În timpul ostilităților de 44 de zile din Nagorno-Karabah, trupele azere au folosit, în mod eficient și rezultativ, armele de origine bielorusă și rusă – artilerie, sisteme de rachete cu lansare multiplă, tancuri și chiar sisteme de rachete antiaeriene din arsenalul URSS-ului. Dronele turcești și israeliene au ajutat artileria, au contribuit la formarea unui contur de cercetare și atac, au furnizat o mulțime de materiale video pentru a submina moralul inamicului și totuși nu ele au asigurat succesul luptei.
Pe 10 decembrie, în Piața Libertății din Baku a avut loc o paradă militară dedicată victoriei în Nagorno-Karabah, cu implicarea a aproximativ 150 de vehicule militare, inclusiv vehicule moderne, recent adoptate. Produsele complexului militar-industrial belarus și rus au predominat în timpul paradei.
Au fost prezentate și vehicule blindate cu roți de producție turcească. Dar în Piața Libertății spectatorii au văzut și mașini „UAZ”, „Ural” și „Kamaz”, acesta din urmă având și «Bayraktar TB2» la bord. La sfârșitul paradei, avioanele de vânătoare MiG-29 și avioanele de atac la sol Su-25 au zburat peste Baku, precum și elicopterele de atac și transport militar fabricate în Federația Rusă – Mi-35 și Mi-17.
Arsenalul de paradă al armatei azere ne face să ne gândim din nou la eficacitatea utilizării armelor, la calitatea pregătirii specialiștilor militari și la nivelul de pregătire tactică și operațională a trupelor. Armata azeră nu avea un avantaj evident în calitatea armelor, iar numărul acestora din urmă era limitat în mod obiectiv de teatrul operațiunilor militare. Doar pe câmpie pot fi desfășurate într-o «lavă» atacantă o sută de tancuri T-90S. La poalele munților, spațiul de manevră se îngustează, iar pregătirea tactică a trupelor defensive poate însemna mai mult decât avantajul inamicului în artileria de rază lungă sau în materie de spionaj.
Upgrade eficient
Utilizarea competentă a armelor înseamnă nu mai puțin decât caracteristicile tactico-tehnice ale «fierului». Se știe că în Karabah partea azeră a folosit sistemul tactic-operațional de rachete LORA (analogul israelian al rusului OTR-21 «Tochka») o singură dată – peste podul deasupra râului Akar. În schimb, pe laturile instalațiilor autopropulsate 9K33 «Osa» ale sistemului militar de apărare antiaeriană al armatei azere, stelele sunt clar vizibile, ceea ce înseamnă un număr mare de ținte distruse – drone armene (peste douăzeci în total). Într-o operațiune reală, sistemele 9K33 «Osa», modernizate și relativ ieftine, s-au dovedit a fi mult mai eficiente decât cel mai nou complex «LORA» (Long-Range Artillery Missile). Acesta din urmă costă 100 de milioane de dolari și, în plus, fiecare rachetă la el costă 1,5 milioane de dolari.
Exemplul nu este aleatoriu, fiindcă sistemele 9K33 «Osa» ale părții armene, într-o situație de luptă, s-au arătat nu în cea mai bună lumină– UAV-urile de tip «Bayraktar TB2» le-au detectat ușor și le-au distrus, deși totul ar fi trebuit să se întâmple exact invers. Conform datelor prezentate la Baku, au fost distruse 40 de sisteme 9K33 «Osa», 5 sisteme «Tor-M2KM», 4 sisteme 2K12 «Kub», 14 tunuri antiaeriene «Zastava». Este dificil de spus care motiv este mai important aici – subestimarea inamicului sau supraestimarea propriilor capacități.
Nu vom aborda tema pregătirii echipajelor militare de apărare antiaeriană în ceea ce privește calculele, dar atragem atenția la faptul că sistemele 9K33 «Osa» ale azerilor au fost modernizate anterior de întreprinderea belarusă «Tetraedr» și au dobândit calități complet noi. Specialiștii din Belarus au perfecționat electronica, au transformat complexul de rachete sol-aer în unul mai «vigilent» și cu o rază mai lungă de acțiune – rachetele T382 distrug ținte la o distanță de până la 20 de km, la altitudini de până la 10 mii de metri (limita «Bayraktarului TB2» este de 8200 metri). Belarușii au propus un upgrade similar și apărării antiaeriene militare a părții armene, dar Erevanul a decis să economisească. Înainte de război, erau suficiente complexele militare moderne de apărare antiaeriană, întrucât, în ultimii ani, Rusia a furnizat Armeniei sisteme 9K37M1-2 «Buk-M1-2», «Tor-M2KM», precum și sisteme de spionaj radio-tehnic la sol «Avtobaza-M».
Pentru a înțelege mai bine echilibrul tehnologic dintre partea azeră și cea armeană în timpul conflictului din Karabah. Reamintim că Armenia a devenit primul importator mondial de patru sisteme de rachete rusești E9K720 «Iskander-E» (cu un set de 25 de rachete), a achiziționat 12 avioane de vânătoare unice Su-30SM (până acum a primit doar 4), sisteme TOS-1A «Solntsepyok», sisteme de rachete cu lansare multiplă (MLRS) «Smerch», rachete antitanc ghidate 9M113M. Erevan primește armele rusești la prețurile concesionale interne ruse, împreună cu împrumuturi de stat de la Federația Rusă în valoare totală de 300 de milioane de dolari. Se pare că arsenalele armene nu au prefigurat o înfrângere zdrobitoare într-un conflict militar de scurtă durată.
Factorul turcesc
Pentru Erevan exercițiile militare comune azero-turce «Frăția indestructibilă» nu erau un secret. Ele aveau loc în mod regulat pe teritoriul Azerbaidjanului: nu numai în Republica Autonomă Nahicevan, ci și în suburbiile Gandjei, Kurdamirului, Ievlahului și în alte așezări din apropierea Republicii Nagorno-Karabah. A fost necesar ca «praful de pușcă să fie uscat» în prealabil, ca să fie pregătit un răspuns sistemic.
Atragem atenția la faptul că Rusia nu a «supraînarmat» Azerbaidjanul, ci l-a aprovizionat în mod deschis (ca și pe multe alte țări CSI) timp de câțiva ani cu 100 de tancuri T-90S, 118 BMP-3, 230 BTR-82, 18 obuziere autopropulsate «Msta-S» de calibru 152 mm, 18 tunuri autopropulsate 2S31 «Vena» de calibru 120 mm, 18 vehicule de luptă MLRS «Smerch» de calibru 300 mm și 24 de vehicule de luptă TOS-1A «Solntsepyok». Și partenerii belaruși au vândut la Baku MLRS-ul «Polonez» în mod transparent.
Și totuși victoria asupra inamicului este mereu sigură în planurile Statului Major cu mult înainte de război. Când pe 27 septembrie dronele israeliene și turcești au zburat deasupra Karabahului, artileria a reacționat, acesta fapt reprezentând una dintre posibilitățile de dezvoltare a unui conflict de lungă durată. Partea armeană ar fi trebuit să se pregătească pentru acest lucru de mai mult de un sfert de secol. Ostilitățile care au urmat au arătat că Azerbaidjanul a fost mai bine pregătit din punct de vedere tehnologic pentru operațiune decât partea armeană. Trupele azere au persistat în căutarea punctelor slabe în apărarea inamicului și le-au găsit. Dronele au o exercitat o presiune, în primul rând, psihologică. Logistica, munițiile și întreaga organizație militară a părții armene nu erau la înălțime.
Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova
