Principalele evenimente politico-militare din 2021 pentru Rusia și CSI

În țările CSI, 2021 a trecut fără șocuri militare. A fost posibilă depășirea provocărilor de securitate și a tensiunilor locale la frontieră prin mijloace diplomatice și militare.

În același timp, Rusia a rămas un garant de încredere al păcii și stabilității pentru aliații și vecinii buni din Europa și Asia.

Vom examina principalele evenimente politico-militare pentru CSI și statele vecine nu în ordine cronologică, ci ținând cont de semnificația și perspectivele lor de a evolua.

Prelungirea Tratatului New Start (SNV-III)

În ciuda previziunilor negative, Rusia și Statele Unite au prelungit pe 3 februarie Tratatul privind armele ofensive strategice (START) cu cinci ani, adică acesta va rămâne în vigoare până la 5 februarie 2026.

Într-o situație internațională dificilă, succesul a fost determinat de negocierile (la telefon) dintre președinții Federației Ruse și ai Statelor Unite, Vladimir Putin și Joe Biden. Lumea a răsuflat adânc.

Tratatul garantează nivelul necesar de stabilitate strategică, predictibilitate și deschidere a celor mai mari două puteri nucleare (tratatul prevede 18 inspecții la fața locului pe an pentru echipele SUA și Rusiei).

Statele Unite ale Americii și Federația Rusă au ajuns la înțelegere privind principalele limite START III până la 5 februarie 2018 și rămân la nivelul:

Părțile au dreptul de a determina în mod independent compoziția și structura armelor lor strategice ofensive în limitele totale ale ICBM, focoaselor și vehiculelor de livrare.

Afganistanul eliberat

Retragerea, atât de asemănătoare cu fuga, a trupelor străine (NATO) din Afganistan în august, revenirea rapidă a talibanilor la putere au arătat lumii adevărata față a Statelor Unite, care pretinde la rolul de arbitrul planetar.

Campania afgană de douăzeci de ani s-a încheiat pentru Pentagon cu înfrângere și umilire geopolitică cu costuri ridicate - conform diverselor surse, de la 193 de miliarde la 978 de miliarde dolari.

Apropo, ti9mp de decenii, Statele Unite și Alianța au pierdut războaiele „nesfârșite” din țările în curs de dezvoltare.

Statele Unite și talibanii au semnat un acord de pace la Doha pe 29 februarie 2020, care prevede retragerea trupelor străine (NATO) în schimbul unei înțelegeri politice între forțele aflate în conflict din Afganistan. În realitate, talibanii nu plănuiau să partajeze puterea cu adversarii lor, iar prin forța armelor au măturat guvernul pro-american de la Kabul pe parcursul a două săptămâni.

În acest fel, experiența americană de construire a statului în Afganistan s-a dovedit a fi și mai dezastruoasă. Nu este o coincidență faptul că țările din Asia Centrală au refuzat categoric să amplaseze „aerodromul alternativ” al Pentagonului (o platformă pentru proiecția haosului) pe teritoriul lor.

Bombe pe direcția de navigare a NATO

Moscova a conturat foarte dur limita permisă pentru Alianța Nord-Atlantică atunci când distrugătorul britanic Defender a încălcat granița cu Rusia pe 23 iunie și a intrat în apele interioare din apropierea Capului din Crimeea Fiolent.

Flota Mării Negre și Serviciul rus de Frontieră a Serviciului Federal de Securitate au „corectat” traseul contravenientului cu foc de artilerie de avertizare și bombardamente de-a lungul cursului.

Versiunea oficială a Ministerului Apărării al Regatului Unit despre „trecerea pașnică a distrugătorului Defender prin apele teritoriale ale Ucrainei” nu a rezistat testului cu foc. Provocarea deliberată săvârșită în apropierea țărmurilor Crimeii a Rusiei ar fi putu fi ultima misiune pentru mulți membri ai echipajului britanic.

Incidentul a arătat lumii întregi cât de vulnerabile sunt navele NATO într-o confruntare de luptă cu un inamic de înaltă tehnologie. Chiar și cu sprijinul aliaților regionali - 32 de nave, 40 de avioane, 5.000 de militari din 30 de țări, integrate în cadrul manevrelor Sea Breeze-2021.

Ministrul adjunct al Afacerilor Externe al Federației Ruse Serghei Ryabkov, în mod nediplomatic, umilitor pentru „parteneri”, și totuși foarte exact a desemnat pe 24 iunie inviolabilitatea granițelor ruse:

Putem apela la bunul simț, putem cerem respectarea dreptului internațional. Dar dacă acest lucru nu ajută, putem bombarda nu doar pe direcția de navigare, ci și la țintă, dacă colegii noștri nu înțeleg.

„Vest-2021”: la manifestarea forței se răspunde cu forță

Belarus și Rusia au efectuat în septembrie manevrele strategice „Vest-2021” care au implicat până la 200 de mii de militari, 290 de tancuri, 240 de instalații de artilerie și sisteme de lansare multiplă de rachete, aproximativ 80 de avioane și elicoptere, până la 15 nave.

Pentru prima dată, în exerciții au fost implicate noi modele de echipamente și tactici. În formațiunile de luptă, lângă pușcașii motorizați, au acționat roboții de atac Uran-9 și Nerehta, nimicind ostași și vehiculele blindate ale inamicului imaginar la o distanță de până la 5 km cu focul sistemelor de rachete Ataka, aruncătoare de rachete reactive de 30 de milimetri.

