Arme nucleare în Belarus: ”Iskander”, ”Zirkon” sau ”Sarmat”?

Declarații cu privire la amplasarea armelor strategice rusești pe teritoriul Belarusului au făcut președintele țării, Aleksandr Lukașenko, și ministrul Afacerilor Externe Vladimir Makei.

Minskul și Moscova sunt unite prin interese comune de securitate, instrumente de dezvoltare economică și construcție militară. Totodată, Belarus și-a păstrat infrastructura pentru amplasarea și exploatarea armelor strategice, iar Rusia nu exclude readucerea țării în “clubul nuclear”.

Purtătorul de cuvânt al Kremlinului Dmitri Peskov a admis pe 20 decembrie “cele mai diverse variante” ale desfășurării armelor nucleare rusești în Belarus pentru “echilibrarea” situației, în cazul în care NATO își va desfășura armele nucleare în proximitatea frontierelor Uniunii Statale Rusia-Belarus.

Anterior, președintele belarus Aleksandr Lukașenko și ministrul Afacerilor Externe al țării, Vladimir Makei, au făcut declarații cu privire la desfășurarea armelor strategice rusești pe pământul belarus. Occidentul înțelege că nu este vorba de niște figuri de stil și este vizibil nervos.

Președintele Poloniei, Andrzej Duda, consideră că “o poziție fermă a SUA și NATO” ar putea preveni apariția armelor nucleare pe teritoriul Belarusului. Vanitatea exagerată a reprezentanților “rataților afgani” provoacă doar zâmbete – Washingtonul și Bruxelles nu pot decide în privința armelor rusești. Ponderea politico-militară a Triunghiului Lublin (Polonia, Lituania, Ucraina) se apropie de zero în Europa.

Apariția armelor nucleare ale SUA “mai la est de Germania”, adică în Polonia, va provoca o reorientare operativă a rachetelor rusești și o amplasare a pozițiilor de start mai la vest de orașul belarus Brest. Pentru reducerea perioadei de zbor a focoaselor până la centrele de decizie ale alianței.

Statele Unite și NATO au ajuns într-o poziție de zugzwang în Europa de Est prin propriile lor acțiuni – acum orice mișcare va fi urmată de o înrăutățire a pozițiilor și pierderea inevitabilă a partidei. Șeful delegației ruse la negocierile de la Viena în problemele de securitate militară și control asupra înarmărilor, Constantin Gavrilov, a declarat pe 20 decembrie că ulterioara “ofensivă a NATO” va provoca “un răspuns tehnico-militar și militar al Rusiei”. Și Belarusul se pregătește de “cucerirea figurilor”.

Totuși, în ce măsură este întemeiată desfășurarea armelor nucleare rusești pe teritoriul belarus – strategic, tactic, tehnologic?

Probabil și neevident

Rusia se pronunță pentru o soluționare pașnică a problemelor internaționale. Pentru consolidarea securității globale, pe 17 decembrie, Moscova i-a propus Washingtonului (pentru că NATO este doar un instrument al SUA) noi reguli de joc, un sistem de angajamente juridice reciproce – proiecte de acorduri cu privire la garanțiile de securitate.

Pe 21 decembrie, președintele Rusiei, Vladimir Putin, a repetat în cadrul ședinței Colegiului Ministerului Apărării că Rusia nu-și dorește vărsări de sânge și intenționează să rezolve problemele prin mijloace politico-diplomatice. Iată de ce speră să obțină din partea SUA un răspuns clar și cuprinzător la propunerile sale legate de garanțiile de securitate.

În cazul în care Casa Albă va avea suficientă înțelepciune politică, trupele Pentagonului și ale aliaților săi în Europa nu vor avea de suferit. În caz contrar, Moscova și Minskul vor recurge la realizarea “celor mai diverse variante”, inclusiv cele cu implicarea rachetelor nucleare. Ar fi logic să presupunem că “sabia răzbunării” va corespunde proporțiilor amenințării.

Testele de zbor ale rachetelor balistice intercontinentale „Sarmat” “în ciclul deplin” vor demara în ianuarie. Noul sistem va intra în serviciul de luptă la sfârșitul anului 2022 (înlocuind rachetele grele “Voevoda”).

