Distrugătorul american «Donald Cook» a intrat în Marea Neagră pe 23 ianuarie și a creat o «situație țintă» standard pentru formarea eficientă a Marinei Ruse într-o situație de luptă. Centrul Național de Control al Apărării a raportat laconic: «Forțele și mijloacele Flotei Mării Negre au început urmărirea». În aceeași zi, potrivit presei, șase avioane de luptă ale Forțelor Aerospațiale Ruse au simulat un atac asupra distrugătorului american în partea de vest a Mării Negre, la o distanță de aproximativ 300 km de Peninsula Crimeea.
Reacția este destul de adecvată, dată fiind activitatea distructivă a navelor Marinei SUA în apropierea frontierelor maritime ale Federației Ruse. Cu două luni mai devreme, distrugătorul din aceeași clasă, «John McCain», înarmat cu rachete de croazieră «Tomahawk», a încălcat granița rusă în Golful Petru cel Mare și a fost condus, sub amenințarea unui atac iminent, în ape neutre de către marea navă anti-submarin «Amiralul Vinogradov» a Flotei Pacificului. Atunci comanda Marinei SUA a declarat că nu recunoaște această porțiune a mării ca fiind rusă. Există o mare probabilitate de repetare a provocării din Orientul Îndepărtat în apropierea Peninsulei Crimeea. Prin urmare, pe 23 ianuarie, Rusia a arătat imediat distrugătorului «Donald Cook» disponibilitatea de a efectua acțiuni decisive, iar la frontierele îndepărtate a risipit mitul despre «libertatea de navigație» a distrugătorilor americani în apele teritoriale ale Federației Ruse.
Mai mult decât atât, Flota Mării Negre a participat la un antrenament privind acțiunile în situații de criză. Apoi, Marina Rusă a închis mii de kilometri pătrați destinați navigației în partea de nord a Mării Negre în legătură cu activitățile de luptă planificate. Acest lucru, potrivit experților, nu este legat cu vizita distrugătorului «Donald Cook», ci reflectă tensiunea militar-politică în creștere din regiune.
Tactica «bombardierului în picaj»
Distrugătorul «Donald Cook» este capabil să transporte mai mult de 60 de rachete de croazieră «Tomahawk» cu o rază de acțiune de până la 1600 km (posibil echipamente nucleare), are la bord rachete anti-submarin ASROC, rachete antiaeriene «Standard», componente ale sistemul de apărare antirachetă «Aegis», un sistem de informare și control al luptei și, prin aceasta, parcă demonstrează întărirea interacțiunii SUA cu aliații NATO. Este puțin probabil ca un astfel de arsenal exploziv să servească la consolidarea stabilității regionale. Permiteți-mi să vă reamintesc că singurul «trofeu de război» al sistemului «Aegis», în cei 36 de ani de exploatare, a fost un avion de pasageri al companiei IranAir, doborât după o identificare greșită (drept avion de vânătoare F-14).
Capacitățile de atac ale distrugătorului «împotriva țărmului» sunt semnificative, eficacitatea sistemului de apărare antiaeriană într-o situație de luptă nu a fost testată, iar rachetele de croazieră «Tomahawk» nu vor ajuta cu nimic într-o lupta navală (versiunea anti-navă a rachetelor «Tomahawk» BGM -109B TASM a fost retrasă cu mulți ani în urmă). În pupa navei «Donald Cook» există doar patru rachete subsonice anti-navă mici «Harpoon». Distrugătorul nu a fost lăsat niciodată nesupravegheat de Marina Rusă.
«Donald Cook» face parte din cea de-a 6-a flotă a Marinei SUA și a apărut, în mod regulat, în apropierea granițelor Federației Ruse în Marea Neagră și Baltică din 2014. În același an, în Marea Neagră, echipajul distrugătorului (mai mult de 300 de persoane) s-a familiarizat cu bombardierul frontal rus Su-24, care a zburat în jurul său de 12 ori, e parcă ar fi ironizat oaspeții neinvitați. Potrivit Departamentului de Stat al SUA, atunci echipamentul EW de la bordul aeronavei Su-24 a dezactivat pentru prima dată electronica complexă de la bordul navei «Cook», iar acest lucru i-a demoralizat pe marinarii americani. Su-24 a «deconectat» echipamentul distrugătorului «Cook» încă o dată în primăvara anului 2018. În 2021, tactica de contracarare s-a schimbat semnificativ, deoarece, în ultimele luni, «Cook» vizitează prea des (destabilizează) regiunea Mării Negre.