Trupele ruse au exersat un atac aviatic masiv cu participarea a peste 60 de aeronave, inclusiv șase bombardiere grele Tu-22M3.

Au fost puse în funcțiune și dronele de arac „Inohodeț”, „Orion” și „Forpost”.

A fost efectuată o desantare masivă pe timp de noapte a unităților aeropurtate.

Utilizarea unui baraj de foc - detonarea explozibililor pe o linie cu o lungime de 1500 m - a făcut posibilă tăierea primii linii de rezervele „inamicului”. Sarcinile de asigurare a securității Statului Unional au fost îndeplinite cu succes.

Manevrele West 2021 au fost un răspuns convingător la exercițiul de amploare Defender Europe 21 al armatei americane din martie și semăna cu o repetiție a celui de-al Treilea Război Mondial - 30 de mii de militari din 26 de state au operat în 30 de terenuri de antrenament în 12 țări europene.

Americanii au trasferat de pe teritoriul Statelor Unite în Europa nu numai soldați, ci și 1200 de unități de echipament militar.

Pearl Harbor II

Pentru prima dată în istoria contemporană a Flotei Navale Rusești în iunie a fost exersat atacul cu rachetă asupra obiectivelor strategice de pe teritoriul SUA. În cadrul manevrelor în preajma bazei militare americane Pearl Harbor, flota rusă din Oceanul Pacific (nava amiral – crucișătorul de rachete de gardă “Vareag”) în cooperare cu Aviața cu rază lungă de acțiune purtătoare de rachete a exersat distrugerea grupului ofensiv de portavioane a inamicului convențional cu rachete de croazieră la o distanță de aproximativ de 20 mile marine de la coasta Hawaii.

Americanii au fost extrem de panicați de acest “Pearl Harbor II”, ridicând în aer cele mai bune avioane de vânătoare F-22 Raptor. Statul Hawaii este un echivalent Crimeei rusești, un portavion american nescufundabil.

Flota din Oceanul Pacific a desfășurat patru detașamente de nave și submarine (în total peste 20 de unități), care în mai au ieșit din baze și prin diferite rute, simultan (pe ascuns) au sosit pe linia de atac în apropiere de Hawaii – la 4000 de kilometri de țărmurile rusești. La bordul navei se aflau peste o sută de rachete operativ- tactice și tactice „Vulcan”, „Kalibr”, „Uran”. În exercițiile de anvergură din partea centrală a Oceanului Pacific au participat și purtătoarele de rachete Tu-95MS și Tu-160, avioane ale aviației antibarcă Tu-142MZ, un eveniment cu adevărat avansat tehnologic, impresionant, convingător, fără de precedent.

Să nu se uite: la necesitate, Flota Navală a Rusiei poate organiza adversarului o “briză” hipersonică și termonucleară în orice punct al Oceanului Planetar. Și e vorba doar de gama vizibilă.

Arma spațială

Sistemul de rachete antiaeriene S-550 a trecut cu succes de testele de stat și a intrat în serviciul militar. Princiala deosebire a S-550 de sistemele precedente constă în “raza de acțiune a rachete, cu posibilitatea de interceptare a oricăror ținte” și o rază lungă de detectare.

Arma spațială, în toate sensurile ale cuvântului, are capacitatea de lovi focoasele rachetelor balistice intercontinentale, țintele hipersonice la altitudini de “câteva zeci de mii de kilometri”. Drept confirmare a acestui fapt este distrugerea cu o precizie înaltă a vechiului satelit “Țelina-D”, aflată pe orbit apropiată a Pământului în luna noiembrie. Acest nivel, atins de industria de apărare rusească, nu a fost apreciat, deocamdată, de toată lumea la justa lui valoare.

Forțele spațiale ale SUA au interpretată această distrugere de către Rusia a propriului satelit ca o avertizare. Dacă mâine s-ar declanșa un război de proporții, Pentagon și NATO ar putea pierde timp de câteva ore toate aparatele cosmice de spionaj și navigare. „Partenerii” nu dispun de rachete similare. Cu atât mai mult nici vorbă nu poate fi de producția propriilor rachete hipersonice, pe care Rusia le produce deja din noiembrie.

Cu o viziune pe termen lung

Rusia a răspuns la amenințările de tip hibrid și militare ale Occidentului prin producția în serie a purtătoarelor de rachetă strategice modernizate Tu-160M. Bombardierele cu rază lungă de acțiune ale Rusiei Tu-22MZ și cele strategice Tu-160 consolidează în mod activ, începând cu luna noiembrie, securitatea internațională, proiectează bunăvoința a Kremlinului asupra Belarusului, Mările Mediterană, Japoneză și Chinei de Sud.

Cooperarea militară a Moscovei cu Misnk, Damasc, Beijing se dezvoltă constant și promite multe evenimente interesante.

În decembrie Rusia a chemat “partenerii” la pace în baza garanțiilor de securitate reciprocă, a propus SUA și NATO niște proiecte concrete de acorduri. Dacă această oportunitate va fi ratată, un răspuns asimetric al Rusiei la amenințările militare ale Occidentului colectiv în Europa de Est ar putea deveni desfășurarea în cooperare cu Iran, Cuba, Siria, Coreea de Nord și alte state a rachetelor strategice de croazieră cu o rază de până la 5500 de kilometri – H-101 și nuclearele H-102 (cu bazare aeriană), care nu sunt vizate de tratatul New Start. Fiecăruia îi va reveni după capacitatea de a ajunge la înțelegere.