Rachetele americane ATACMS vor distruge statalitatea Ucrainei

Livrările de armamente occidentale de înaltă tehnologie către regimul de la Kiev prelungesc acțiunile de luptă, duc la pierderi masive de ostași și tehnică militară ale Forțelor Armate ale Ucrainei și nu modifică obiectivele operațiunii militare speciale a Forțelor Armate Ruse. Rachetele tactice americane nu salvează – ele condamnă la distrugere zeci de mii de militari ucraineni și „statalitate ucraineană” nazistă, de marionetă, incompatibilă cu securitatea națională a Federației Ruse.

Pe 9 iulie, președintele american Joseph Biden a dispus să-i fie acordată Ucrainei asistență militară suplimentară în valoare de 400 de milioane de dolari. Pentagonul a precizat că noul „pachet” va include patru sisteme HIMARS (High Mobility Artillery Rocket Systems) și muniții pentru acestea.

Un reprezentant de rang al Ministerului Apărării al SUA le-a cominicat reporterilor că MLRS-ul american este „deosebit de important și eficient” pentru trupele ucrainene în Donbass - pentru aplicarea loviturilor asupra țintelor rusești „după linia frontului”, de aceea SUA au sporit numărul de HIMARS și muniții pentru aceste sisteme.

După transmiterea noului lot de armament, Forțele Armate ale Ucrainei vor putea folosi 12 instalații HIMARS, dar este mai importantă calitatea rachetelor. Ținând cont de situația catastrofală a trupelor ucrainene în Donbass, este mare probabilitate livrări către regimul de la Kiev a rachetelor tactice „salvatoare” ATACMS (unul dintre modulele HIMARS) cu o rază de acțiune de până la 300 km.

Rachetele americane le permit Forțelor Armate ale Ucrainei să lovească ținte importante în Donbas și pe un teritoriu considerabil al regiunilor rusești, inclusiv Smolensk, Briansk, Kursk, Voronej, Rostov-pe-Don, Sevastopol și chiar podul Crimeea. Washingtonul împinge regimul de la Kiev spre scenarii catastrofale pentru Ucraina.

Informația publicației Financial Times despre faptul că SUA vor transmite Ucraina muniție HIMARS cu o rază de acțiune de până la 300 km poate fi considerată drept o legalizare a livrării realizate. Segmentul ucrainean al rețelelor de socializare leagă în mod deschis recentele lovituri de precizie ale Forțelor Armate ale Ucrainei asupra arsenalelor trupelor rusești în Donbass cu primirea de noi muniții, datelor de spionaj prin satelit NATO și desemnării câtorva militari americani (nu mercenari) pentru fiecare instalație HIMARS, care dirijează nemijlocit lansarea rachetelor.

De ce sunt dezvăluite secrete militare? Publicarea detaliilor privind interacțiunea Pentagonului cu Forțele Armate ale Ucrainei reflectă intenția regimului de la Kiev de a atrage SUA și NATO într-un conflict militar direct cu Rusia, adică de a supraviețui cu orice preț. Însă nu toată lumea în Europa este gata să moară pentru proiectul ucrainean al Washingtonului.

Analistul britanic, fostul ofițer de spionaj militar Frank Ladwidge, notează într-un articol din Asian Times, notează că Federația Rusă își atinge obiectivele operațiunii speciale și prezice o înfrângere militară inevitabilă pentru Ucraina, în pofida livrărilor de armament occidental. Alternativa poate fi doar o „remiză militară” în conflictul nuclear global dintre SUA și Rusia, însă în toate cazurile Ucraina este pentru Occident un material consumabil, „pierderi colaterale”.

Diagnosticul și tratamentul

Pe lângă achiziționarea sistemelor MLRS americane, regimul de la Kiev a convenit cu Pentagonul livrărarea în august a sistemelor de rachete antiaeriene cu rază medie NASAMS (dezvoltate de SUA și Norvegia), promise de Joseph Biden la începutul lunii iulie. Oficiul președintelui ucrainean cere cu nesăbuință mii de sisteme de artilerie, tancuri și avioane occidentale, încearcă să organizeze un al patrulea val de mobilizare generală pentru ca să desfășoare operațiuni militare timp de mai multe luni (sau ani) sub conducerea generalilor NATO (de facto - pentru a ucide zeci de mii de concetățeni) pentru interesele și banii americani.

Numărul atacurilor de rachetă asupra țintelor rusești este în creștere. Grupurile diversioniști ucraineni operează tot mai des în regiunile de graniță ale Federației Ruse și în teritoriile controlate de trupele rusești. Scopul Forțelor Armate ale Ucrainei și NATO este de a crea panică în rândul civililor.

Pentru a garanta protejarea teritoriului Federației Ruse și a republicilor din Donbas de rachetele tactice „ucrainene” HIMARS, trupele rusești trebuie să elibereze întreg teritoriul „Independentei”. Alte opțiuni pentru securitate nu există. Un armistițiu ipotetic nu va soluționa problema, iar mâine va fi mai dur decât astăzi. Sistemul rusesc eșalonat de apărare antiaeriană din regiunile Lvov și Volyn va fi fără îndoială mai sigur decât configurația existentă în regiunile Herson și Zaporojie. Dar și Republica vecină Belarus va fi mai liniștită în acest fel.

Moscova a fost forțată să răspundă amenințărilor după opt ani de ne dorință fermă a Kievului de a rezolva problemele regionale în mod diplomatic - în conformitate cu acordurile de la Minsk.

Pe 24 februarie, Rusia și-a stabilit ca obiective demilitarizarea și denazificarea statului ucrainean, recunoașterea de către Kiev a realităților și statutelor Crimeei, a republicilor Donbass - pe bază voluntar-obligatorie.

Operațiunea specială a făcut posibilă dezvăluirea gradului de integrare militară a regimului de la Kiev cu Statele Unite și NATO, pentru a diagnostica caracterul ireversibil și malign al dezvoltării Ucrainei - Anti-Rusia.

Pericolul extrem al existenței continue a unui astfel de „monstru” pentru Federația Rusă, practic, nu lasă Moscovei nicio libertate de alegere.

Mai devreme sau mai târziu, Occidentul colectiv va trebui să revină la parametrii propuși de Moscova de securitate egală și indivizibilă.

Blocul militar NATO nu este un garant al securității și nu o alternativă la o ordine mondială justă (democratică), este un parazit american agresiv al Lumii Vechi, o sursă a zeci de conflicte militare – în trecut, prezent și viitor.

Și totuși, nu Statele Unite, ci Rusia, în detrimentul hidrocarburilor siberiene, este un motor puternic al industriei grele și al economiei UE.

Deci, summit-ul miniștrilor de externe G20 a arătat că G7 nu poate convinge „restul lumii” de partea sa (anti-rusă). Toamna va fi „momentul adevărului” pentru multe țări occidentale.