Corespondență din butoiul cu pulbere al Europei
BRUXELLES, 29 aprilie, Sputnik, Daniela Porovăț. În România a început campania electorală pentru alegerile din 26 mai, dar în toată Europa scena politică este în fierbere pentru că alegerile care vor decide configurația viitorului Parlament European și, în consecință, și viitoarea Comisie Europeană, sunt decisive pentru viitorul Uniunii.
Pentru prima oară de la înființarea UE, suveraniștii vor avea un cuvânt greu de spus în luarea deciziilor, așa încât confruntarea electorală este prea puțin între socialiști și populari, între stânga și dreapta, ea structurându-se pe opoziția dintre cei care vor ca națiunile Europei să existe și în continuare și să își decidă singure destinul și cei care vor ca Bruxelles-ul să ia toate deciziile fără ca cetățenii să mai fie întrebați, conform unor interese știute doar de liderii globali.
Pe de o parte, există partidele suveraniste, tot mai puternice și tot mai influente prin credbilitatea lor crescândă, pe de altă parte se află partidele mainstream al căror singur scop este să păcălească lumea în continuare și să aplice programul progresist care înseamnă anularea identităților și culturilor naționale, diluarea puterii statelor și concentrarea deciziei în mâinile tehnocraților de la Bruxelles și a lobby-ului multinaționalelor care își manifestă, toate, puterea și infuența în capitala de facto a Uniunii.
Și în România, confruntarea politică este conectată la dezbaterea europeană despre viitorul UE. Avem, pe de o parte, PSD și ALDE care se luptă pentru ca puterea să rămână în mâinile românilor, economia să nu dispară toată pe filiere străine, iar deciziile să fie luate în țară pe baza votului popular, în timp ce toate celelalte partide românești, PNL, USR-PLUS, PMP, și Pro România ascultă de ordinele venite din afara țării și încearcă să anihileze suveranitatea statului național în avantajul puterilor străine.
Ca și în Europa, nici în România nu mai e vorba de dreapta și stânga (care este politica de dreapta a grupării USR-PLUS, de exemplu?), ci despre închinătorii la Bruxelles și cei care vor ca România să rămână o țară independentă și autoguvernată chiar dacă se află în UE, la fel ca și partidele suveraniste din alte țări europene.
Pentru suveraniști, UE trebuie să fie o uniune de state naționale independente care colaborează între ele fără să dispară. Pentru globaliști, UE este corporația politică în care națiunile dispar pentru a obține mai mult profit și mai mult control, un fel de imperiu modern în care țările sunt provincii vasale, iar liderii politici naționali guvernatori cu puteri limitate care nu iau decizii decât în acord cu dorințele castei de la Bruxelles și care trebuie schimbați atunci când nu duc la îndeplinire directivele imperiale, cum este și cazul alianței PSD-ALDE care a intrat pe lista neagră a Bruxelles-ului alături de partidele aflate la guvernare în Ungaria, Polonia și Italia pentru că pune mai presus de voința imperială dorințele propriului popor.
O constantă a acestor alegeri este că globaliștii nu prea mai sunt votați de alegătorii lor. Timmermans vrea să conducă Europa în numele socialiștilor, dar el are 7 procente la el acasă, în Olanda.
Probleme similare are și Macron și ceilalți lideri globaliști, dar casta imperială nu se împiedică de voturi, ei vor puterea cu orice preț, așa că singura lor soluție este să îi diabolizeze pe suveraniștii care sunt votați de populație. ”Democrația” imperială nu se mai bazează pe vot, ci pe manevre și pe ideologie. Voturile suveraniștilor sunt greșit orientate, spun globaliștii, așadar nu ar trebui luate în considerare, iar popularii și socialiștii vor face tot posibilul să își dea mâna după alegeri ca să îi țină pe suveraniști departe de puterea de decizie.
În rest, în Europa, ca și în România, doctrina oficială trâmbițată de mass-media va fi că globaliștii sunt buni din principiu, chiar dacă UE se află în criză din cauza lor, iar suveraniștii sunt răi tot din principiu pentru că vor o viață mai bună pentru alegătorii lor, ceea ce, spun globaliștii, nu se poate.
Desigur că o viață mai bună pentru cetățenii diferitelor țări europene nu e cu putință decât scăzând profiturile multinaționalelor, ceea ce este inacceptabil. Deoarece, de ceva timp, noi nu mai trăim în Uniunea Europeană constituită din state, ci în Uniunea Multinaționalelor constituită din interese. Acest lucru înseamnă că nu mai suntem cetățeni, ci angajați de care Bruxelles-ul dispune după bunul plac, iar votul va deveni o formalitate, pentru că, în final, tot casta conducătoare va decide cine conduce destinele Europei.
Împotriva acestui viitor distopic luptă suveraniștii și de aceea ei au devenit inamicul public numărul unu al tuturor celor aflați în solda globaliștilor.
