Așa-zisele crize de nervi la copii nu sunt o noutate pentru nimeni. În magazin, în stradă sau la anumite evenimente, fiecare dintre noi a fost măcar pentru o singură data martorul unei situații în care, în scopul de a obține ceva, un copil a plâns, s-a trântit la pământ, a țipat sau a aruncat pe jos tot ce a găsit în jurul lui.
Psihologii numesc aceste manifestări drept crize de nervi și spun că acestea apar cel mai frecvent la vârsta de trei ani, atunci când copilul înțelege că „protestul” reprezintă modul cel mai eficient si rapid de a obține ceea ce își dorește.
„În perioada vârstei de aproximativ trei ani, copilul înțelege că prin plâns sau alte manifestări obține tot ce își dorește. Respectiv, în momentul în care lui i se impun niște limite și i se spune „nu”, el își manifestă nemulțumirea”, spune psihologul Ana Niculăeș.
Cert este că în astfel de momente părinții nu trebuie să cedeze în fața copilului pentru a nu ajunge într-un cerc vicios.
„Atunci când copilul se tăvălește pe jos și strigă cu scopul de a obține ceea ce își dorește, sarcina adultului este să nu cedeze. El trebuie să-l ia în brațe și să meargă într-un loc mai izolat pentru a-l liniști. Noi, în calitate de adulți, suntem acolo pentru a-l învăța pe copil care sunt limitele. Doar că, de multe ori, părinții cedează în astfel de momente”, adaugă psihologul.
Totodată, în astfel de situații, părinții trebuie să-și păstreze calmul.
„Cel mai important este ca adultul să-și mențină calmul, deoarece copilul imită ceea ce face părintele”, adaugă Ana Niculăeș.
Psihologii atrag atenția că atitudinea când copilului i se permite totul nu face decât să înrăutățească situația.
„Dacă mama sau tata nu-i vor stabili limitele, atunci acel copil riscă să ajungă o persoană manipulatoare”, adaugă Ana Niculăeș.
În situațiile în care părinții simt că nu pot face nimic pentru a corecta comportamentul copilului, aceștia sunt îndemnați să se adreseze psihologilor sau psihoterapeuților.
Autor: Silvia Zavadovschi
