Casa regală republicană a României

Cetățeanul României republicane poate să se bucure, atunci când grijile și timpul îi permit, de spectacolul de operetă al Casei regale republicane.

România a apărut ca stat pe data de 24 ianuarie 1859, în urma unificării principatelor Moldovei și Valahiei, sub sceptrul de domnie al principelui Alexandru Ioan Cuza. Statul român a apărut în contextul modern al apariției statelor naționale. România ”se naște” cu 12 ani înaintea unificării Germaniei, cu 11 ani înaintea apariției Italiei ca stat modern.

România: 89 de ani de monarhie, 74 de ani de republică

Putem împărți istoria României în două etape, în funcție de forma lor de guvernământ: perioada monarhiei (24- ianuarie 1859- 30 decembrie 1947) și perioada republicii (30 decembrie 1947- zilele noastre).

Privim spre perioada monarhică cu o anumită deferență și cu un anumit respect, de multe ori motivat de prezentarea unei istorii idealizate a acelei perioade. Și, categoric, perioada aceea a fost o perioadă de foarte importante realizări și transformări pentru România și pentru națiunea română.

Perioada republicană nu are însă parte de o presă bună. Rar se întâmplă să aibă parte și de o presă echilibrată. Asocierea republicii cu comunismul rămâne o temă constantă în discursul public românesc. Doar că în cei 74 de ani de republică, putem deja număra 32 de ani de democrație, cu toate avatarurile sale, și chiar experiența celor 42 de ani de regim comunist nu mai poate fi tratată fără o doză de obiectivitate, de echilibru. Trecerea anilor trebuie să ducă și la atenuarea pasiunilor.

În sfârșit, idealizarea monarhiei nu trebuie să treacă cu vederea o evidență politică: societatea românească a rămas și după 1989 preponderent republicană. Restaurarea monarhiei a fost tot timpul o temă politică secundară, suficient de populară ca să mai aducă niște voturi și un pic de prestigiu personal, dar incapabilă să provoace voința unei majorități pentru revenirea la statutul de regat.

Opereta ”Casa regală republicană a României”

De aceea monarhismul românesc a sfârșit, din ultimii ani de viață ai regelui Mihai, într-un hibrid ce, deși de multe ori își dorește să fie solemn, e caragealian de amuzant. Avem o Casă Regală republicană.

Casa Regală a României este o instituție republicană. Este subvenționată de stat, membrii Casei Regale își fac un titlu de mândrie din serviciile pe care le aduc republicii, dar în același timp ”valsează” pe ritmuri protocolar desuete monarhice.

În plină republică, politicieni republicani și actori ai societății civile republicane, deplin loiali Republicii, fac reverențe, se adresează cu formule de tipul ”Majestate”, ”Alteță”, „Sire” și primesc diverse distincții în numele unei Coroane care nu mai există.

Burghezia din această republică care își alege cu pasiune președinți din 5 în 5 ani, își trimite cu stângaci și infantil snobism reprezentanții la diverse evenimente ”regale”, la petreceri de grădină și alte ceremonii, subvenționate de republică, pentru a preaslăvi monarhia.

Explicațiile pentru acest spectacol de operetă, al Monarhiei republicane române, au variat de la teorii ale conspirației la iluzii că de fapt se va putea ajunge cândva la o restaurație. În fapt, spectacolul Monarhiei republicane, este un paliativ pentru neoburghezia românească și pentru elitele politice și din societatea civilă ce participă prin evenimentele Casei regale din republică, la un ”glamour royal”.

Apoi ambele părți sunt mulțumite. Membrii Casei regale au descoperit că acest spectacol de operetă prezintă avantaje uriașe. Cu adevărat, în România, regele (în cazul nostru, de fapt, doamna Custode a Coroanei), domnește dar nu guvernează.

Lipsiți de orice răspundere politică, având doar obligația de a face show regal atunci când evenimentele o cer, finanțați de stat și cu averile protejate de fiscalitate în virtutea statutului legal al Casei regale, membrii familiei regelui Mihai nu au motive să întrerupă acest spectacol de operetă.

Cât de regală mai este casa regală?

Aceste avantaje se adaugă rezolvării unei probleme: dacă s-ar pune cu adevărat problema restaurării monarhiei în România, care ar fi legitimitatea urmașilor regelui Mihai?

După cum știm, regulile dinastice sunt destul de stricte. Iar regulile dinastice românești, care aplică legea salică, sunt printre cele mai stricte din Europa. Legea salică împiedică succesiunea pentru urmașii regali de gen feminin.

De asemenea, rigurosul Statut al Casei Regale al României prevedea condiții suplimentare: inclusiv imposibilitatea ca un român să poată să devină, prin mariaj, membru al Casei Regale.

Când principele Ferdinand, moștenitorul tronului, îndrăgostit sincer de Elena Văcărescu, a cerut voie să se căsătorească cu ea, a reușit să își înduplice foarte autoritarul unchi, regele Carol I. Dar s-a lovit de opoziția fermă a clasei politice românești. ”Aiasta nu se poate, Majestate!” ar fi replicat ferm, Barbu Catargiu propunerii lui Carol I.

Din același motiv, Carol al II-lea a renunțat de două ori la tron. Iar fratele său, principele Nicolae, și-a pierdut statutul de membru al Casei Regale.

Dar acum, șefa Dinastiei române este o femeie, doamna Margareta de România, măritată cu un român, fără sânge albastru, actorul Radu Duda. Ceea ce nu era posibil în Casa Regală a României, a devenit posibil în Casa regală republicană a României. În definitiv, regina dintr-o o operetă nu trebuie să aibă parte de rigorile unei regine reale, nu?

Spectacolul e în desfășurare

Atunci când nu sunt invitați să participe personal la evenimentele Casei regale republicane, cetățenii pot să îl vadă la televizor. Televiziunea publicată are bugetată în fiecare săptămână o emisiune dedicată exclusiv elogierii și prezentării spectacolului de operetă al Casei regale republicane. Emisiunea se numește ”Ora regelui”.

Spectatorii implicați, pot fi și premiați cu diverse distincții, desigur, regale, oferite prin grija Monetăriei Statului pentru buna desfășurare a show-ului. Numărul lor a crescut constant de-a lungul timpului, iar unii cetățeni români au ajuns, datorită răsplătirii lor succesive de către Casa regală republicană a României, să poată să se deghizeze în ...Leonid Brejnev sau generali nord-coreeni.

Cât va mai dura spectacolul? Cât vor mai fi bani pentru el și cât timp societatea va accepta această simbioză utilitar snoabă între republică și mimarea monarhiei.