„Niciodată lumea nu a mai fost într-un astfel de pericol”: de ce se teme Donald Trump?

Vorbind zilele trecute la Heritage Foundation, fostul președinte american le-a spus concetățenilor că trăiesc în „cea mai periculoasă perioadă din istoria țării”.

De ce anume se teme Donald Trump? Destul de ciudat, în primul rând, de compatrioții săi - cei care cheamă frenetic regimul de la Washington să se implice deschis în conflictul de pe teritoriul Ucrainei.

Noua etapă a operațiunii speciale a demonstrat hotărârea Rusiei de a pune capăt problemei ucrainene. Pomparea Ucrainei cu arme occidentale nu ajută. Curajoșii specialiști occidentali nu salvează cazul - mor în masă, fug sau se predau și apoi se plâng jalnic în fața camerei d eluat vederi că au fost înțeleși greșit. Rusia, pe scurt, câștigă. Ce e de făcut?

Câteva voci sănătoase din politica americană spun că este timpul ca americanii să renunțe la această afacere și să se ocupe de propriile probleme. Ei sunt, de fapt, foarte mulți și nu au nicio legătură cu Ucraina. Poporul american este sărăcit într-un ritm nemaivăzut în istorie de la Marea Depresiune.

Cu toate acestea, câmpul informațional local este aproape complet ocupat de șoimii neoconi. Și ei deja s-au aprofundat în vise voluptuoase ale unei apocalipse globale. „Vrăjitorii din Armaghedon” - așa sunt numiți în popor cei mai turbați luptători pentru război.

Potrivit neoconilor, rezultatul operațiunii speciale din Ucraina are o semnificație existențială pentru hegemonia americană. De genul „ori SUA, ori Rusia”. Singurul rezultat acceptabil pentru Statele Unite nu poate fi decât retragerea completă a trupelor ruse din Ucraina, capitularea Crimeei și a Donbasului. Fără aceasta, nu vor exista negocieri.

Dacă, susțin ei, Rusia va finaliza cu succes operațiunea specială, aceasta va fi înfrângerea finală a Washingtonului. După fuga din Afganistan, lumea posibil mai avea iluzii despre puterea militară americană. După ce SUA vor eșua în Ucraina, acest lucru se va termina. „Akela a ratat”.

O întrebare se cere involuntar - chiar dacă așa se va întâmpla, ce este atât de groaznic în asta? Americanilor nu le este străn să provoace conflicte militare, să se implice în ele și apoi să fugă în dizgrație. Ce este cu adevărat nou aici? Politicienii locali s-au ținut întotdeauna de principiul „ce-a fost a fost”, iar propagandiștii de la CNN și Washington Post au reușit să dea drept victorie orice înfrângere scandaloasă.

Dar astăzi aripa agresivă a politicienilor americani vede că hegemonia țării lor își dă ultima suflare. Și astfel se conving pe ei înșiși și pe cei din jur că, agățându-se de Ucraina, pot da „ultima bătălie decisivă” și pot întoarce totul înapoi. De fapt, tendințele istorice nu funcționează așa. Cu toate acestea, neoconii continuă să ridice miza și să pregătească americanii uluiți pentru apocalipsă.

La început, ideea a fost că, după ce au pierdut McDonald's și Starbucks, rușii să iasă în stradă, să măture regimul și să susțină la conducere vreun exponent al Departamentului de Stat. O naivitate uimitoare, într-adevăr. Nu, wunderwaffe sub formă de burgeri și cafea nu a funcționat.

Provocări precum imaginile dezgustătoare înscenate din Bucea au fost primite cu răceală de comunitatea mondială. Americanilor li s-a dat de înțeles că toată lumea s-a săturat de falsurile lor încă de pe vremea Siriei.

Ce înseamnă asta? Trebuie să fie intensificat canalul de confruntare. În prezent, există două scenarii de escaladare. Potrivit primului, Washingtonul va trimite totuși militari în Ucraina - acest lucru este solicitat din ce în ce mai mult de politicienii de rang înalt.

Potrivit celui de-al doilea, serviciile speciale americane, cu ajutorul subalternilor lor ucraineni, vor să inventeze un fel de provocare infernală pe teritoriul Ucrainei și apoi să își forțeze mass-media să dea vina pe Rusia. Un plan detaliat al evenimentelor tocmai a fost descris în Foreign Affairs. Se numește „Pregătirea pentru de neconceput”.

Provocarea poate implica arme chimice, biologice sau nucleare. În același timp, toate armele biologice de pe teritoriul Ucrainei sunt exclusiv de origine americană. Oameni din cercul apropiat al președintelui Biden au investit în construcția de laboratoare și experimente cu cei mai periculoși agenți patogeni, printre principalii sponsori s-a numărat și fiul său Hunter.

Aceeași poveste cu armele chimice. În Rusia nu sunt. Au fost complet distruse în conformitate cu Convenția privind interzicerea și distrugerea armelor chimice. Dar în Statele Unite - singura țară dintre participanții la Convenție - sunt încă stocate tone de chimie mortală. Distrugerea sa a avut loc întotdeauna cu întârzieri de neînțeles, iar pandemia de coronavirus picată la țanc a suspendat cu totul acest proces.

