„Ne vedem la ultimul etaj”: Interviu emoţionant cu unul dintre cei mai cunoscuți pompieri

Numele victimelor sau istoriile lor de viaţă le sunt necunoscute, dar luptă pentru fiecare respiraţie a acestora aşa cum ar face-o pentru propria familie. Ei văd realitatea necunoscută pentru societate şi rămân doar cu amintiri, ştiind că vor urma şi alte lupte.

Aflaţi în materialul Sputnik Moldova care este partea cea mai dură a profesiei de pompier, pe care oamenii ar prefera să nu o cunoască.

Dmitri Polşcin – este, probabil, numele celui mai cunoscut pompier din Republica Moldova. Pe pagina sa de Facebook, acesta dezvăluie cu lux de amănunte care sunt provocările meseriei de pompier. Ce nu ştiu însă oamenii din sutele de reportaje jurnalistice despre incendii sau descarcerări.

„Organismul nostru se restabileşte, dar ceea ce avem în inimă - niciodată”

Dmitri Polşcin este pompier deja de 18 ani. Și-a început activitatea imediat după armată, iar singurul motiv pentru care a făcut o pauză în carieră a fost cel financiar – un salariu prea mic. Totuşi, „chemare sufletească”, spune el, a fost mai puternică, iar în scurt timp a revenit alături de colegi.

Dmitri Polșcin, alături de colegii din cadrul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență

© Sputnik / Anatolii Kiriak

„Încă din copilărie mi-am dorit să ajut oamenii. După armată, când am aflat că sunt locuri disponibile în cadrul Serviciului de Pompieri, m-am gândit ce ar putea fi mai bun decât să salvezi oamenii şi să lupţi cu focul”, spune pompierul.

În scurt timp însă, Dmitri avea să se ciocnească cu o altă realitate – nu poţi fi erou pentru toţi oamenii.

„Poţi să te adaptezi la absolut orice. Ne obișnuim, cu anii, cu temperaturi foarte înalte, depăşim durerea fizică, dar cea mai dificilă este cea psihologică. Noi nu reușim întotdeauna să salvăm oamenii de la moarte. Uneori ei mor chiar în mâinile noastre. Aceasta este cea mai grea parte a vieţii unui pompier. După fiecare misiune, muşchii corpului nostru se restabilesc, dar ceea ce rămâne în cap şi în inimă - niciodată”, ne povesteşte Dmitri Polşcin.

„Antrenamentele nu se termină niciodată. Noi permanent trebuie să ne reamintim ceea ce ştim, precum şi să deprindem lucruri noi”, spune pompierul zâmbind. Dar, a fost destul să-l rugăm să-şi amintească cele mai dificile momente din carierea sa, că zâmbetul a și dispărut.

„Cel mai dificil moment psihologic pe care, probabil, nu-l voi putea uita niciodată, a fost un accident rutier. Noi am venit în ajutor, iar eu, timp de aproximativ 30 de minute, am încercat să resuscitez o tânără însărcinată. Aşa şi nu am reuşit...”, îşi aminteşte pompierul.

Pompierii pornesc în misiune

© Sputnik / Anatolii Kiriak

O altă parte dureroasă a meseriei de pompier, spune el, este faptul că „noi (n.r. pompierii) niciodată nu căutăm ulterior persoanele pe care le salvăm. Nu încercăm să aflăm dacă au supravieţuit sau nu, pentru că aceste lucruri sunt traumatizante pentru noi. Vorbim aici despre zeci, sute de persoane salvate în ani de carieră”, spune acesta.

Expresia „trăieşte fiecare zi de parcă ar fi ultima”, spune Polşcin, este pentru pompieri mai reală decât îşi pot închipui oamenii.

„Incendiul este un adversar împotriva căruia, noi, pompierii, mereu ieşim ”în ring”. Niciodată, nimeni nu ştie cine va fi învingător”, afirmă Dmitri Polşcin.

Mesajul emoţionat atunci când un pompier moare în misiune

Societatea a asistat neputincioasă, alături de pompieri şi salvatori, la multe tragedii, dar unul dintre cele mai zguduitoare cazuri pentru Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă s-a produs acum cinci ani, în sectorul Ciocana, pe strada Uzinelor. Acolo unde, în lupta cu flăcările, a murit un pompier.

