Psihologul Zinaida Gribincea susține că nu există oameni care să nu recurgă vreodată la minciuni. Toți oamenii mint, însă dimensiunea minciunii poate fi una mai mare sau mai mică, în funcție de felul în care oamenii recurg la acest procedeu.
Zinaida Gribincea spune că oamenii sunt învățați să mintă încă de mici. Uneori oamenii sunt cumva nevoiți să recurgă la acest procedeu.
"Spre exemplu, atunci când copilul întreabă de tată sau de mamă cine i-a adus darurile de Crăciun, părinții răspund: tu dormeai și Moș Crăciun ți-a pus cadourile lângă brad. Un alt exemplu este din viața cotidiană - întâlnim o persoană și o întrebăm „cum o mai duci?”. Ea îți răspunde: „Sunt bine, mersi”. Totuși, în spatele acestor cuvinte există o întreagă gamă de emoții pe care omul le trăiește, dar nu are curajul să le afișeze sau nu ești tu persoana potrivită căruia să-i facă confidențe. Acestea sunt niște minciuni "nevinovate", a explicat Gribincea.
Psihologul afirmă că în unele cazuri oamenii mint atunci când ascund niște vulnerabilități personale pe care nu își doresc să le afișeze publicului.
"Tot este o minciună când încercăm să nu deconspirăm aptitudinile sau complexele pe care le avem. Minciuna respectivă nu este în defavoarea oamenilor de lângă noi, mai degrabă noi ne facem singuri un deserviciu", a relatat ea.
Totuși, există și categorii de persoane care mint în permanență fără să le fie vreodată rușine de acest lucru. Psihologul spune că oamenii care trăiesc permanent în minciună au frustrări, complexe, probleme nerezolvate sau își doresc să obțină o poziție socială mai înaltă și mint cu nerușinare pentru a se afirma și pentru a-i devansa pe cei de lângă ei.
"Am întâlnit diverse cazuri și am privit acei oameni cu un soi de compătimire. Ei au niște frustrări și probleme nerezolvate, dar încearcă cumva să le omită și mint pentru a se reabilita. Lucrul acesta trebuie tolerat, pentru că mitomanii nu se mai schimbă", a subliniat Gribincea.
Mai multe informații aflați din interviul audio atașat.
