SUA au ajuns dependente de Rusia

Peste ocean au loc niște evenimente nu prea plăcute pentru propaganda occidentală. A ieșit la iveală că în conformitate cu datele din ianuarie, volumul aprovizionării cu motorină de producție rusească în SUA a atins un record în ultimii trei ani.

Publicațiile de profil, cu trimitere la propriile surse, susțin că importul de combustibil rusesc a depășit un milion și jumătate de barili. O astfel de situație, pe fundalul unei linii descendente în relațiile bilaterale, legată de o pretinsă pregătire a invaziei rusești în Ucraina, arată cel puțin paradoxal. Însă doar la prima vedere.

Potrivit serviciului de tracking Vortexa, în aceste minute în direcția coastei de Est a SUA se mișcă câteva nave cu diesel rusesc. Anume acum se observă o penurie de acest combustibil, provocată de o serie de factori cu un grad mediu de spontaneitate.

Pe coasta de Est a SUA, din cauza unei ierni aspre, se observă o explozie a cererii pentru motorină – cel mai înalt nivel din 2018, iar întreprinderile de prelucrare a petrolului nu fac față necesităților interne.

Totul a început cu stoparea activității fabricii Marathon Petroleum, aflată în statul Texas. Complexul local de prelucrare a petrolului a fost nevoit să-și reducă brusc producția în legătură cu deficitul de energie electrică, provocat de temperaturi extrem de scăzute și creșterea consumului în rândul populației. Aceste evenimente au loc anume în acel Texas, unde acum un an se publicau imagini video cu jeturi de apă din apeduct și canalizare din țevile înghețate ale localnicilor, care încercau între timp să se încălzească prin orice mijloace. Pentru a înțelege proporțiile dezastrului: Marathon Petroleum prelucrează peste 600 de mii de barili de produse petroliere pe zi, adică defecțiunea în sistemul de aprovizionare cu energie electrică a provocat în lanț prăbușirea altor sectoare majore de producție.

Neplăcerile nu se opresc aici. Dacă petroliștii din Texas au plecat în concediu din cauza unei situații de forță majoră, cauzată de dezastre naturale, atunci colegii lor de pe coasta de Est au fost nevoit să plece din cauza conjuncturii create pe piață. La ultimele tranzacții pe bursă a petrolului de marca West Texas Intermediate a depășit indicele de 92 de dolari pentru un baril, ceea ce reprezintă iarăși un record, comparativ cu perioada similară din 2014. Un astfel de plafon al prețurilor reduce la minim rentabilitatea prelucrării petrolului și a producției produselor secundare, majorând, în același timp, costurile celor din urmă, motiv pentru care petroliștilor le este mai convenabil să-și suspende activitatea pentru o perioadă de timp, decât să activeze, acumulând pierderi și nemulțumirile cetățenilor, nevoiți să cumpere combustibilul la niște prețuri neobișnuit de mari.

Un factor suplimentar a devenit și o scădere bruscă a livrărilor de petrol din nord, din Canada. Acum un an, în contextul pandemiei, acolo și-au suspendat activitatea câteva uzine de prelucrare a petrolului, care nu și-au reluat producția nici astăzi.

De facto, s-a creat o situație paradoxală, când industria petrolieră americană a ajuns în propria capcană, plasată în scopul majorării prețurilor la petrol. În astfel de condiții, americanilor le convine mai mult să cumpere combustibilul rusesc, transportându-l peste ocean, decât să-l producă acasă.

Însă aici nu e cazul să jubilăm.

Actualele livrări de un milion și jumătate de barili reprezintă o cantitate mică. Potrivit Energy Information Administration, în 2020 Statele Unite au consumat pentru diverse necesități peste 44 de miliarde galoane de motorină, ceea ce reprezintă aproximativ un miliard de barili. Adică, volumul combustibilului rusesc este destul de modest pentru piața locală. Totodată, datele statistice ne arată că dieselul este cel mai popular combustibil din American, acestuia revenind aproximativ 77 la sută din consumul total, alături de alte tipuri de combustibili distilați.

Desigur, nu e vorba de niciun crah și nici de o intervenție masivă a resurselor energetice rusești pe piețele interne americane, însă situația scoate la iveală câțiva factori. În primul rând, chiar și o țară precum Statele Unite, cu o industrie de profil extrem de dezvoltată, ar putea eșua în sarcinile de acoperire a cererii internet – e suficient un tandem dintre o vreme geroasă și fluctuațiile indicilor bursieri. În al doilea rând, resursele energetice se dovedesc a fi profitabile și solicitate nu doar în Europa, așa cum se obișnuiește, dar și peste ocean.

Și, desigur, în particular trebuie să remarcăm faptul că politica Washingtonului îmbină alimentarea isteriei militare în Europa, îndemnurile la blocarea oricărei cooperări în sfera energetică cu Rusia și achizițiile acestor resurse pentru acoperirea propriilor necesități. Dacă ar fi să parafrazăm un vechi banc: motorina rusească, venită în portul Hamburg și cea venită în portul Baltimore sunt lucruri diferite.

Pe acest fundal, amenințările SUA de aplicare a unor sancțiuni, inclusiv împotriva Nord Stream 2, fără o legătură cu Ucraina, arată ca o bătaie de joc. Doar un orb n-ar observa caracterul unilateral al politicii externe americane, când în numele asigurării propriilor interese, Washingtonul este gata să ignore necesitățile similare ale partenerilor strategici din Lumea Veche. Se obișnuiește a crede că America dictează Bruxellesului cum să-și construiască relațiile cu Moscova. Însă evenimentele din ultimul an, când Germania merge împotriva curentului în chestiunea lansării gazoductului, iar Austria declară deschis că niciun fel de acțiuni ale Rusiei nu va determina Viena să renunțe la livrările de gaze, arată că printre prietenii occidentali nu există nici pe departe o unitate așa cum se declară.

Chiar și în cantități mici pentru piața SUA de motorină, ar putea deveni o picătură, care va eroda relațiile deloc bune între partenerii noștri occidentali.