Pe 3 septembrie, la postul de televiziune “Rossiya 1” va avea loc premiera filmului documentar de investigație “Beslan”, dedicat tragicei luării ostaticilor la școala numărul 1 din Beslan. Despre demascarea miturilor și speculațiilor, despre amintirile martorilor oculari și lucrul cu materialele i-a relatat agenției RIA Novosti regizorul Aleksandr Rogatkin.
- Aleksandr, explicați-le spectatorilor ce lucruri noi vor afla din filmul vostru documentar?
- Istoria este deja veche, dee 16 ani ea separă societatea. Nu a existat nimic mai teribil și oripilant în istoria noastră contemporană, iată de ce ea va atrage, evident, atenția tuturor jurnaliștilor. Problema este însă că în ultimul timp mulți oameni parazitează pe această tragedie. Sunt lansate diverse teorii și istorii, o mulțime de mituri și legende, bazate apropo pe raportul lui Iuri Saveliev, fost deputat al fracțiunii “Rodina”, membru pe atunci al comisiei parlamentare (pentru anchetarea circumstanțelor atacului terorist - n.r.). Acesta a refuzat să semneze raportul oficial și a lansat unul alternativ, în șapte volume, unde afirma că teroriștii nu aveau niciun dispozitiv explozibil artizanal, că sala a fost atacată de trupele speciale cu aruncătoare de flăcări, fapt care ar fi provocat decesul a unui număr mare de ostatici. Chipurile, nu ar fi vrut să-i lase pe teroriști să plece și au decis să-i omoare pe toți. Iată anume pe această idee insistă presa liberală de opoziție, anume versiunea asta a fost promovată în Occident în toți acești ani.
- A fost doar infirmată de mai multe ori…
- Procuratura a verificat această ipoteză. Chiar și companiei NPO Bazalt, care proiectează și produce aruncătoare de grenade, i s-a cerut să verifice teoria. Pe un poligon din regiunea Moscovei a fost construit un model al zidului sălii de sport, din aceeași cărămidă, cu aceeași tencuială, au instalat calorifere. Așa cum e în cazul școlii, grosimea peretelui era de două cărămizi. Au încercat să tragă în el din aruncătoare de grenade, mitraliere, mortiere de asalt. Experții de la Bazalt au ajuns la concluzia că în acel moment, în anul 2004, nu existau aruncătoare de grenade sau de flăcări, nici mortiere de asalt care ar putea să străbată un zid de două cărămizi. Un alt experiment, în cadrul căruia a fost plasat în fața zidului un scaun cu un dispozitiv explozibil, a avut același rezultat. Cu toate acestea, pe acest raport al lui Saveliev se bazează mai multe articole de investigație ale “Novaya Gazeta”, “Eho Mosckvî”, “Radio Svobodoa”. În fiecare an, ei repetă acest mit care nu se bazează pe nimic.
Iarăși, Saveliev insistă asupra faptului că atunci când copiii au fugit, teroriștii nu au tras asupra ostaticilor. Arată niște poze, adică – priviți, curtea e goală, nu e nimeni. Sunt lucruri stranii pentru că există o mulțime de poze, mărturii ale ostaticilor. Fotograful la care face trimitere spune: “Băieți, cine spune că teroriștii nu trăgeau în ostatici, minte”. Totodată, desigur, în acest film sunt prezentate mai multe istorii personale, tragedii, cum trăiesc oamenii cu aceste amintiri, cum își creează noi familii, nasc copii.
- Povestiți-ne despre procesul filmărilor: care au fost cele mai mari probleme?
- Nu au existat niciun fel de probleme. Sunt mulți martori, sunt mulți dintre foștii ostatici. Cineva refuză, cineva nu vrea să-și aducă aminte, iar alții, dimpotrivă, au oferit cu bucurie mai multe detalii. Am început filmările în iulie, am reușit să finalizăm filmul către 3 septembrie. Și comitetul “Mamele Beslanului” ne-a oferit comentarii, chiar dacă ei susțin punctul de vedere alternativ al profesorului Saveliev. Cel puțin, am primit răspunsuri la majoritatea întrebărilor.
- Planificați să continuați subiectul? Să scrieți o carte?
- Nu știu. Nu m-am gândit deocamdată la asta.
Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova
