”Semijubileul” înțelegerilor de la Minsk a fost marcat în conformitate cu tradițiile care s-au format pe parcursul ultimilor cinci ani. Ucraina face în continuare planuri napoleoniene. Occidentul confuz, nu înțelege cum să iasă din impasul pe care l-a provocat el însuși. Rusia își păstrează calmul, însă în spatele acestui calm poate fi ghicit înveninatul: „doar v-am preîntâmpinat”.
În ultimii pași întreprinși de Moscova unii ar putea întrevedea o oarecare înăsprire a poziției sale, arătând că acordurile încheiate nu au fost puse încă în aplicare din vina Kievului. La solicitarea Rusiei, marți a avut loc o ședință a Consiliului de Securitate al ONU care a examinat această chestiune. Însă cel mai grăitor lucru este chiar întrebarea directă pe care i-a pus-o Vladimir Putin lui Vladimir Zelenski într-o conversație telefonică recentă, dacă Ucraina intenționează să-și îndeplinească obligațiile asumate.
Dar cu același succes, totul poate fi explicat prin dorința Moscovei de a mai reduce intensitatea unui nou val de agitație a Kievului în jurul „formatului normand”. Doar în ultimele zile s-a vorbit despre:
- o nouă variantă de dispersare a forțelor,
- necesitatea creării unui grup de lucru pentru restabilirea controlului frontierei și
- ideea unei patrule comune ruso-ucrainene în Donbas.
Și toate aceste inițiative ucrainene sunt propuse spre dezbateri în cadrul reuniunii în ”format normand”, fiind convinși că aceasta ar urma să aibă loc în aprilie. Cu această ocazie, Kremlinul a fost nevoit să reacționeze, declarând că organizarea summit-ul ar avea sens doar după punerea în aplicare a deciziilor adoptate în decembrie, la Paris, însă se observă că nu se atestă niciun progres.
Pe arena internațională, Ucraina a ocupat o nișă foarte convenabilă de jucător dea alba-neagra.
Kievul se pare că se mulțumește doar cu senzația de coparticipare la marea politică și de oportunitatea de a se afla în preajma celor mai influente puteri ale lumii. Nu mai deranjează pe nimeni faptul că reprezentanții săi, din ce în ce mai des, sunt neglijați în mod demonstrativ. De exemplu, așa s-a întâmplat cu fostul președinte ucrainean Petro Poroșenko, pe care organizatorii Conferinței de la München pur și simplu nu l-au lăsat să intre în sala în care actualul președinte susținea un discurs.
În același timp, Kievul încearcă să utilizeze toate oportunitățile pentru a trage sforile în favoarea sa. Există înțelegerile de la Minsk, care sunt trecute pe hârtie, pe care autoritățile ucrainene nu doresc (și, în unele cazuri, se pare că, pur și simplu nu le pot) să le îndeplinească. Ca rezultat, pe parcursul a cinci ani, ei au enunțat un șir întreg de inițiative menite să înlocuiască punctele convenite sau să le completeze, încercând să se poziționeze mai avantajos.
În același timp, înșelătoriile la care recurge Kievul poartă un caracter atât de evidentă pentru toate părțile interesate - la nivelul „scrisorilor de fericire” nigeriene sau al acelorași jucători de-a alba-neagra, încât pare penibil să recurgi la niște trucuri de acest fel. Însă se pare că establishmentul ucrainean nu se jenează de nimic.
În mod clar, Vestul este stupefiat din cauza situației create, iar scandalul de la Conferința de securitate de la Munchen pe marginea raportului „12 pași pentru instaurarea păcii în Donbas” confirmă acest lucru.
Aproape cincizeci de experți au semnat documentul - care are un conținut destul de nevinovat -, printre care se regăsesc mai mulți oficiali, diplomați și militari cunoscuți și de rang înalt, inclusiv președintele conferinței, Wolfgang Ischinger.
Cu toate acestea, raportul a fost criticat și de reprezentanții Ucrainei, și de Statele Unite (s-a manifestat în mot deosebit influentul centru analitic Atlantic Council), și de republicile din Donbas. Cineva a văzut în asta „mâna Kremlinului”, pentru alții acesta e doar încă o hârtie fără valoare, la fel ca multe altele scrise în ultimii ani.
Drept urmare, inițial documentul a fost șters de pe site-ul conferinței, iar după câteva zile a reapărut. Aceste acțiuni (cam neserioase pentru un forum atât de solid precum este Conferința de la München) reflectă impasul în care a ajuns chestiunea ucraineană, provocat chiar de Occident.
Și cu adevărat este o situație de impas.
Periodic, în diferite părți ale lumii se aud voci la nivel de experți care atenționează că, foarte curând Rusia, Europa sau SUA (sau toate la un loc), ar putea să-și piardă răbdarea și vor lua măsuri radicale în privința Ucrainei, măsuri menite, într-un fel sau altul, să taie nodul gordian.
Asemenea pronosticuri par a fi îndoielnice din cauza că astfel de măsuri ar presupune ca cineva să-și asume costurile pentru întreținerea Ucrainei. Nici doritori și nici cineva gata pentru asta pur și simplu nu există. Occidentul a pierdut câțiva ani în speranța că vor reuși să pună povara pe spatele Rusiei, dar cu ceva timp în urmă și-a dat seama în sfârșit de inutilitatea acestor eforturi. Cu atât mai naiv este să se aștepte cineva ca Occidentul să-și asume o asemenea sarcină.
Iată de ce, în virtutea imposibilității ieșirii din impas, o sarcină importantă pentru ei este de a face ca aflarea în această stare să fie pe cât se poate de confortabilă. În primul rând, aceasta se referă la reducerea la tăcere a Kievului, căruia orice situație de scandal îi oferă avantaj maxim și plăcere, iar celor din jur - durere de cap și pierdere de timp.
Și se pare că, în această chestiune, poziția Occidentului coincide în totalitate cu cea a Rusiei.
