În pofida tuturor problemelor existente în relațiile dintre administrația lui Donald Trump și giganții americani din domeniul IT precum Facebook, Google și Amazon, președintele SUA s-a arătat dispus să sacrifice rămășițele bunăvoinței și solidarității euro-atlantică, care s-au mai păstrat în relațiile dintre State și Uniunea Europeană, de dragul protejării veniturilor corporațiilor americane de fiscul european, scrie Ivan Danilov într-un material publicat de RIA Novosti.
Vechiul conflict, care se cocea de mai mulți ani, a ajuns acum la un schimb direct de lovituri financiare dureroase în valoare de miliarde de dolari. Uniunea Europeană vrea “să strângă cu ușa” corporațiile americane care de zeci de ani activau în UE fără a plăti impozite, iar SUA vor să penalizeze Uniunea Europeană pentru tentativele ei de a-și redobândi o minimă suveranitate fiscală. Merită apreciată echipa lui Trump – au reușit să lovească în cele mai dureroase puncte, în sensul identificării autorului concret al avântului european spre libertate și a “tupeistului” care a îndrăznit să înainteze idea că afacerile companiilor IT americane, care activează “în coloniile europene ale SUA”, ar trebuie să achite impozite, iar după identificare lui au urmat și măsuri de răspuns.
Autorul și promotorul “taxării Google, Facebook și Amazon” este președintele Franței, marele amator al discuțiilor despre refacerea rolului Europei în calitate de pol mondial al puterii, Emmanuel Macron. Respectiv, lista companiilor care au ajuns în vizorul Casei Albe a fost elaborată în așa mod, încât să provoace un maxim disconfort la Palatul Élysée.
Postul de televiziune CNBC anunță:
“Acțiunile companiilor franceze (din domeniu - n.r.) mărfurilor de lux s-au prăbușit după ce SUA au anunțat că ar putea majora tarifele la unele mărfuri din această categorie.
Conform noilor tarife, care ar putea intra în vigoare la sfârșitul lunii ianuarie, Reprezentanța Comercială a SUA (Agenția Federală pentru Relațiile Comerciale Externe n.r.) ar putea aplica taxe de până la 100% la importul de astfel de mărfuri din Franța. Valoarea totală a taxelor va constitui 2,4 miliarde de dolari. Prăbușirea acțiunilor franceze au afectat companiile cărora le aparțin brandurile Louis Vuitton, Hennessy, Hermes, Christian Dior, Gucci, Yves Saint Laurent și Balenciaga”.
“O sută de procente, este o cifră destul de mare”, a declarat pentru publicația The Wall Street Journal Bruno Pavlovsky, președintele casei Chanel. “Nu e un tarif. O sută de procente reprezintă o penalitate”, a adăugat el.
Aici merită să menționăm că oficialii americani înaintează propria versiune a derulării evenimentelor și afirmă că în realitate de toate se face vinovat Macron, care și-ar fi propus să discrimineze companii americane concrete pe teritoriul Uniunii Europene. Aceste acuzații provoacă un anumit scepticism chiar și în presa tradițional patriotică din SUA.
“Statele Unite consideră că structura impozitării franceze vizează pe nedrept marile companii IT americane, precum Facebook, Google și Amazon. Cu toate acestea, tot mai multe state încearcă să identifice mijloace pentru a obține venituri din partea companiilor care fac miliarde de dolari pe piețele lor”, informează Politico.
Alegerea unei astfel de căi de răzbunare de către Trump este legată probabil de faptul că “luxul francez” este considerat o insulă a siguranței pentru investitorii care presupuneau că firmele franceze, care lucrează doar cu cei mai bogați clienți, sunt protejate perfect atât de pandemia coronavirusului, cât și de riscurile unor războaie comerciale.
Pe fundalul sumbru al crizei economice profunde în care s-a adâncit Franța din cauza măsurilor de combatere a epidemiei, companiile din domeniul mărfurilor de lux erau privite ca o ”lumină la capătul tunelului” și o sursă de speranță, precum și un simbol al modului în care țara ce nu poate concura cu Germania și China în industria tradițională, reușește să găsească niște segmente în care să se bucură de un mare avantaj pe plan mondial.
A face una cu pământul acest simbol, lipsind aceste companii de accesul pe piața americană este o idee bună, în cazul în care obiectivul central constă în intimidarea administrației prezidențiale franceze și influențarea politicii fiscale europene în ansamblu.
Francezii ar putea da dovadă de principialitate, recurgând la impozitarea companiilor americane (cel puțin la nivel național), însă în ce măsură oficialii germani vor susține introducerea unui impozit european, riscând să fie loviți și ei de „tarife de 100%” la exportul de automobile germane, spre exemplu – e un mare semn de întrebare.
Pe de altă parte, în cazul dat nu este vorba atât de un conflict economic. Este vorba de statutul politicienilor europeni.
Un factor determinat care indica asupra apartenenței unui teritoriu sau altul este cine beneficiază de impozitele percepute de la antreprenorii locali. Cine are dreptul să introducă și să colecteze aceste impozite, acela și deține adevărata putere în regiune.
Istoria cunoaște cazuri în care unii negustori străini sau oameni de afaceri erau scutiți de taxe și impozite sau de anumite servicii într-o anumită țară, însă acest lucru se întâmpla doar în cazul în care țara era învinsă într-un război sau, pur și simplu, accepta anumite condiții draconice de capitulare, fiind amenințată cu utilizarea forței armate.
Respectiv, când companiile americane devin jucători dominanți pe piața publicității și comerțului online din Franța, spre exemplu, beneficiază de miliarde de euro din partea companiilor franceze (totodată, obțin un instrument prin care pot “ucide” orice afacere franceză prin lipsirea ei de publicitate sau vânzări în spațiul virtual), iar bugetul francez nu obține niciun venit din această situație, acest lucru presupune că Franța este o colonie a SUA sau, cel puțin, nu se bucură de o suveranitate economică deplină. Decizia de a introduce un impozit simbolic de trei la sută nu reprezintă atât o dorință de a completa bugetul, cât o tentativă de a-și restabili independența.
E simbolic faptul că în susținerea acțiunilor administrației Trump privind sancționare a Franței s-au pronunțat favorabil atât reprezentanții partidului Republican, cât și a celui Democrat – este o știre foarte bună pentru Rusia, îndeosebi dacă francezilor li s-a trezit sentimentul de mândrie națională.
Cel puțin, drept răspuns la amenințările anterioare, oficialii din Franța și chiar Germania s-au arătat dispuși să meargă mai departe în protejarea drepturilor lor la o politică economică independentă.
Dacă situația va evolua în continuare conform acestui scenariu, atunci, indiferent cine va învinge în alegerile prezidențiale din SUA, relațiile Washington – Paris și Washington – Berlin se vor înrăutăți în continuare.
Va fi amuzant dacă vom vedea cum în viitorul apropiat consumatorii americani vor face rost de parfumurile Chanel și poșetele Hermes exclusiv prin intermediul contrabandei, iar europenii vor fi nevoiți să caute alternative la rețelele de socializare americane.
Firicele ”deglobalizării” economice străbat prin asfaltul vechilor relații internaționale. Pentru acele state care nu sunt mulțumite de actualul sistem al economiei globalizate, este o ultimă și cea mai serioasă șansă de a corecta greșelile trecutului și de a-și asigura o poziție confortabilă într-un viitor ”deglobalizat”.
Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova
