Cum un SU-30 și un “Murmansk” îi întâmpină pe parteneri la hotarele Rusiei

Avioanele de vânătoare "invizibile" pentru radar (stealth) F-35, în apropierea de granițele rusești, demonstrează lipsa de fiabilitate și că sunt totuși detectate de radar.

În același timp, piloții NATO primesc traume psihologice de la întâlnirile neletale cu sistemele de război electronic și cu aparatele de vânătoare ale Forțelor Aerospațiale Ruse.

O astfel de „descurajare” a Moscovei pare absurdă.

Piloții americani de F-35 se plâng de defecțiuni ale sistemelor de bord și de pierderea legăturii deasupra Mării Baltice și Mării Negre. La aproximativ 500 de kilometri de granițele ruse, interferențele din echipamentele de război electronic (EW) încep să suprime „calculatoarele zburătoare”.

Probabil că acesta este efectul punerii în funcțiune a complexului Murmansk-BN, care este capabil să ardă electronica aeronavelor de luptă SUA și NATO la o distanță de până la 5.000 de kilometri. Astfel de sisteme de luptă electronică pot transforma avioanele de luptă-bombarde multifuncționale F-35 în grămezi de metal, pot demoraliza piloții, iar aceasta nu este o figură de stil.

Recent, un pilot de F-35 al Forțelor Aeriene Italiene a avut nevoie de ajutorul unui psiholog după ce s-a întâlnit în cer, deasupra Mării Baltice, cu avionul de luptă rusesc Su-30SM și echipamentul său de război electronic.

Ofițerul italian a spus că o parte din sistemele F-35 au ieșit din funcțiune: “Eram la limită. Frica m-a cuprins atât de tare, încât mi-a ajuns chiar până la vârful degetelor de la picioare. Am înțeles că pilotul rus îmi testa capacitățile și capacitățile aeronavei mele... Lacrimile curgeau involuntar”.

După întoarcerea la baza aeriană, italianul a fost diagnosticat cu criză de nervi. Ofițerul a fost suspendat de la zboruri și trimis acasă. În acest fel, Forțele Aeriene NATO în format Baltic Air Policing „descurajează” Rusia în apropierea granițelor ei.

Piloții Alianței nu sunt obișnuiți cu superioritatea aeriană a unui potențial inamic, de aici plângerile și traumele de-a lungul perimetrului de patrulare.

Rețineți că racheta aer-aer dirijată și invizibilă R-27EA, cu o rază de acțiune de până la 130 km, este mult mai periculoasă decât manevrele neletale și sistemele de război electronic ale avionului de luptă Su-30SM.

Avionul rus de vânătoare multirol polivalent Su-30SM de generația 4+ a fost creat pentru a câștiga superioritate aeriană reală, este capabil să ia la bord până la 8 tone de muniție - pentru a distruge ținte aeriene, de suprafață, terestre, pe timp de zi și noapte, în condiții meteorologice obișnuite și dificile, atunci când este expus la blocarea activă și pasivă a inamicului. Su-30SM este cel mai numeros tip de avion de luptă modern în cadrul Forțelor Aerospațiale Ruse și al aviației navale, fiind în serviciu peste 130 de aparate.

Distrugătorii de mituri și concepte

Extinderea periculoasă a NATO spre est, creșterea infrastructurii militare străine în țările baltice și în regiunea Mării Negre obligă Moscova să acționeze asimetric, să creeze cele mai noi sisteme de distrugere și suprimare a unui potențial inamic.

Forțele armate ale Federației Ruse primesc rachete hipersonice și mijloace neobișnuite de neutralizare a amenințărilor și tehnologic sunt semnificativ superioare capacităților de atac ale trupelor și forțelor Occidentului colectiv.

Dacă sistemul de război electronic Krasuha-4 este capabil să „suprima” echipamentele de bord ale forțelor aeriene și ale marinei inamice la o distanță de până la 300 km, complexul Murmansk-BN poate dezactiva echipamentele de luptă inamice la o distanță de mii de kilometri.

În plus, „Murmansk-BN” este capabil să efectueze automat recunoașteri electronice, să detecteze semnalele radio străine, adică să blocheze comunicațiile dintre posturile de comandă și aeronavele (nave) inamice.

Astfel de mijloace fac posibilă neutralizarea armelor de atac ale SUA și ale NATO, deoarece o aeronavă de luptă (sau o navă) fără comunicare, navigație GPS și informații operaționale devine doar o țintă ușor de distrus (dacă este necesar). În viitor, mijloacele de război electronic vor juca un rol major în conflictele militare de diferite niveluri de intensitate. Este posibil ca spațiul cosmic să fie acoperit de sateliți de recunoaștere și comunicații.

Astăzi, complexele mobile „Murmansk-BN” sunt în serviciu în flotele de Nord, Baltice și din Marea Neagră, acoperind în mod fiabil granițele Rusiei - din Peninsula Kola, din Kaliningrad și Crimeea.

Raza fantastică de 5000 km (în unele cazuri - până la 8000 km) oferă un control sigur, redundant al unui spațiu de operare imens - toată Europa și o parte semnificativă a Oceanului Atlantic, jumătate din Africa, Marea Arabiei și Golful Persic, țările din Asia Centrală și de Sud - până în India și China. „Krasuha-4”, „Murmansk-BN” și alte dispozitive, pur și simplu, distrug conceptele de război centrate pe rețea ale Pentagonului și ale NATO. În lume nu există analogi ale sistemelor rusești de război electronic „pe distanță lungă”.

Nu întâmplător, la Forumul Național de Apărare din Statele Unite, secretarul american al Forțelor Aeriene, Frank Kendall, a spus că unul dintre principalele atuuri ale Pentagonului - aviația militară - are nevoie de reduceri serioase, dezafectarea aeronavelor, elicopterelor și UAV-urilor care nu sunt capabile să fie utile în confruntarea cu un inamic high-tech.

Această poziție a fost susținută de șeful Statului Major al Forțelor Aeriene americane, Charles Brown, care a reamintit pierderea aeronavelor de recunoaștere strategică fără pilot doborâte de apărarea aeriană iraniană în 2019 și de apărarea aeriană a Siriei în 2020 (două deodată într-o zi).

Vorbim despre casarea a peste 160 de aeronave, inclusiv 20 de drone de recunoaștere care sunt destul de moderne RQ-4 Global Hawk Block 30 la 140 de milioane de dolari bucata. RQ-4B Global Hawk Block 30 a fost pusă în dotarea armatei de US Air Force în 2011.

În ciuda vânzărilor active ale stealth-urilor F-35 către aliații americanilor, această aeronavă nu a trecut testele la Pentagonului până în prezent, nu a fost aprobată pentru producția de masă în Statele Unite și este destul de vulnerabilă în afara reclamelor.

Decalajul tehnologic al Pentagonului nu mai este un secret pentru nimeni. Așadar, secretarul american al Apărării, Lloyd Austin, în mod paradoxal, este înclinat să rezolve problemele politico-militar exclusiv prin mijloace diplomatice – chiar și în astfel de puncte fierbinți precum Ucraina și Taiwan. Evident, Washingtonul se teme serios de rezultatul probabilelor și „dramaticelor pentru Statele Unite” războaie high-tech.