CHIȘINĂU, 30 oct – Sputnik, Andrei Petric. Există în raionul Hâncești din Moldova în un loc deosebit: „Colina Șabanov”.
Așa au numit-o cercetașii moldoveni, membri ai Clubului Istorico-Patriotic Rus și ai Detașamentului de cercetare „August".
În îndepărtatul august 1944, locotenentul superior al regimentului 595 de pușcași din divizia 188 de pușcași Ivan Petrovici Șabanov privea de pe această colină pământul în fremătând al Moldovei, pregătindu-se pentru ultima sa luptă. Anume acolo, pe cota 236.0, a murit viteazul ofițer sovietic, iar amintirea lui, mulți ani la rând, o purtau în inimile lor doar rudele rămase în regiunea Voronej din Rusia.
Până la ultima suflare, locotenentul superior Șabanov a secerat cu mitraliera de pe acea colină câteva sute de fasciști care încercau să iasă din încercuire, în timpul operației Iași-Chișinău.
Nemții au reușit să-l răpună pe neînfricatul ostaș sovietic abia după ce acesta a fost grav rănit și i s-au terminat cartușele. Ivan Șabanov a fost înaintat post-mortem la titlul de Erou al Uniunii Sovietice. În luptele pentru Caracui, și-au pierdut viața atunci 250 de ostași ai Armatei Roșii. Rămășițele pământești ale lui Ivan Șabanov nu au putut fi găsite multă timp.
Cercetașii moldoveni au o atitudine aparte față de fapta eroică și moartea locotenentului superior Șabanov. Cu mai mulți ani în urmă, ei au descoperit la o margine de pădure un mormânt frățesc. Unul dintre foștii ostași avea asupra sa o busolă pe care era gravat: „Шабанов И.П.”
După o muncă îndelungată asupra documentelor din Arhiva Centrală a Ministerului Apărării al Rusiei, cercetașii au reușit să identifice osemintele ostașului sovietic și să afle cum și-a dat viața pentru ca acest teritoriu să fie eliberat de sub ocupația fascistă.
„S-au păstrat câteva amintiri despre lupta de la Caracui. Eu personal i-am luat un interviu locotenent-colonelului Petr Mihin, al cărui divizion susținea atunci cu focuri de artilerie infanteria noastră. Însă, evident, cel mai bine ar fi putut povestit despre această luptă însuși Ivan Petrovici Șabanov, dacă ar fi rămas în viață”, a spus Aleksei Petrovici, conducătorul Clubului istorico-patriotic Rus, în discuția cu reporterul Sputnik Moldova.
Aflându-se la Voronej și povestind despre ostașii Armatei Roșii ale căror oseminte au fost descoperite de către cercetași pe teritoriul Moldovei, Petrovici a încremenit pentru câteva clipe. În timp ce prezenta expoziția de fotografii, a văzut cum din sală se uita spre el locotenentul regimentului 595 de pușcași al diviziei 188 de pușcași, Ivan Petrovici Șabanov. Doar că, nu se știe de ce, era îmbrăcat în civil. Desigur, Aleksei și-a dat seama că acesta nu era acel Șabanov, răpus în Moldova august 1944.
„De-a lungul activității de cercetare mi-a fost dat de mai multe oră să văd pe viu ce înseamnă genetica. Cum, peste două-trei generații, nepoții și strănepoții ostașilor căzuți în război reproduc din nou pe fețele lor trăsăturile bunicilor și străbunicilor. De data aceasta, din sală mă privea Vasili Șabanov, locotenent-colonel al trupelor interne al MAI al Rusiei, veteran al acțiunilor militare din Cecenia, străstrănepotul locotenentului superior Ivan Șabanov”, a concretizat Petrovici.
Vasili Șabanov a aflat despre fapta eroică a străbunicului său cam în aceeași perioadă cu cercetașii moldoveni. Tot atunci, el a stabilit legătura cu Detașamentul de cercetași „August” și a început să urmărească acțiunile desfășurate pentru înveșnicirea amintirii lui în țara noastră. Vasili le-a mulțumit din toată inima locuitorilor Moldovei pentru faptul că străstrăbunicul său nu este uitat.
Urmașul eroului știe că în anul 2016, pe cota 236.0, a fost instalată o cruce și o placă în memoria străbunului său erou. Iar în anul curent, la Caracui a fost restaurat memorialul eroilor și au fost înhumate cu onoruri militare rămășițele pământești ale celor 68 de soldați și ofițeri ai Armatei Roșii căzuți în august 1944.
„L-am invitat în Moldova ca să vadă cu ochii săi satul Caracui, dealurile și câmpiile, să urce pe cota 236.0 pe care azi o numim „Colina Șabanov”, a rezumat Petrovici.
În ultimii treizeci de ani, mai ales la începutul anilor `90, s-a făcut mai multe încercări de rescriere a istoriei, de a încadra evenimentele legate de Marele Război pentru Apărarea Patriei desfășurare pe teritoriul Moldovei în tiparele necesare. Însă falsul pe care au încercat să ni-l impună nu înseamnă nimic în comparație cu memoria și recunoștința sinceră a poporului pentru pace și libertate.
Astăzi, când au trecut 75 de ani de la infernul acelor operații militare, la numeroasele memoriale vin strănepoții și străstrănepoții celor care cu prețul vieții lor le-au asigurat pacea și dreptul la fericire. Și această recunoștință este cea mai puternică, în pofida voinței unor anumiți politicieni liberali.