„Nu există intervenţii uşoare, fiecare este o provocare”, spune Polşcin.

Cu toate acestea, 25 de pompieri moldoveni, printre care şi Dmitri, au acceptat, benevol, să ajute autorităţile elene la stingerea incendiilor izbucnite acum câteva săptămâni în Grecia.

„Am fost selectaţi pentru misiune, deoarece incendiile din Grecia nu sunt specifice pentru Moldova. Unii colegi au refuzat şi îi înţeleg. Soţia mea, de exemplu, m-a susţinut întotdeauna, dar, aceasta a fost singura dată când m-a întrebat dacă nu vreau să mă răzgândesc”, povesteşte pompierul.

Acum o săptămână, în Turcia, cinci militari ruşi şi trei turci au murit, după ce avionul în care se aflau s-a prăbuşit, la aterizare, după finalizarea sarcinii de stingere a incendiilor.

„Colegii noştri ruşi şi turci au murit în ziua în care noi am pornit în misiune spre Grecia. Nu contează ţară de origini, pentru fiecare dintre noi, atunci când moare un pompier, este ca şi cum ar deceda un frate. Pompierii sunt, cred eu, un fel de castă pe această planetă, pentru că, oriunde am veni, mereu suntem ajutaţi dacă spunem că suntem pompieri sau salvatori. Este tragic atunci când moare un coleg de-al nostru, chiar dacă se află la mii de kilometri distanţă. Între noi, în asemenea momente, există o singură expresie – „ne vedem la ultimul etaj...”, declară pompierul moldovean.

„Adevărul meserie este devastator, dar nu putem avea doar emoţii negative”

„Cu anii de experienţa, - spune Dmitri Polşin, - dezvoltăm deja şi o obişnuinţă. Nu prea avem timp de emoţii sau sentimente.”

1/3

© Sputnik / Anatolii Kiriak

Dmitri Polșcin, pompier din cadrul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență

2/3

© Sputnik / Anatolii Kiriak

Pompierul este gata de misiune

3/3

© Sputnik / Anatolii Kiriak

Dmitri Polșcin, pompier din cadrul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență

1/3

© Sputnik / Anatolii Kiriak

Dmitri Polșcin, pompier din cadrul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență

2/3

© Sputnik / Anatolii Kiriak

Pompierul este gata de misiune

3/3

© Sputnik / Anatolii Kiriak

Dmitri Polșcin, pompier din cadrul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență

„Eu am avut un caz când a fost nevoie să scoatem dintr-un apartament în flăcări o femeie paralizată. Ce fel de salvator sunt eu dacă, atunci, mi-aş fi arătat emoţiile? Desigur, la început a fost mai greu. După primele cazuri în care mureau oameni, eu veneam acasă şi, un timp îndelungat, priveam într-un singur punct”, îşi aminteşte pompierul.

În cei 18 ani de activitate, Dmitri Polşin, a primit zeci de diplome şi medalii de recunoştinţă. Una, însă, este mai deosebită. I-a fost înmânată de către un cetăţean străin, aflat în Chişinău. În locuinţa acestuia a izbucnit un incendiu, iar Dmitri i-a salvat câinele.

„Noi am scos câinele din apartament, iar eu i-am făcut masaj de resuscitare şi l-am readus la viaţă. Pentru asta am primit o diplomă de la stăpânul câinelui”, îşi aminteşte vesel el.

Acum un an, pompierul cu experienţă a avut parte de o altă misiune „dificilă”. Alături de un coleg, pe timp de iarnă, a fost nevoit să se târască printr-o ţeavă pentru a salva 10 raţe care s-au rătăcit.

După jumătate de viaţă petrecută în ”foc şi pară”, o pauză forţată din cauza salariului mic şi riscuri fatale la fiecare misiune, întrebarea adresată lui Dmitri Polşin la începutul interviului, de această dată, îşi are locul la final:

- Nu v-aţi săturat?

- Nu! Este sensul vieţii mele!