Calcă pe aceeași greblă: De ce autoritățile nu pot asigura stabilitatea în Ucraina

Criză, revoluții, oligarhat și datorii – astfel poate fi caracterizată istoria de 30 de ani de independență a Ucrainei. Politologii explică cum s-a transformat treptat în outsider una din cele mai de succes republici ale URSS.

De toate numeroasele sale problemele Ucraina s-a obișnuit să învinuiască Rusia. Autoritățile de la Kiev ignoră în mod inexplicabil faptul că în țara s-a confruntat pentru prima dată cu greutăți de ordin economic și dificultăți politice interne cu mult până la 2014. Criza din țară a început exact acum 30, după destrămarea Uniunii Sovietice, și mai continuă până în prezent.

Ce acțiuni ale autorităților împiedică Ucraina să iasă din situația de declin constant? Răspunsul la această întrebare îl găsiți în materialul Sputnik.

Am decorat oligarhii. Pentru ce – nu-mi amintesc

Ucraina a admis principala greșeală imediat după ce și-a proclamat Independența. Conducerea statului a hotărât să construiască un stat etnocratic, punând accent pe identitatea națională și încercând să se debaraseze cât mai repede de trecutul sovietic, explică politologul Alexei Kocetkov.

„Țara a început să edifice o identitate proprie nouă. Această strategie însemna un conflict lent, iar acum și pe deschis cu Rusia, și nici în interiorul țării linia „ruși – ucraineni” nu putea să nu ducă la conflicte, – spune el.

Drept exemplu ne putem aminti de cartea pe care a publicat-o cel de al doilea președinte al Ucrainei, Leonid Kucima, încă în perioada când era la conduce. Denumirea pe care a ales-o Kucima pentru lucrarea sa este una elocventă: „Ucraina nu este Rusia”. Este clar că în carte Kucima nu s-a axat pe vechile legături istorice dintre state, ci dimpotrivă – pe tot ceea ce dezbină popoarele ucrainean și rus.

De altfel, anume în timpul mandatului lui Kucima, a avut loc privatizarea celor mai mari uzine și întreprinderi din țară. În acest fel s-a format o clasă de oligarhi, pe care Alexei Kocetkov o consideră o altă problemă, nu mai puțin importantă.

„Clanurile oligarhice au început procesul de redistribuire al moștenirii sovietice, iar economia ucraineană, între timp, a încetat să mai fie autonomă – unele întreprinderi au devenit incapabile să funcționeze deoarece odată cu destrămarea URSS, fie s-au schimbat piețele de desfacere, fie a fost întrerupt lanțul tehnologic”, – susține expertul. „Ar fi posibilă dezvoltarea acestor întreprinderi, dar pentru noii proprietari a fost mai ușor să le aducă la faliment”.

În consecință, în țară a început o luptă continuă între reprezentanții oligarhiei – fiecare dintre ei tindea să controleze resursele economice.

Pe timpul președinției lui Kucima, de exemplu, unul dintre cei mai bogați oameni din țară a fost Viktor Pinciuk, care este și ginerele lui Leonid Kucima.

Al treilea președinte al Ucrainei, Viktor Iușcenko, s-a remarcat în timpul aflării sale în funcție nu doar pentru politica sa pro-occidentală, ci și pentru acordarea Ordinelor ”Pentru merit” de gradele I și III lui Rinat Ahmetov și lui Igor Kolomoiski, respectiv.

Este remarcabil că, atunci când reprezentanții mass-media l-au întrebat pe Iușcenko pentru ce i-a decorat pe oligarhi, nu a urmat un răspuns clar din partea lui. Iușcenko pur și simplu nu și-a putut aminti motivul.

Documentul nu are nici o semnificație

În astfel de condiții, nu putea să apară un sistem politic stabil”, spune Alexei Kocetkov. – „În țară a existat o luptă constantă a „tuturor împotriva tuturor”, de aceea Ucraina așa și nu a devenit stat.

Într-un stat integru, cel puțin funcționează legea, susține politologul. Între timp, autoritățile nu respectă în practică Declarația privind suveranitatea de stat a Ucrainei. Doar capitolul doi al documentului spune că „niciun partid politic, organizație publică, alt grup sau individ nu se poate pronunța în numele întregului popor al Ucrainei”.

Însă una dintre cele mai importante legi pentru țară nu l-a împiedicat pe cel de al cincilea președinte, Petro Poroșenko, să facă abuz de putere într-atât, încât după schimbarea puterii în privința lui au fost inițiate mai multe dosare penale. Câte anume – chiar și avocatul lui Poroșenko, Ilia Novikov nu poate spune exact.

„Suntem permanent întrebați care este numărul actual de dosare penale din lista lui Poroșenko. Iarăși, nu știm, nu putem fi siguri că nu există ceva despre care nu cunoaștem, dar în momentul de față este vorba de un număr de 58 de cazuri penale”. – a declarat el în 2020.