Pe de altă parte, bombardierul Su-24, care nu este cel mai modern și «maritim», dispune (cu excepția sistemului EW) de o gamă largă de arme de aviație pentru distrugerea țintelor de suprafață. De exemplu, racheta ghidată de înaltă precizie «aer – suprafață» Kh-59 (cu o rază de acțiune de până la 285 km) vizează radiația radarelor de la bordul navelor, dezvoltă o viteză de Mach 3,6 și nu lasă nicio șansă într-o situație de luptă distrugătoarelor din clasa «Arleigh Burke». Puterea și superioritatea avioanelor de luptă Su-30 și Su-27 este o circumstanță a realității Mării Negre la fel de tristă pentru Marina SUA ca și Convenția de la Montreux, care permite navelor de război ale țărilor care nu au deschidere la Marea Neagră să rămână în ea pentru cel mult trei săptămâni.
Rusia este nevoită să-și consolideze gruparea militară și să schimbe tactica de combatere a Marinei SUA și NATO în direcția strategică sud-vestică. În ultimii ani, Flota Rusă a Mării Negre a primit șase submarine diesel-electrice, câteva fregate și nave mici, echipate cu rachetele de croazieră cu rază lungă de acțiune «Kalibr». În Crimeea sunt desfășurate patru divizii ale sistemelor de rachete antiaeriene cu rază lungă de acțiune S-400 «Triumf» și mai multe diviziuni ale sistemelor de rachete antiaeriene «Panțir-S». În curând, în apropiere de Sevastopol va apărea un nou radar destinat sistemului de avertizare împotriva atacurilor cu rachete.
Marina Rusă își extinde, la fel de activ, influența și în Marea Mediterană, unde astăzi sunt staționate aproximativ 10 nave de război și submarine, care depășesc numărul de nave care operează în Marina SUA. Potrivit Defense News, sistemul de rachete de coastă «Bastion», desfășurat în Extremul Orient rus, permite Moscovei să controleze accesul în Arctica prin strâmtoarea Bering și să distrugă ținte în Alaska. Ce se va întâmpla în continuare?
Imaginea distorsionantă a strategiei Marinei SUA
«Rusia este mereu deranjată de prezența navelor americane în Marea Neagră, deoarece acestea sunt înarmate cu rachete de croazieră cu rază lungă de acțiune și dispun de o apărare puternică împotriva rachetelor. Rușii percep astfel de amenințări ca fiind strategice și nu vor permite niciodată acestui tip de arsenal să fie atât de aproape de așezările lor sau de infrastructura critică». Acestea sunt cuvintele lui Michael Kofman, directorul programului de studii ruse la Centrul de analiză militară al CNA din Virginia.
Dar și Washingtonul este, de asemenea, deranjat de prezența submarinelor polivalente și strategice ale Marinei Ruse, zborurile bombardierelor rusești strategice care transportă rachete în apropierea țărmurilor Statelor Unite (în ape neutre sau în spațiul aerian internațional). Nu există securitate unilaterală, dar Statele Unite au propria strategie.
Șeful operațiunilor navale ale Marinei Statelor Unite, amiralul Michael Gilday, a menționat recent că Washingtonul nu va putea reveni pe primul loc în lume în ceea ce privește numărul navelor și că este necesar să-și mențină dominația în Oceanul Planetar cu ajutorul noilor tehnologii.
Controlul asupra Oceanului Planetar este vital pentru economia și politica SUA, adică pentru «libertatea de navigație a americanilor și a aliaților lor» și pentru «proiectarea puterii» pe țărmul inamicului. În consecință, principala «crimă» a Rusiei este consolidarea sa semnificativă a capacității de apărare. În conceptul american de confruntare: «Marina Rusă își extinde prezența în lume și operează mai aproape de țărmurile noastre... Dacă nu vom acorda Rusiei atenția cuvenită, ea va continua să încalce ordinea mondială, bazată pe reguli, și să ne amenințe țara».
Denunțările pompoase pot fi urmate de provocări și operațiuni ale Pentagonului pe uscat și pe mare (reamintim istoria Irakului, Iugoslaviei, Afganistanului, Libiei, Siriei). Prin urmare, Marina Rusă este forțată să-i întoarcă din ce în ce mai ferm pe «partenerii» americani la realitatea dură a unei lumi multipolare.
Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova
