Olga Bugrova, Radio Sputnik
Seara, ne uitam la filme, visam la parizer și la bere. Mergeam de la casă la casă, ținându-ne de frânghii, altfel eram luați de vânt. Elementul principal al peisajului – aisbergurile. Principalele creaturi vii – pinguinii. Pe data de 14 ianuarie 1963 și-a început activitatea stația de cercetare ”Molodyozhnaya”.
Aceasta era cea de-a patra așezare sovietică din Antarctica. În anii 1970, era cea mai mare dintre așezările din 30 de țări. ”Molodezhka” a fost mult timp considerată capitala locală: propriul aeroport, 70 de case, străzi cu nume. Centrală electrică și stație radio – evident. Cireașa de pe tort – o saună făcută din marmură.
Viscol mortal
Stația sovietică ”Molodyozhnaya” era renumită ca fiind cel mai bun centru științific din Antarctica. La stație erau întocmite hărți ce reflectau caracteristicile gheții în diverse părți ale teritoriului, se ocupau de măsurarea adâncimii zăpezii, studiau luminile polare și esectuau observații meteorologice. Câte ceva au făcut pentru prima dată în lume: începând cu anul 1979, sondau atmosfera cu un laser meteorologic.
”Într-un sezon, la ”Molodezhka” veneau până la 1000 de persoane, dintre care rămâneau să ierneze de la 100 până la 150” – povestește exploratorul polar onorific al Rusiei, Viktor Boiarski:
”Munca la astfel de stații continuă în timpul sezonului antarctic – din noiembrie până în februarie. Apoi iernatul. Adăugăm ”sezonul ”și obținem 14-15 luni: programul standard. Uneori oamenii rămâneau pentru încă o iarnă, dar se încerca evitarea unor astfel de cazuri. Iarna – iunie, iulie și august – este o perioadă foarte dificilă în Antarctica. Nici măcar nu din cauza nopții polare – este de scurtă durată – ci pentru că suflă, în mod constant, vânturi puternice. Este neplăcut. Viscolul este atât de puternic încât este foarte ușor să zbori undeva departe, departe”.
După cum a spus Boiarski, exploratorilor polari le era dor de parizer și de bere nu pentru că erau hrăniți prost, ci pentru că salamul de acolo era afumat extrem de tare pentru ca să poată rezista la depozitarea pe termen lung la frig. Iar berea era permisă o dată la 10 zile și atunci doar o cutie. Era interzisă delectarea cu alcool în Antarctica: acolo acest lucru era periculos.
Nu te fixa!
Este nesănătos să te afli în Antarctica ani de zile. Medicii spun că dacă o persoană petrece cinci ani de zile în zona de gheață a Antarcticii, forțele de protecție ale organismului vor fi distruse în totalitate. Mai există un risc – stresul psihologic. S-a observat că atunci când oamenii urmăresc un peisaj monoton luni de zile, are loc inhibarea simțului lor al pericolului, iar acest lucru este deja o amenințare la adresa vieții. Viktor Boiarski nu este însă de acord cu acest lucru:
"Peisajul monoton este un concept literar. Oamenii doar nu se află în deșert! Casele sunt confortabile, condițiile sunt excelente: de obicei locuiesc câte unul, care dorește poate să planteze flori și legume. Ne întâlnim în cantină de trei ori pe zi. Există mult mai multă diversitate decât pare".
Există totuși un risc pentru sănătatea mintală, a spus Boiarski. Și anume la stațiile moderne. Spre deosebire de cele vechi, unde casa și lucrul, punctele cu cele necesare pentru viață și alimentare se aflau în clădiri diferite, în acestea noi totul se află într-un singur bloc, adică totul se află sub același acoperiș. Poți să nu ieși afară. Acest lucru garantează siguranța, dar, în același timp, acutizează și sentimentul de izolare. Principalul este însă să nu ne fixăm pe el.
