CHIȘINĂU, 17 mai - Sputnik, Silvia Zavadovschi. De mai bine de 27 de ani, de când Republica Moldova și-a obținut independența, populația acestei țări a căutat soluții pentru a scăpa de sărăcia în care a ajuns, iar politicienii care s-au perindat prin clădirile Parlamentului și Guvernului au tot căutat denumire pentru limba pe care o vorbim și au luptat cu dușmanul imaginar - „mâna Moscovei”.
Pentru a ieși din sărăcia în care au ajuns, majoritatea moldovenilor au luat calea străinătății, iar astăzi, țara noastră se laudă cu un loc de frunte în topul economiilor lumii dependente de banii trimiși de peste hotare.
Republica Moldova - lider detașat în topul țărilor UE dependente de banii trimiși de peste hotare
Potrivit datelor Băncii Mondiale, numai anul trecut, moldovenii care muncesc în afara țării au trimis acasă 1,83 de miliarde de dolari.
Cifra a situat Moldova pe locul nouă în topul mondial al țărilor cu cei mai mulți bani primiți de peste hotare, raportați la Produsul Intern Brut. Mai exact, anul trecut, banii trimiși acasă de moldovenii din străinătate au constituit 16,1% din PIB-ul țării. Cert este că dacă am lua în calcul doar statele din Europa, Republica Moldova ar fi lider detașat la acest capitol.
Și, atenție! Aici vorbim doar despre transferuri bancare. Dacă ar fi luați în calcul și banii trimiși prin pachete sau cei transmiși prin rude și cunoscuți, cifra ar fi cu mult mai mare.
Taxa nevizibilă pe care o plătim pentru banii de peste hotare
Așa cum „bățul are două capete” și fenomenul migrației părinților în scop de muncă are nu doar beneficii, ci și efecte negative, efecte care își fac apariție în timp, încet și sigur. Și dacă anterior aceste efecte erau mai puțin vizibile, în ultimii ani, acestea au început să fie tot mai accentuate, iar astăzi, când privim în urmă, vedem că în schimbul banilor primiți de peste hotare, Moldova a plătit cu a avut mai de preț - resursa umană. Și pierderile sunt mari nu doar în ceea ce privește cantitatea, ci și calitatea.
Iar acest lucru este confirmat de cifrele oficiale care arată că Moldova pierde anual nu doar cei aproximativ 2000 de moldoveni, care se stabilesc cu traiul peste hotare, dar pierde și din calitatea celor rămași acasă.
Lucru este demonstrat de rata înaltă a delicvenței juvenile, cifra tot mai mare a tinerilor care consumă alcool și substanțe interzise de la o vârstă fragedă, dar și cifra record a tinerilor care nici nu învață, nici nu lucrează și nici nu sunt în cadrul unei formări profesionale. Dar să le luăm pe rând.
Tinerii de astăzi – orfani, cu părinți în viață
Tinerii de astăzi sunt copiii anilor 2000, ani când moldovenii au început să plece la muncă peste hotare. Mulți dintre acești tineri au crescut fără supravegherea unuia sau a ambilor părinți, după ce aceștia au luat calea străinătății.
Cei mai mulți dintre acești copii au rămas în grija bunicilor sau a rudelor apropiate. Aceștia au fost asigurați cu lucruri materiale, cumpărate pe banii făcuți peste hotare, dar au fost lipsiți de ceea ce este mai important - investiția emoțională.
„Asigurarea materială reprezintă doar un aspect al vieții, care nu poate compensa acele achiziții emoționale, comportamentale și axiologice pe care trebuie să le dobândim etapizat, sub influența modelului parental”, spune psihologul Zinaida Gribincea.
„Copii au nevoie în primul rând de dragostea părinților, împărtășirea emoțiilor, protecția acestora și apoi de acoperirea necesităților financiare”, spune sociologul Natalia Vladicescu.
Cert este că în lipsa modelului parental și a controlului părinților, indivizii ajung să fie vulnerabili din punct de vedere psiho-emoțional, spun specialiștiii.
„Un copil care nu beneficiază direct de prezența părinților, se poate simți abandonat, fizic și emoțional și poate experimenta diverse stări, de la indispoziție, apatie, singurătate, până la depresie și alte afecțiuni cu impact profund și de durată. În momente de criză personală, copilul nu beneficiază de înțelegere și aprobare din partea părinților, fapt ce amplifică emoțiile pe care le trăiește cu referire la anumite situații cotidiene, când prezența părinților este absolut necesară pentru a-i oferi copilului sentimentul securității și a dragostei necondiționate. În cazuri grave, copilul dezvolta depresie sau tulburări din zona depresiei cu ideație suicidară, care influențează nu doar calitatea vieții, dar îi pun viața în pericol”, spune psihologul Zinaida Gribincea.
„Unii adolescenți ai căror părinți sunt plecați peste hotare caută să-și împlinească necesitatea afectivă prin relaționarea cu prieteni mai mari ca ei, care nu întotdeauna au o influență pozitivă. Așa apare consumul de alcool, droguri, ceea ce duce la săvârșirea infracțiunilor”, a declarat sociologul Natalia Vladicescu pentru Radio Sputnik Moldova.
Cert este că, deși majoritatea părinților care au ales să muncească peste hotare, au luat această decizie pentru a le asigura copiilor un viitor, banii nu asigură și succesul individului.
