Observăm că globaliștii nici măcar nu se mai feresc să își ascundă acest scop de obținere a supremației. Rusia este în prezent principalul pol al creștinătății în lume, al conservării valorilor și tradițiile morale și spirituale creștine, care au stat cândva la baza culturii întregii Europe. Aceste valori creștine au ajuns însă acum aproape complet dez-rădăcinate în Occident prin asaltul așa-ziselor „norme progresiste” și „corecte politic”.
Din punct de vedere militar, este important să observăm că Federația Rusă a blocat expansiunea imperialistă americană începută după anul 2001. Zădărnicire răsturnării puterii în Siria, care s-a produs în 2017-2018, a constituit o cotitură radicală. Această țară urma să aibă acceeași soartă cu precedentele schimbări de regim forțate în Irak, Libia și alte țări din Orientul Mijlociu, care erau demult pe lista țărilor pe care Statele Unite stabiliseră să le controleze. În toate aceste țări NATO, sub conducerea SUA, a atacat cu pretextul „intervențiilor umanitare” și nu a adus decât dezastrul pe toate planurile, ca preț pentru dominația americană. Tot prin intervenția decisivă a Rusiei, secondată de China, a fost blocată lovitura de stat din Venezuela de la începutul acestui an, prin care se urmărea impunerea complet ilegală a unui așa-zis nou „președinte”, de fapt o păpușă a CIA. Federația Rusă reprezintă în continuare un factor esențial de menținere a păcii în Orientul Mijlociu, în condițiile în care coaliția atlantistă condusă de SUA vizează insistent să atace Iranul.
Poziția delicată în care se află țările din zona-tampon între Rusia și zona euro-atlantistă
Dat fiind acest context internațional tensionat, consider că este necesar să subliniez că atât România, cât și Moldova, la fel ca toate țările aflate în zona ce unește Marea Neagră cu Marea Baltică ar fi bine să aleagă cu atenție cu cine se aliază. Decizia este cu atât mai importantă, cu cât teoriile geopolitice arată că respectivele state sunt esențiale pentru controlul Eurasiei, a zonei continentale pricipale a lumii (Heartland). Aceste țări au o poziție cheie în zona de confruntare dintre cele două mari alianțe (atlantistă și continentală) și tocmai de aceea este greu să credem că țările din această zonă pot aborda cu succes o poziție de neutralitate și independență.
Un alt lucru important care trebuie subliniat este că, în opinia mea, Rusia de azi nu mai este URSS-ul de ieri. În acest sens este revelator să ne uităm la fapte, nu la propagandă. Cei care urmăresc discreditatrea Rusiei caută să suprapună realitățile de astăzi cu vechile practici ale URSS, dar diferența este evidentă pentru orice analist obiectiv din punct de vedere militar, politic, ideologic sau economic. În același timp, SUA, care conduce alianța euro-atlantică, este portretizată de susținătorii săi ca un garant al democrației și libertății lumii. Dar este suficient să ne uităm comparativ la acțiunile din ultimii 20 de ani întreprinse pe de o parte de Federația Rusă și de cealaltă parte de Statele Unite și NATO. Alianța NATO/SUA a atacat un șir tot mai mare de țări chiar și după Războiul Rece, fapt care a condus, așa cum am mai punctat, la sute de mii de morți și la haos în respectivele regiuni.
Editorial de Calistrat M. Atudorei, doctorand în filosofie, autorul cărții ”Planurile Americii pentru hegemonia mondială”, președintele Asociației ”Forumul Țărilor Nealiniate” din România