Unul dintre cele mai cunoscute cazuri în care este implicat Poroșenko este ancheta privind soarta bazei de odihnă ”Ivușka”. Baza a aparținut Societății Orbilor din Ucraina, însă ea a fost vândută reprezentanților Societății ”Soiuz-Invest”, companie care are legătură cu Petro Poroșenko. Se știe însă că Poroșenko, cu siguranță, nu duce lipsă de bani – fiind om de afaceri, el figurează pe lista Forbes. În martie 2021, averea sa este estimată la $1,6 miliarde

Fețele sunt noi, dar grebla este tot cea veche

Succesorul lui Poroșenko, actualul președinte Vladimir Zelenski, a vorbit în repetate rânduri despre intenția sa de a lupta împotriva oligarhiei. Reducerea influenței oligarhilor asupra puterii a fost promisiunea sa preelectorală – dar în mai 2020, potrivit unui sondaj realizat de Centrul Razumkov, 71% dintre ucraineni au considerat că Zelenski nu s-a ținut de cuvânt.

Abia în acest an, pe site-ul Parlamentului ucrainean a fost publicat un proiect de lege care clasifică oligarhii drept amenințări la adresa securității naționale. În afartă de aceasta, Vladimir Zelenski a început să se pronunțe împotriva lui Igor Kolomoiski, care deține cel mai mare grup media din Ucraina „1+1 media”. Este de remarcat faptul că din acest grup face parte și postul TV ”1+1”, la care a fost transmis serialul ”Sluga Poporului, care a devenit parte a campaniei electorale a lui Zelenski.

„Tot ceea ce se întâmplă în cercurile oficiale de la Kiev este că se calcă pe aceeași greblă”, – comentează situația politologul Vladimir Kornilov. – „Aici se schimbă doar jucătorii, dar grebla este tot aceeași. Problemele din țară sunt rezolvate cu forța (Revoluția oranj din 2004 și Euromaidanul din 2013-2014 – n. red.). Și ca urmare a acestor intrigi de palat, oamenii doar se schimbă cu locul de zeci de ani. Apar și fețe noi, ca de exemplu Zelenski, dar oligarhii sunt tot aceiași”.

Însă nici chiar și declarațiile împotriva fostului aliat nu consolidează imaginea lui Zelenski. Ratingul președintelui scade și din cauza crizei coronavirusului. Situația din țară a arătat că sistemul medical al Ucrainei nu este pregătit pentru pandemie. Impunerea carantinei a avut loc mai mult pe hârtie decât în ​​realitate, dovadă fiind lipsa vaccinurilor și creșterea numărului de cazuri de infectare.

„Tot ce face Zelenski este o încercare de a mima un stat normal”, - spune doctorul în economie, prorectorul Universității Financiare de pe lângă guvernul Federației Ruse, Alexei Zubeț, – „Ucraina însă este un stat-copertă. El există oficial, dar în interior nu este nimic. Statul nu își poate onora obligațiile sociale față de cetățeni”.

Totul, în afara problemelor reale

S-ar părea că tensiunile din țară ar trebui să determine autoritățile să se gândească la probleme cu adevărat importante – corupția, criza industrială și asistența medicală. Însă în loc de aceasta, Kievul adoptă legea „Cu privire la învățământul secundar general complet”, care reduce predarea în limbile minorităților naționale, ca și cum conflictele lingvistice ar fi mai importante decât calitatea vieții populației.

De asemenea, Ucraina consideră, că decomunizarea este o problemă reală, care se exprimă în temei prin interzicerea Partidului Comunist din Ucraina. Mai mult ca atât, Kievul a interzis simbolurile sovietice, calificând URSS drept regim nazist. În același timp, pe 18 august, țara a sărbătorit 110 ani de la naștere a criminalul nazist Omelian Grabț, care a fost implicat în uciderea a 30 de mii de evrei în 1941 – 1944.

În același timp, cel mai periculos om din țară este considerată politicianul, șeful partidului ”Platforma de opoziție – Pentru viață” (POPV) Viktor Medvedciuk.

Acum Medvedciuk este acuzat de „înaltă trădare” și „încălcare a legilor și obiceiurilor de război”. Potrivit funcționarilor din partid, acuzațiile i-au fost aduse politicianului după declarații că membrii POPV „își vor apăra ideile, vor comemora memoria victoriei în Marele Război pentru Apărarea Patriei și îi vor onora pe eroii lui”.

Acuzațiile împotriva lui Medvedciuk au provocat nedumerire chiar și în societatea ucraineană divizată. Potrivit Institutului de Sociologie al Societății Civile, 60% dintre ucrainenii chestionați consideră că politicianul este nevinovat.

Este evident, o înțeleg chiar și oamenii de rând: problemele reale ale Ucrainei constau în cu totul altceva. Renunțarea la memoria Marelui Război pentru Apărarea Patriei sau lupta împotriva limbii ruse nu compensează șomajul și criza, ceea ce înseamnă că scandalurile în chestiuni minore îi sustrag pe oameni de la ceva cu adevărat important.