Planul american de torpilare a proiectului „Nord Stream-2” cu ajutorul Comisiei Europene părea excelent, cel puțin, ca idee de bază. Și anume: dacă se va reuși ca „Nord Stream-2” să fie trecut din jurisdicția Germaniei sub jurisdicția Comisiei Europene, fiind adoptate restricțiile respective la nivelul legislației Uniunii Europene, în acest caz gazoductul va putea fi desființat chiar și fără aplicarea sancțiunilor.
Ba mai mult ca atât: atunci SUA s-ar preface că nu au aici nici o treabă și că europenii înșiși au decis să renunțe la gazoductul rusesc totalitar. În acest sens, americanii aveau nevoie doar de un „agent”, în cel mai direct sens al cuvântului: le-a trebuit o țară care să propună pentru examinare în Parlamentul European, iar apoi la Consiliul European de miniștri, acele modificări din legislația Uniunii Europene care, de facto, ar interzice construirea gazoductului „Nord Stream-2”, scrie Ivan Danilov pentru RIA Novosti.
Soluția a fost găsită: în rolul acestui „agent” s-a produs România care a preluat recent președinția pe șase luni a Consiliului Europei. Anume diplomației române i-a revenit cinstea să organizeze un asemenea blitzkrieg administrativ de a include în agenda Consiliului Uniunii Europene a așa-numitei directive a gazelor care, de fapt, este o armă administrativă de „răzbunare” împotriva Rusiei. Președinția anterioară i-a aparținut Austriei, însă, deoarece una dintre cele mai mari companii austriece – concernul energetic de stat OMV – este partenerul strategic tradițional al „Gazprom”-ului, Austria nu a dorit să întreprindă niciun fel de acțiuni privind promovarea directivei gazelor. România însă este cu totul altceva, mai ales când diplomații români simt în spatele lor sprijinul puternic al Washingtonului.
De menționat că, în diferite formate, aceeași directivă „antirusească” a gazelor a fost deja examinată și, la nivel conceptual, multe țări ale UE s-au pronunțat împotriva ei. Dar de data aceasta se conta pe ultima bătălie decisivă, legată de faptul că administrația Trump are foarte mare nevoie de o victorie semnificativă asupra Rusiei, mai ales în condițiile viitoarelor evenimente: alegerile prezidențiale din Ucraina și termenul dării în folosință a primei tranșe a gazoductului „Nord Stream-2”. Anume prin aceste speranțe și prin circumstanțele tensionate create în jurul proiectului directivei gazelor se explică apariția în presă (inclusiv în cea rusă) a titlurilor de genul „România ridică miza cu ajutorul directivei revizuite a gazelor” și a declarațiilor vicepreședintelui Comisiei Europene, Maroš Šefčovič, care a subliniat că „propunerile României” au luat în calcul toate pretențiile adversarilor directivei și acum se poate spera la un progres în privința adoptării acesteia.
Greșeală fatală a Bruxelles-ului care ar putea duce la prăbușirea UE>>>
Așa deci, mizele au fost ridicate, documentele expediate, în Germania diplomații americani și-au activat iarăși discursurile lor antirusești, iar pe platforma informațională europeană au început să se strecoare vești precum că americanii pregătesc să „pompeze” în presă un material extrem de compromițător în adresa cunoscutului adept al proiectului „Nord Stream-2” Gerhard Schröder. Trebuie să dăm aprecierea cuvenită oponenților noștri americani: eu au reușit să ridice tensiunea emoțională în jurul directivei gazelor până la un nivel nemaivăzut.
