de 45-50 de metri, iar spre sud-est, ”torentul” numărul doi este distrus la adâncimi de 50-60 metri . Pare a fi un fleac, însă doar la prima vedere.

În afară de declarațiile verbale ale Moscovei și Berlinului, au fost deja primite date de la centrul seismic suedez, care susține fără ambiguitate că la locul scurgerii au fost înregistrate oscilații cu magnitudinea de cel puțin 2,3 puncte. Specialiștii din domeniu au recalculat deja asta în valorile respective și au ajuns la concluzia că conductele de gaz au fost (probabil) aruncate în aer de încărcături cu o capacitate de cel puțin 100 de kilograme de TNT.

Și aici pășim pe cea mai fragilă gheață, presărată din gros de teorii ale conspirației.

Cu un an și jumătate în urmă, și anume în aprilie 2021, în Marea Baltică au avut loc exerciții navale ale țărilor NATO, în care rolul de primă vioară l-au avut navele de război ale marinei poloneze. Din motive neclare, zona de exerciții a fost amplasată în imediata apropiere de locului unde nava ”Fortuna” monta în acel moment conducta ”Nord Stream – 2”. Navele și avioanele poloneze păreau să nu aibă alt scop decât să se rotească concentrat în jurul ”Fortunei” eminamente pașnice. În același timp, Varșovia organizat o isterie adevărată în presa occidentală, speriind întreaga lume cu faptul că pe conductă va fi instalat un oarecare echipament de spionaj rusesc. Cum se întâmplă de obicei, acuzațiile nu au fost susținute de niciun fapt, dar resentimentele, după cum se spune, a rămas.

Printr-o altă coincidență incredibilă, chiar imediat după finalizarea exercițiilor, a început faza activă a construcției conductei de gaz Baltic Pipe, care trebuia să conecteze Norvegia bogată în gaze cu Polonia veșnic săracă energetic. Este de remarcat faptul că demararea construcției la începutul lunii mai nu a fost simplă, ci după lungi și extrem de scandaloase înțelegeri privind montarea conductei norvegiene-polone cu intersectarea magistralei ”stream-urilor”.

Deja atunci experții militari ruși au atras atenția asupra potențialului pericol pentru gazoductul nostru, examinând anume amenințările cu caracter de diversiune. Drept una dintre cele mai probabile era examinată metoda scoaterii din funcțiune a ”Nord Stream” prin folosirea înotătorilor de luptă sau prin lovirea cu ajutorul aparatelor subacvatice nelocuite (UUV). Prima ipoteză (datorită adâncimii semnificative) a fost apreciată drept puțin probabilă, dar a doua era considerată practic garantată, mai ales având în vedere faptul că țările regionale ale blocului militar occidental au în dotare un număr destul de mare de UUV. Acest tip de armă este controlată prin cablu de fibră optică, are o cameră de ghidare, sonar și o capacitate de sarcină utilă care permite transportarea a o sută și mai multe kilograme de explozibil la locul loviturii.

Unor ciudățenii extreme poate fi atribuită de asemenea aflarea în ultimul timp, în această zonă, a unui grup de nave de război ale Marinei SUA sub fanionul de comandă al navei de debarcare USS Kearsarge. Potrivit datelor deschise de pe trackere-le aeriene, elicopterele de atac deja de o lună se învârt în imediata apropiere de Bornholm. Aici poate fi adăugat și articolul publicat în iulie de revista de specialitate Sea Power, între altele, acolo sunt menționate testările de succes ale aparatelor de lovitură subacvatice, care - ceea ce nu este un secret - au fost folosite și în cadrul ultimelor exerciții BALTOPS 22. Acestea au avut loc în imediata apropiere a memorabilei insule daneze și s-au încheiat marț. Îndată după exploziile de la gazoductele rusești.

Vom continua să înșirăm noi perle de coincidențe pe acul memoriei și vom menționa că conductele de gaz rusești au ieșit din funcțiune luni, iar deja marți, Polonia a raportat solemn despre lansarea gazoductului Baltic Pipe. Cel mai mult au păstrat tăcere în privința celor întâmplate Statele Unite și abia marți către seară, a apărut în spațiul mediatic secretarul de stat care s-a limitat la o declarație seacă despre faptul că sabotajul la ”Nord Stream-uri” nu este în interesul niciunei părți. Întrucât domnul Blinken nu a precizat despre ce părți este vorba, ne vom permite și aici o analiză superficială.

Sunt exact doi beneficiari din activitatea NS-1 și NS-2, dacă privim din punctul de vedere al statalității - acestea sunt Rusia și Germania. Pentru prima, aceasta este o piață stabilă de vânzare cu plata într-o valută puternică, care este mai scumpă decât dolarul, pentru al doua - o bază energetică sigură, care-i permite astfel de experimente precum renunțarea la energia nucleară, fără teama de a ”îngheța” populația și industria. ”Nord Stream – 2” a fost însoțit de la montarea primei țevi de o isterie fără precedent a establishment-ului liberal occidental și a mediilor de informare – puțin probabil să fi existat în istorie un proiect mai urât de către democrația occidentală. Conducta, în pofida tuturor dificultăților, a ajuns totuși până la Greifswald și chiar a fost umplută cu gaz tehnic, după care s-au întâmplat evenimente binecunoscute și Berlinul, care a arătat o nemulțumire extremă, a fost nevoit să pună cruce pe proiect sub presiunea colectivă.

”Nord Stream – 1” a funcționat la încărcătură maximă exact până când agregatele de pompare a gazelor de la stația de compresoare Portovaia au fost scoase pentru reparații preventive programate. Prima turbină practic a fost răpită de către Canada de la Siemens-ul german, unde a fost transportată la uzină pentru întreținere tehnică. Germania și-a luat practic prin luptă proprietatea înapoi, dar aici a venit timpul pentru restul agregatelor - și a devenit clar că germanii nu pot conta pe întregile capacități ale NS-1.

Subliniem încă o dată în mod special, ambele proiecte au fost distruse nu de Rusia, care a fost acuzată în cor că folosește nu se știe ce fel de armă energetică, ci de Occidentul condus de SUA. Acestea din urmă au depus maximum de eforturi pentru a împiedica lansarea conductelor, primirea banilor de către Rusia și a gazelor naturale de către Germania.

Drept urmare, Rusia este izolată fizic de Europa, deoarece reparația conductei va dura o perioadă necunoscută, care se estimează deja la luni. Germania se îndreaptă cu viteză maximă către sezonul de încălzire, înarmată doar cu rezerve de manevră în propriile depozite subterane, cumpărând gazul necesar în Polonia, deși timp de multe decenii a fost exact invers. Polonia, în schimb, lansează o nouă conductă de gaze, sporindu-și ponderea pe piața europeană și, totodată, înlăturând-ul de pe piedestalul necondiționat al Uniunii Europene pe adversarul său istoric ireconciliabil, Germania, care acum ajunge în poziție de vasal față de livrările de GNL de peste ocean.

Pe fundalul celor întâmplate, prețurile la gazele naturale în Europa urcă până la cer, crescând cu peste 400 de dolari într-o singură sesiune și depășind indicatorul de 2100 de dolari pentru 1000 de metri cubi.

Iar la finalul acestei povești tensionate apare pe scenă ”Naftogaz-ul” ucrainean, care acuză ”Gazprom-ul” că nu pompează gaz prin sistemul ucrainean de transportare a gazelor și cere fie reluarea livrărilor, fie achitarea unor penalități uriașe.

Fiți de acord, câte coincidențe pot fi văzute, dacă te uiți la ceea ce se întâmplă cu un ochi antrenat.