„Starea materială nu reprezintă o garanție a succesului personal. Ar fi bine ca să le oferim copiilor nu peștele, dar undița cu care să-l prindă, altfel, atentăm la capacitatea copilului de a se motiva pentru a atinge performanțe”, spune psihologul Zinaida Gribincea.
Acest lucru este confirmat și de cifrele oficiale din Republica Moldova, care arată că aproximativ 300 de mii de tineri, cu vârsta cuprinsă între 15 și 30 de ani, nici nu învață, nici nu lucrează și nici nu sunt în cadrul unei formări profesionale. Mai mult, unii continuă să trăiască pe banii părinților chiar și după ce își întemeiază o familie.
„Unele familii tinere continuă să trăiască în baza remitenților trimise de către de către părinții, inclusiv după ce își formează propriile familii”, adaugă sociologul Natalia Vladicescu.
Și acestea nu sunt singurele efecte negative ale migrației în scop de muncă a părinților. În lipsa supravegherii părintești, unii minori ajung să consume alcool sau alte substanțe interzise.
„Orice copil poate dezvolta un comportament deviant, indiferent că îi are sau nu pe părinți alături. Totuși, absența părinților sporește gradul de vulnerabilitate a adolescentului la provocările cu care acesta se confruntă. În lipsa unei monitorizări din partea părinților, copii ajung cu ușurință în mrejele viciilor și a infracționalității”, adaugă psihologul Zinainda Gribincea.
Iar cifrele Inspectoratului General de Poliție demonstrează că Moldova a început să culeagă „roadele” și la acest capitol. În ultimii 10 ani, anual, aproximativ 1200-1300 de minori comit infracțiuni. Și asta nu e tot. Cu cât vârsta individului crește, cu atât gravitatea infracțiunii se mărește.
Ce fac autoritățile?
Pentru a ține situația sub control, autoritățile au instituit un mecanism de monitorizare a copiilor aflați sub tutelă.
„Înainte de a pleca la muncă peste hotare, părintele trebuie să anunțe autoritățile locale și specialistul în protecția drepturilor copilului despre plecare și decizia de a lăsa copilul în grija persoanei de încredere. Totodată, trebuie să lase datele de contact ale persoanei în grija căruia rămâne copilul pentru ca acesta să fie contactat în caz de necesitate”, spune șefa Direcţiei municipale pentru protecţia drepturilor copilului, Lucia Caciuc.
Odată luat la evidență, acest copil beneficiază de o atenția sporită din partea psihologului instituției de învățământ pe care o frecventează, dar și din partea specialistul în protecția drepturilor copilului din localitate, spune Lucia Caciuc. Foarte puțini părinți anunță însă autoritățile despre plecarea peste hotare.
„Părinții nu anunță despre plecarea lor, iar această atitudine îngreunează procesul de monitorizare a acestor copii”, adaugă Lucia Caciuc.
Și aceasta nu este singura problemă. În multe instituții de învățământ, poziția de psiholog este mai mult de formă. Dacă în unele școli din localitățile rurale această funcție este suplinită de un specialist care nu are studii în domeniu, în altele – ușa acestui cabinet este deschisă tardiv.
„Copii trebuie să fie informați despre posibilitatea de a fi ajutați de psihologul școlar, despre faptul că acesta poate interveni, în virtutea atribuțiilor profesionale, pentru a-l ajuta, în caz de necesitate. Cunosc situații în care elevii știu că în școală este psiholog, dar percepția despre el este că îi evaluează prin teste și cam...atât”, spune psihologul Zinaida Gribincea.
Ce putem face și dacă se mai poate de intervenit
Cifrele de mai sus spun clar – lucrurile au scăpat de sub control în țara noastră, iar fără intervenția de urgență a statului, situația se va agrava și mai mult.
Cert este că soluții pentru rezolvarea acestei probleme sunt, iar Moldova ar putea prelua experiența altor țări care au bătătorit deja cărările respective.
Sigur, intervenția ne va costa, dar nu atât de mult cât vom plăti peste ani. O demonstrează studiile făcute în Canada.
„Psihologii de la Montreal au înțeles următorul lucru: „dacă statul nu investește un dolar în educația psihologică a preșcolarilor, va investi 7 dolari în educația psihologică a copilului la vârsta școlară, iar dacă nu investește nici la această vârstă, atunci costurile needucării psihologice a copilului vor fi de 14 dolari per individ la vârsta juvenilă”. Ceea ce înseamnă că a investi în educația psihologică a copiilor este o economie pentru stat”, a declarat etologul și doctorul în biologie Dorian Furtună, pentru Radio Sputnik Moldova.
Cert este că acest model nu-i vizează doar pe copii, ci și pe părinți și profesori.
„Ce înseamnă a investi în educația psihologică? Vin la grădiniță psihologi, care discută cu copiii, în special cu cei mai agresivi, cu victimele acestor copii, precum și cu părinții. Părinții sunt informați despre modele optime de relaționare cu proprii lor copii, iar pedagogii sunt instruiți pentru a ști cum să lucreze cu copiii. E un fel de triadă”, adaugă Dorian Furtună, pentru Radio Sputnik Moldova.
Acest model ar putea fi preluat și de autoritățile de la Chișinău. Până când autoritățile din țara noastră se vor mobiliza pentru a interveni, și nu doar pe hârtie, nu ne rămâne decât să ne bucurăm în continuare că moldovenii care muncesc peste hotare trimit, anual, aproape două miliarde de dolari și să ne prefacem că nu observăm „celălalt capăt al bățului”, „capăt” extrem de periculos.