Doar că rezultatul s-a dovedit a fi cu mult mai rău decât așteptările. Blitzkrieg-ul românesc, în ciuda susținerii americane, a eșuat lovindu-se de încăpățânarea teutonă a diplomației germane. Răspunsul oficial și comentariile Berlinului legate de zgomotosul „proiect român” seamănă cu o recenzie devastatoare făcută de un critic pretențios de restaurante unei mostre de fast-food extrem de nereușite dintr-o gară balcanică. Citatul-cheie: „Noi respingem modificările propuse de Comisia Europeană, expuse în cea de a treia revizuire care, logic, sunt orientate spre reglementarea doar a unui singur proiect de infrastructură, iar pentru altele sunt prevăzute variante de excludere. Comisia Europeană nu a prezentat nici un fel de explicații sau argumente clare ce ar demonstra cum pot să contribuie modificările propuse la atingerea scopului energetic al Uniunii”. În traducere din limbajul diplomatic german în limba rusă vorbită, acest lucru înseamnă că Comisiei Europene, care de fapt a susținut „propunerea română”, i s-a indicat:
în primul rând, Berlinul nu va putea fi înșelat și pentru oricine este clară orientarea „anti-Gazprom” a documentului;
în al doilea rând, guvernul Germaniei este foarte conștient de interesul său direct față de gazoductul rusesc și de faptul că Germania va deveni principalul centru al gazelor în Uniunea Europeană.
În afară de Germania, au avut obiecții Olanda și Finlanda. Ambele țări protestează drastic împotriva dispoziției-cheie a acestui proiect care îi atribuie Comisiei Europene „dreptul de a controla acordurile interstatale privind transportarea gazelor, de a formula cerințele de bază față de negocieri și de a bloca aceste negocieri”. Dacă se exclude anume acest punct din directivă, aceasta nu va mai putea bloca proiectul „Nord Stream-2”. Cu alte cuvinte, Olanda și Finlanda au luat partea „Gazprom”-ului, în disputa cu Comisia Europeană și SUA.
O ripostă atât de radicală din partea Germaniei, Olandei și Finlandei ce reduce radical șansele adoptării directivei gazelor, precum și informațiile conform cărora prima tranșă a gazoductului va fi gata deja în noiembrie, au zdruncinat puternic moralul adversarilor Rusiei în mediul politicienilor europeni. Premierul Poloniei, Mateusz Morawiecki, care, probabil, știa din timp de demersul germano-olandez, a constatat cu tristețe: „Să păstrăm speranța, însă haideți să fim sinceri: două țări puternice, dintre care una – Rusia – este o putere mondială, iar alta – Germania – este a patra ca dezvoltare economică în lume, au decis să construiască un gazoduct”.
S-ar părea că această constatare a unor fapte evidente nu trebuie să ne surprindă, însă când le constată un politician polonez, aceasta seamănă a miracol. Totodată, este semnificativ faptul că Morawiecki este atât de afectat de ciocnirea cu realitatea, încât nici măcar nu crede în atotputernicia Washingtonului pentru care sistarea proiectului „Nord Stream-2” a devenit deja o chestiune de onoare. Desigur, premierul polonez a profitat de moment pentru a-i învinui pe adepții gazoductului de „egoism” din cauza că Germania nu dorește să țină cont de interesele Ucrainei și Poloniei. Însă există temei pentru a presupune că politicienii germani și olandezi , precum și proprietarii celor mai mari companii energetice europene care participă la „Nord Stream-2”, vor putea trece peste toate acestea.
Acum oponenților noștri americani le-a rămas ultima șansă pentru blocarea gazoductului: introducerea sancțiunilor împotriva companiilor care fizic instalează conductele, cumpără gaze din Rusia sau care participă la finanțarea construcției. Ambasadorul SUA în Germania, Richard Grenell, amenința anume cu aplicarea sancțiunilor. La aceste amenințări ministrul german al Economiei, Peter Altmaier, a răspuns: „Pe noi nu este chiar atât de ușor să ne impresionezi și să ne sperii”. Rămâne să le dorim partenerilor germani ai „Gazprom”-ului să-și păstreze în continuare această fermitate de invidiat și să nu cedeze în fața cerințelor impuse de Washington.
Opinia autorului poate să nu coincidă cu poziția redacției.
Urmărește-ne pe rețeaua de socializare Sputnik Moldova pe OK.