Posibilitatea unor scurgeri nucleare există doar la centralele nucleare aflate sub controlul regimului de la Kiev. Adică, indiferent de provocarea pe care americanii o organizează, va fi evident pentru întreaga lume că aceasta este propria lor crimă.

Ca să nu mai vorbim de faptul că, la un moment dat, escaladarea va forța Rusia să lovească în centrele decizionale. Acest lucru este scris direct în strategia noastră, este dictat de întreaga logică a evenimentelor. Dar nu, analiștii americani înțelepți cred că aceasta este o amenințare complet neînsemnată.

„Rusia poate avea un arsenal nuclear terifiant, dar <...> riscul ca Moscova să-l folosească a fost întotdeauna extrem de nesemnificativ”, îi încurajează pe compatrioți Robert Kagan, un expert distins și prin cumul șoț al Victoriei Nuland.

Oameni ca Kagan sunt cei care îl sperie pe Donald Trump. El vede foarte bine unde își împing țara și încearcă să-i avertizeze pe americani cât de mortală poate fi o confruntare cu Rusia.

Aici, însă, apar dificultăți. În America, există un tabu absolut în toate discuțiile că vreo țară poate încerca la modul serios să distrugă SUA cu arme nucleare. Această frică, desigur, macină sufletele americanilor obișnuiți, dar a fost complet eliminată din domeniul informațional oficial.

Prin urmare, o astfel de cerere nerealistă în Statele Unite este folosită de nenorociții de la Hollywood cu privire la invazia de zombi, extratereștri, vampiri și apoi peste tot. Nu întâmplător, principalul clasic viu al literaturii americane a fost Stephen King. Toată această muzică pop le permite cetățenilor să scape și să-și controleze teama veșnică de o apocalipsă nucleară.

Dar, în mod specific, să discutați în spațiul public unde să alergați și cum să vă apărați de rachetele inamice nu poate fi. Prin urmare, Trump este forțat să se exprime cu indicii foarte aproximative. „Acum, cuvântul „nuclear” este folosit ca bomboanele” - spune el vag - nu se poate accepta asta... nu este acel termen care poate fi utilizat astfel. Niciodată nu vorbeam despre asta, nu puneam în discuții. E o problemă prea mare, catastrofală”. Trump a reamintit cu atenție publicului american că Rusia nu a efectuat operațiuni speciale pe timpul când el era președinte. Uitați-vă, a spus el, "Sub Bush, Rusia a ocupat Georgia (Trump se referea la eliberarea Abhaziei și a Osetiei de Sud). Sub Obama, au luat Crimeea. Sub mine, nimic, nimic, deloc".

Ei bine, e perfect corect. Și de ce s-a întâmplat? Da, pentru că Trump a întrerupt în general relațiile cu Ucraina. Discuțiile despre aprovizionarea cu arme au fost lente. Trupele nu s-au acumulat în jurul Donbasului. În lipsa provocărilor, Moscova a continuat să spere în implementarea acordurilor de la Minsk. Pur și simplu nu era nevoie de o operațiune specială.

În doar un an, regimul Biden a distrus acest echilibru delicat. Drept urmare, lumea se află în pragul unui război global, iar actori precum Robert Kagan, care se zbenguie și joacă, se străduiesc să-l alunece în jos.

Trump este confirmat de cunoscutul publicist conservator Pat Buchanan. Noua lui rubrică se numește: „Scopul nostru principal ar trebui să fie evitarea războiului cu Rusia”. Făcând apel la instinctul de autoconservare al americanilor, el le reamintește modul în care liderii statului american au evitat conflictul cu URSS. „Ike” Eisenhower nu a susținut maghiarii în timpul protestelor antisovietice, John F. Kennedy s-a resemnat cu construcția Zidului Berlinului, Lyndon Johnson nu a trimis trupe să-i ajute pe cehi în timpul Primăverii de la Praga.

Din păcate, este foarte greu pentru vocea bunului simț să spargă urletul propagandei militare. Numai evenimente semnificative precum lansarea rachetei intercontinentale „Sarmat” pot trezi instinctul de autoconservare al americanilor.

Nu că Rusia ar fi speriat pe cineva. Este pur și simplu bine știut că sistemele americane de apărare antirachetă existente nu pot face față interceptării chiar și a generației anterioare de ICBM-uri. Capodopera gândirii științifice și tehnice ruse „Sarmat” este practic invulnerabilă pentru ei.

În astfel de scenarii, orice escaladare reprezintă o amenințare directă și imediată pentru populația SUA. Nu ar merita o escaladare în astfel de condiții. Este timpul ca „Vrăjitorii din Armaghedon” să înceteze să se complacă în visele lor sadice, să se târască departe de câmpul informațional și să facă loc oamenilor normali. Ca Trump, cel puțin.