De ce Biden are nevoie de expulzarea rușilor din Cehia?

Ce este "solidaritatea atlantică" în acțiune? Nu, nu este al cincilea articol al tratatului privind constituirea NATO – cel despre apărarea colectivă în cazul unui atac asupra unuia dintre aliați.

Acum, solidaritatea se manifestă prin faptul că ambele maluri ale Atlanticului trebuie să aibă relații la fel de proaste cu Rusia – și dacă relațiile ruso-americane se înrăutățesc, atunci Europa nu are dreptul să rămână în urmă. Și nu contează ce crede Berlinul sau Parisul – trebuie de creat o atmosferă de anxietate sporită, în care europenii nici măcar să nu reușească să reflecteze la ceea ce se întâmplă.

De îndată ce Statele Unite au introdus noi sancțiuni împotriva Rusiei, inclusiv expulzarea diplomaților noștri, Polonia s-a grăbit să declare trei angajați ai ambasadei ruse personae non gratae. Dar asta a fost doar o încălzire înainte de salva principală – decizia Republicii Cehe de a expulza 18 de diplomați ruși și de a-i acuza pe respectivii, pe cazurile Skripal, Boșarov și Petrov, de explozia de la depozitele militare din 2014. "Acesta a fost cel mai mare atac asupra teritoriului nostru din 1968", declară parlamentul ceh, iar guvernul cere restul țărilor UE să condamne "diversiunile rusești" sau chiar să adopte alte noi sancțiuni.

Și toate acestea pe fondul continuării, deja de câteva săptămâni, a promovării și exagerării a două subiecte principale pentru Occident în direcția rusă: teama în fața "probabilei invazii a Rusiei în Ucraina" și "uciderii lente a lui Alexei Navalnîi în închisoare". Joanne Rowling și Benedict Cumberbatch îi cer lui Putin să-i acorde lui Navalnîi asistență medicală (ca și cum cineva refuză să i-o acorde), iar Emmanuel Macron propune desemnarea unor "linii roșii" pentru Rusia, pe care aceasta din urmă nu ar trebui să le traverseze (se înțelege, desigur, în primul rând, Ucraina), insistând totuși asupra necesității unui dialog onest.

Nu toată lumea ar putea rezista unei astfel de presiuni – prin urmare, nu este surprinzător faptul că fostul președinte al Estoniei, Ilves, s-a speriat destul de serios și a propus introducerea interdicției pentru orice călătorie din Rusia către Europa, adică să înghețe toate vizele pentru a-i proteja pe europeni de agresiunea "statului-outsider", după cum s-a exprimat Ilves. Dar cum altfel? Doar "securitatea Europei este în joc. Ajunge".

Într-adevăr, ajunge să vă mai prostiți, doar totul este atât de simplu – trebuie să coborâți "cortina de fier", să vă închideți de Rusia și, în același timp, să acceptați Ucraina în NATO. Zilele trecute, ambasadorul ucrainean din Germania a cerut germanilor să asigure ("cât mai curând posibil și necondiționat") intrarea Ucrainei în componența alianței militare, pentru că "anume RFG (Republica Federală Germania) este cea care poartă responsabilitatea istorică pentru crimele fasciștilor împotriva poporul ucrainean". Nu da – atunci voi ne ucideați, iar acum trebuie să ne protejați. De cine? De aceiași ruși cu care ați luptat atunci. Ce este neclar aici? Luați pământurile rusești până când vi se dau.

Toată casa aceasta de nebuni, desigur, nu este în favoarea Europei – ea și așa se află într-un moment dificil (iar pandemia doar agravează problemele neglijate), iar ei i se impune o agravare a relațiilor cu Rusia. Este clar de ce au nevoie atlantiștii – în viitoarea târguială a lui Biden cu Putin (așa cum vede Washingtonul), președintele american ar putea să adopte cea mai puternică poziție posibilă, să acționeze ca un lider incontestabil al lumii occidentale. Fiindcă va ieși prost dacă, în spatele lui Biden, în Europa se va întâmpla cine știe ce, Putin doar și așa este un maestru al jocului de divizare a Occidentului unic (așa cum au reușit să-i convingă pe toți atlantiștii), așa că nu este nevoie să i se ofere un prilej să se îndoiască public de faptul că Biden este adevăratul lider al întregului bloc atlantic.

Cu toate acestea, realitatea nu favorizează astfel de planuri – nu există nicio unitate nici între UE și Statele Unite, nici în Europa însăși, unde cu consensul se stă prost. Și nu numai în Europa, ci și în țările cheie ale UE cresc contradicțiile intra-elită. Partidul de guvernământ din RFG nu poate nicidecum decide cine va deveni succesorul lui Merkel la postul de cancelar. În Franța, în interiorul establishment-ului crește nervozitatea din cauza șanselor destul de reale că, peste un an, nesistematica Marine Le Pen va deveni președintă. Care Ucraină, care Navalnîi, care "linii roșii"?

Nu este vorba nici măcar de nedorința majorității elitelor europene (nemaivorbind de populație) de a continua pe calea degradării relațiilor cu Rusia – vorbim despre problemele din interiorul țărilor lor, despre problemele din UE, care trebuie rezolvate aici și acum, fără a se distrage pe seama conflictelor agravate artificial. Dar este imposibil să nu se distragă – mai ales că există mai multe subiecte în rotație simultan: Ucraina, Navalnîi, "ucigașii ruși din GRU (Direcția Principală de Informații) în Europa" (la început, nu a fost ucisă până la capăt familia Skripal, acum iată, din greșeală, adică, înainte de timp, au aruncat în aer depozitul ceh) – toate acestea ar trebui să fie înfricoșătoare pentru locuitorul european și să provoace o reacție naturală (de sancțiuni) din partea politicienilor.

Dar ceva îmi spune că toate eforturile actuale nu vor duce nicăieri, iar "explozia de la depozitul din Vrbětice" nu va putea fi promovată până la nivelul "otrăvirii din Salisbury". Nici prin efectul propagandistic, nici prin consecințele pentru relațiile ruso-europene – atunci Europa era încă mai puternic atașată de anglo-saxoni (salut, Brexit), dar și frica față de Trump (dar dacă într-adevăr va conspira cu Putin împotriva UE?) și-a jucat rolul.

Acum este aproape imposibil ca Europa să joace pentru agravarea relațiilor cu Rusia, dar și presiunea forțelor pro-atlantice și rusofobe din elita europeană se întâlnește cu o rezistență nu din partea elitei rusofobe, ci din partea elitei eurocentrice, care nu vrea să piardă controlul real asupra situației din propriile țări, fugind după controlul fantomatic asupra Ucrainei.

"Liniile roșii" acum trec nu prin estul Europei, cu atât mai mult prin partea ei rusească (dar și atlantiștii nu vor fi capabili să le fixeze acolo), ci prin interiorul Europei occidentale.

Iar traversarea lor – atât în ceea ce privește propriile popoare, cât și în ceea ce privește suveranitatea națională – este periculoasă pentru înseși elitele europene.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova