Patronii din transportul de pasageri nu au ales momentul potrivit pentru a cere în mod ultimativ, pe calea protestelor și a grevelor, majorarea taxelor în transportul de pasageri interurban.
Și asta pentru că suntem în ajunul alegerilor locale și a celor parlamentare noi în cinci circumscripții uninominale. Majorarea acestor tarife ar constitui o măsură extrem de nepopulară a Guvernului Maiei Sandu. Iar guvernanții nu sunt sinucigași politici ca să supere electoratul în ajunul votării. Și nici după 20 octombrie nu vor majora taxele în transportul interurban de călători pentru că după aceste alegeri ar putea să vină alte alegeri extraordinare. Nimeni nu poate să garanteze că alianța dintre PAS și PPDA va dura până la încheierea mandatului actualului Parlament, adică până în 2023, cu atât mai mult nimeni nu poate să garanteze că va rezista până atunci alianța dintre ACUM și PSRM.
Dar chiar dacă nu ar exista aspectul electoral al problemei, tot nu sunt sigur că noii guvernanți ar majora taxele în transportul interurban. De ce? Pentru că în domeniul transporturilor există multă, multă evaziune fiscală și sunt multe și mari venituri necontabilizate. În mod sigur că majorarea tarifelor i-ar situa într-o zonă de confort pe transportatori, dar aceasta ar constitui o măsură absolut inechitabilă, nedreaptă față de oamenii simpli, săraci și foarte săraci, care constituie majoritatea în această țară.
Nu sunt un susținător al Guvernului Maiei Sandu și, cu atât mai mult, nu am nimic împotriva patronilor din domeniul transportului de pasageri. Dimpotrivă, consider că este foarte important să avem câți mai mulți conaționali cu afaceri prospere, iar statul are obligația să le asigure moldovenilor, mai puțin străinilor, un mediu propice dezvoltării afacerilor.
Dar cazul transportului de pasageri are un specific. Așa cum am spus, și lucrul acesta îl știu toți care recurg la serviciile transportatorilor: în domeniul transportului interurban de pasageri sunt multe venituri nedeclarate și, respectiv, neimpozitate oficial. Asta pe de o parte. Iar pe de alta, majorarea tarifelor în acest domeniu îi va afecta puternic pe cei săraci și foarte săraci, care nu călătoresc cu autoturismul personal, dar exclusiv cu autobuzul și microbuzul de cursă.
Vă propun să facem un exercițiu simplu prin care să încercăm să calculăm, fie și foarte aproximativ, care ar putea fi veniturile nedeclarate obținute de un șofer dintr-o cursă interurbană tur-retur. Repet, facem acest calcul fără a avea pretenția că acesta este un audit realizat profesionist.
Să admitem că avem o cursă pe o distanță de cam 140 de kilometri, cum ar fi cursa Chișinău – Ciadîr-Lunga (este doar un exemplu ipotetic, nu un caz concret). Vom menționa din start că, la autogară, mulți pasageri nu merg la casă ca să ia bilet, ci se adresează direct șoferului. La întrebarea dacă trebuie său nu trebuie să procure bilet de la casă, șoferul, în multe cazuri, răspunde: nu. După care, șoferul merge la casă și procură bilete pentru cei care nu le au. Doar că nu până la stația terminus, ci mult mai aproape. Spre exemplu, pasagerul urcă la Chișinău și coboară la Ciadîr-Lunga, șoferul îi procură bilet doar până la Comrat (de la Comrat la Ciadîr-Lunga mai sunt încă vreo 40 de kilometri). Dar de la pasager ia plata pentru călătoria până la Ciadîr-Lunga (mai repet, exemplul cu această cursă este unul ipotetic, iar denumirile localităților le-am dat doar pentru a ilustra în mod clar o situație ipotetică).
Un alt aspect. Mulți pasageri nu urcă în microbuzele sau autobuzele de pe cursele interurbane în autogară, ci în afara ei. Sunt o mulțime de locuri în jurul autogării Chișinău în care lumea așteaptă autocarele de cursă. Acolo ei urcă, iar șoferul le oferă locuri pe niște scaune improvizate, contrar regulilor exploatării vehiculului și a regulamentului circulației rutiere. Însă nu la toți, mulți parcurg distanța stând în picioare. Dar plata, și de la unii, și de la alții, șoferul o ia integră. Desigur, fără ca să o contabilizeze. Doar pentru că ia câțiva pasageri (între 5 și 10 pasageri), el are, după un calcul aproximativ, între 300 și 600 de lei pentru fiecare cursă.
Șoferii mai au și alte venituri, ei iau pasageri și pe parcursul cursei. Uneori în astfel de microbuze este imposibil să respiri, mai ales pe timp de vară, din cauza numărului mare de pasageri încărcați din satele aflate de-a lungul traseului. În acest caz, iarăși șoferul nu dă nici un fel de bilet, iar plata, așa cum am spus, nu este contabilizată.
La autogară, microbuzele sunt verificate uneori de controlori. Pentru ca să nu le facă probleme, șoferii pun în acte, în foia de drum sau ce mai au ei acolo, ceva bani. Ca rezultat, toți sunt mulțumiți.
Pentru că șoferii au aceste venituri necontabilizate, în multe cazuri patronii le oferă salarii mici sau chiar foarte mici, pentru că știu că aceștia câștigă niște bani în plus. Iarăși potrivit unui calcul estimativ, la o cursă tur-retur de 140-280 de kilometri, un șofer ar obține între o mie și o mie și jumătate de lei - bani necontabilizați.
Eu admit și chiar sunt sigur că nu toți transportatorii au aceste venituri necontabilizate. Și chiar dacă le au, raportate la cheltuielile pe care le suportă, aceste venituri necontabilizate ar putea să constituie o sumă derizorie și, din punctul lor de vedere, transportatorii să aibă dreptate într-un fel atunci când cer dublarea tarifelor. Admit. Dar, corect ar fi ca tarifele să nu fie majorate până nu se va face ordine în acest domeniu, până nu se vor contabiliza toate veniturile, după care se va face un audit obiectiv, care să ne prezinte tabloul real al situației din transporturi. Și doar după asta, autoritățile urmează să decidă, în discuție cu transportatorii, dacă să majoreze sau nu tarifele și dacă – da, atunci – cu cât.
