Tradițional, în ultimele săptămâni care preced forumul, paginile mass-media abundă în numeroase informații și zvonuri legate de acest eveniment. Nici acest an nu este o excepție. Adevărat că, de această dată, este puțin probabil ca știrile vehiculate să-i bucure pe organizatori, dat fiind faptul că ele ar putea fi caracterizate cel mai exact prin expresia sacramentală despre trecerea gloriei lumii, scrie pentru RIA Novosti comentatorul Irina Alksnis.
Până în prezent, Vladimir Putin încă nu a decis dacă va participa la forum. Ultima dată, liderul rus a fost la Davos acum zece ani, în 2009, în calitate de prim-ministru.
Președintele SUA, Donald Trump, a renunțat la planurile sale de a merge la Davos. Motivul (sau pretextul) este confruntarea din Congres cu democrații, din cauza construcției zidului la hotarul cu Mexic și, ca urmare, neadoptarea bugetului federal, ceea ce a dus la cel mai îndelungat shutdown din istoria SUA, adică la sistarea activității instituțiilor de stat din cauza lipsei de finanțare.
Nu va merge nici președintele Franței, Francois Macron, motivul invocat de Palatul Elysee fiind agenda foarte încărcată a șefului statului, deși speculațiile care se fac în acest context includ și protestele continue ale „vestelor galbene”, și demararea pe 15 ianuarie a dezbaterilor publice privind activitatea instituțiilor de stat și a democrației.
Președintele Republicii Coreea, Moon Jae-in, de asemenea, nu intenționează să plece la FEM, deja al doilea an consecutiv. Totuși, dacă în anul trecut Seulul a invocat oficial criza extremă de timp a președintelui în contextul Jocurilor Olimpice de Iarnă de la PyeongChang, în acest an liderul sud-coreean nu a prezentat în general nicio explicație: a decis să nu participe, și atât.
În principiu, pentru prima dată statutul evenimentului a fost pus sub semnul întrebării încă acum câțiva ani, însă anume acum a căpătat o formă absolut deschisă. Totodată, acesta este anume cazul în care nu este vorba doar de factorii externi, asupra cărora nu se poate influența, ci și de propriile acțiuni ale organizatorilor.
Probabil, acest lucru s-a manifestat cel mai pregnant în istoria legată, inițial, de interzicerea, iar apoi de permisiunea (deși cu restricții) de a participa la forum a oamenilor de afaceri ruși incluși pe lista persoanelor aflate sub incidența sancțiunilor: Oleg Deripaska, Viktor Vekselberg și Andrei Kostin.
Nu este vorba de această decizie concretă sau de schimbarea ei, ci de ceea ce simbolizează aceasta.
După aproape jumătate de secol de activitate, Forumul de la Davos și-a creat o reputație de organizație care dă tonul în politica și economia mondială. Pe parcursul mai multor ani, participarea la forum a însemnat o onoare și un privilegiu nu doar pentru „nouveau-riche”-ii din fosta URSS care tindeau să-și sporească renumele, ci și pentru cele mai influente personalități ale planetei.
În anul 1979, Forumul de la Davos a fost primul dintre organizațiile necomerciale ce a inițiat contactele cu China, care abia lansase reformele lui Deng Xiaoping. În anul 1988, anume la Davos a fost semnată declarația greco-turcă care a soluționat problema Ciprului și a prevenit războiul dintre cele două țări. În anul 1989, la Davos a avut loc prima întrevedere la nivel de miniștri între Coreea de Nord și cea de Sud. Tot atunci, cancelarul RFG, Helmut Kohl, și președintele Consiliului de Miniștri al RDG, Hans Modrow, au discutat despre reunificarea celor două Germanii.
În anul 1992, la Davos a avut loc prima întrevedere a lui Nelson Mandela, eliberat din închisoare, cu președintele de atunci al Africii de Sud, Frederik de Klerk. Iar în 1994, tot la Davos, s-au întâlnit premierul israelian Shimon Peres și Yasser Arafat, punând începutul unei noi etape în reglementarea conflictului palestino-izraelian.
Nu este de mirare că Forumul Economic Mondial a căpătat o reputație de eveniment extrem de important, iar pe alocuri chiar nefast, în cadrul căruia sunt decise destinele Planetei.
Pe acest fundal istoric epocal, deciziile legate de oamenii de afaceri ruși par a fi nu doar minore (aceasta ar mai fi cum ar mai fi), ci par să ”alerge” în urma principalelor tendințe mondiale, fără a putea ține pasul cu acestea. În loc de obișnuitul rol de lider în ceea ce privește tendințele globale, organizatorii Forumului de la Davos se manifestă în mod deschis în calitate de personal de serviciu al Statelor Unite, care în privința sancțiunilor se află într-o confruntare tot mai dură cu restul lumii. După care tot ei au dat înapoi, îndată ce Rusia „ruptă în bucăți” a amenințat că nu-și va trimite delegația la Forum, ceea ce în general ar fi fost insultător pentru Washington.
Astfel de oscilații distrug destul de repede reputația, mai ales când este vorba de o sferă atât de delicată precum culisele politicii mondiale. Nu este de mirare refuzul în masă al liderilor de stat de a participa la Forum. Ceea pentru ce veneau ei cândva la Davos acum dispare rapid.
De altfel, ar fi păcat să nu profiți de această situație în scopuri proprii. La Forumul de anul trecut de la Davos, rolul de prima vioară și l-a asumat delegația extrem de impunătoare a Chinei, în frunte cu Xi Jinping. Deja de pe atunci erau vehiculate ipotezele că, în situația în care statutul Forumului Economic Mondial se va clătina, chinezii pot încerca să-l „privatizeze”: de ce să nu-ți însușești un instrument care, deși este deja cam uzat, dar mai funcționează.
Posibil, din aceste considerente liderul rus nu se grăbește.
În principiu, este real scenariul în care bastionul globalizării și neocolonialismului occidental devine un instrument al transformării sistemului mondial, aflat în mâinile Moscovei, Beijingului și ale altor „tulburători ai liniștii”.
Opinia autorului ar putea să nu corespundă cu poziția redacției.