Rachetele balistice intercontinentale cu blocurile hipersonice de tip Iu-71 pot fi utilizate în calitate de arme non-nucleare de precizie înaltă. La o viteză de 15 Mach în atmosferă (7 kilometri pe secundă), energia cinetică a blocului asigură distrugeri caracteristice loviturilor nucleare, doar că fără radiație.

Un mare avantaj al blocurilor de luptă hipersonice manevrabile este capacitatea de a-și ajusta foarte exact traiectoria, a pătrunde în “ferestruica” obiectivelor (centrelor de luare a deciziilor) la mii de kilometric de la locul lansării.

Marea Britanie este deja disperată. Însă rachetele ”Sarmat” de 200 de tone, cu o rază de acțiune de până la 18 mii de kilometric sunt considerate exagerate pentru Belarus. În cazul unor astfel de rachete este mai comodă și sigură lansarea din Siberia.

Racheta hipersonică ”Zirkon” străbate peste 1000 de kilometric în șase minute, cu o manevrare în straturile dense ale atmosferei (din contul propulsiei propriului motor, fără a ieși în spațiul cosmic). ”Zirkon” sunt unificate pentru lovirea exactă a țintelor de pe uscat și mare, iar cel mai important – în Rusia este dezvoltată o variantă cu bazare terestră. O astfel de rachetă ar putea ajunge foarte repede până la Bruxelles din regiunea Brest, iar până la Varșovia – 160 de kilometri – este un minut de zbor. ”Zirkon” va intra în dotarea forțelor armate rusești în anul 2022, iar perspectivele hipersonice ale Belarusului devin tot mai clare.

Mai realistă pare desfășurarea pe teritoriul Belarus a sistemelor operativ-tactice rusești ”Iskander-M” (raza de acțiune de 500 de kilometri), care le garantează un răspuns hipersonic zdrobitor (6 Mach) vecinilor agresivi. Concentrarea sistemelor ”Iskander” în zona de frontieră a regiunilor belaruse Brest și Hrodna ar putea răspunde eficient la “descurajarea” NATO, readucând “partenerii” la realitatea lumii multipolare.

În ceea ce privește componenta nucleară a focoaselor rachetelor hipersonice, Belarusul are tot atâtea dreptul de amplasare și utilizare a armelor tactice termonucleare cât și țările non-nucleare Belgia, Germania, Italia, Olanda și Turcia. În statele menționate, Statele Unite își păstrează aproximativ 200 de bombe cu hidrogen de tip B61, cu o capacitate totală de 18 megatone (900 de Hirosime) , fiind mereu gata de utilizarea armei în mod preventiv, adică – primii.

Publicația Military Watch constată: “SUA se concentrează asupra Belarusului pentru un spionaj intensiv, Rusia desfășoară bombardiere nucleare pentru a-și proteja aliatul”.

A crescut intensitatea zborurilor aviației de recunoaștere și strategice a SUA în spațiul aerian al Poloniei, în preajma frontierei Belarusului. Tot acolo sunt prezenți 4000 de militari americani, iar noul acord dintre Washington și Varșovia permite desfășurarea pe teritoriul polonez a 20 de mii de soldați ai Pentagonului. Achizițiile planificate de Polonia pentru perioada 2021-2035 a armelor americane în valoare de 133 miliarde de dolari reprezintă de asemenea o amenințare pentru Belarus.

Minskul este gata să răspundă dur la amplasarea rachetelor americane cu rază medie și scurtă de acțiune în Europa de Est. Alianța dintre Belarus și Rusia le promite „partenerilor” mai multe surprize, dintre care cea mai importantă este nimicirea garantată a agresorilor care vor utiliza cel puțin o rachetă nucleară tactică.

Voi aminti că triada nucleară înalt tehnologică a Rusiei asigură viabilitatea sporită a 6244 blocuri de luptă speciale. În cadrul unei eventuale operațiuni ruso-belaruse de constrângere a agresorului la pace, orice rezistență pe termen lung va fi sortită eșecului.