Ruxanda Glavan a vorbit în interviul realizat de jurnalista Maria Dimineț despre femei, viața de familie și politică. Fostul ministru al Sănătății a dezvăluit, de asemenea, cum face față criticilor nejustificate și atacurilor murdare din partea oponenților politici.
— Cât de importantă este pentru dvs ziua de 8 martie?
Pentru mine este o sărbătoare care îmi amintește de mama. În perioada sovietică, în ziua de 8 martie, era venerată mama. Îmi amintesc cu drag acum de această zi. Confecționam felicitări, croșetam diferite lucruri pentru mama. Începutul de primăvară se asociază cu dragostea față de viață și față de mamă.
— Ce calități apreciați mult la mama dumneavoastră?
Ca fiecare copil voi spune și eu că mama mea este cea mai bună, că este un om deosebit. Ea m-a învățat multe lucruri utile pentru viață. Mamei îi mulțumesc pentru că a manifestat față de mine, un copil ambițios și năzbâtios, înțelepciune și răbdare. Îi mulțumesc pentru lecțiile de viață pe care mi le-a dat și pentru copilăria și adolescența fericită.
— Pentru multe femei ziua de 8 martie înseamnă doar un prilej de a primi flori, cadouri. De ce există această percepție?
În ultimii ani, 8 martie este interpretat greșit. Există percepția că în această zi trebuie să oferim și să primim cadouri. Este necesar ca femeile să schimbe atitudinea societății față de acest eveniment. Evident, sunt binevenite mesajele și gesturile frumoase în ziua de 8 martie. Să nu uităm însă de originea acestei sărbători. Femeile nu cereau cadouri, dar dreptul la vot, la un salariu mai mare și program de muncă mai scurt, pentru că erau extenuate fizic. În întreaga lume se vorbește despre egalitatea de gen. Uitați-vă ce avem în realitate. Câte femei conduc guvernele în statele europene? Doar trei femei — Marea Britanie, Germania, Norvegia. În Polonia, de asemenea, prim-ministrul a fost, până nu demult, o femeie. În Republica Moldova încă există percepția că o femeie nu ar trebuie să se implice în conducerea statului. Femeile trebuie să fie solidare, nu doar pe principiul de gen, dar și pe principiul de meritocrație, capacități, rezultate.
Pacienții cu artroze la genunchi și șold vor beneficia rapid de endoproteze>>>
— Cum credeți, ce le împiedică pe femeile noastre să se implice activ în viața socială și politică a țării?
Probabil că stereotipurile și prejudecățile influențează alegerile femeilor. Eu fac parte din categoria de oameni pentru care nu există nu pot sau nu vreau. Cu siguranță, mai multe bariere pot fi depășite în decursul timpului, dacă este depus efort. Pe de altă parte, femeile sunt descurajate din cauza conjuncturii din domeniul sau instituția unde activează. Personal, am întâlnit femei puternice, care m-au sprijinit, m-au încurajat, m-au îndrumat. Consider că femeile din țara noastră trebuie să învețe să fie solidare.
— Când ați realizat că doriți să vă implicați în politică? Și cine v-a motivat să luați o asemenea decizie?
Am fost mereu o fire mai rebelă. Mi-am exprimat mereu liber punctul meu de vedere. Cred că aveam 24 sau 25 de ani când am conștientizat că vreau să schimb anumite lucruri din societate. Dar nu am avut curajul să mă implic în viața politică până la 30 de ani, când am devenit o personalitate formată. Atunci am aderat la Partidul Democrat. Au fost în acea perioadă mai mulți reprezentanți ai acestei formațiuni politice care mi-au atras atenția datorită profesionalismului, experienței și realizărilor. Ei m-au inspirat și m-au determinat să mă implic în politică. Mi-ar plăcea să cred că și eu, prin activitatea mea, am reușit să motivez pe cineva să-mi urmeze calea. În opinia mea, șansele de reușită sunt mici, dacă în preajmă nu există oameni care să ne inspire, să ne încurajeze și să ne sprijine.
— Există percepția că o femeie nu poate avea o familie, și în același timp, să fie implicată în viața politică și socială a țării. Dumneavoastră sunteți căsătorită și aveți două fiice. Cum reușiți să fiți mamă, soție și activă politic?
Mereu am fost activă pe plan social. Ceea ce ține de activitatea politică, chiar nu consider că fac ceva deosebit. Sunt la fel ca și alte femei care au familie, se ocupă de educația copiilor, de treburile casnice și au și un serviciu. Eu am avut norocul să nu am prejudecăți, nici în familia care m-a crescut, nici în familia pe care mi-am creat-o. Atunci când am primit propunerea de fi ministru, am discutat cu familia. Decizia a fost luată în familie. Dacă nu aș fi avut sprijinul soțului, cu siguranță, nu aș fi acceptat. O distribuție echilibrată a sarcinilor în familie m-a ajutat să combin viața de familie și viața politică.
Saloanele cosmetice rămân fără specialiști. Ce vor face moldovencele?>>>
— Unii consideră că familia, ca instituție socială, va degrada dacă femeia va fi activă social și politic. Ce părere aveți?
Eu am crescut într-o familie unde mama a avut funcție de conducere. Ea pleca dimineața și venea seara târziu. Cu toate acestea, mama a fost un exemplu pentru noi, de la care am învățat cum trebuie să te descurci în viață. Am înțeles că dacă îți dorești anumite lucruri trebuie să te dedici și să muncești. Nu este neapărat să stai 24 de ore cu familia. Important este ca interacțiunea și comunicarea cu cei dragi să fie frumoasă și utilă. Un pedagog excepțional mi-a spus că la baza educației copiilor se află atitudinea și realizările părinților. Indiferent ce spunem copiilor, ei vor repeta acțiunile noastre.
— Ce așteptări are o femeie de la un bărbat, în contextul respectării drepturilor femeii, implicării femeii în viața socială și politică a țării?
Pentru mine contează ca bărbații să aibă o atitudine corectă și echilibrată față de femei. Nu o singură dată am fost în situația în care, doar pentru că sunt femeie, a trebuit să prezint mai multe argumente, să-mi expun poziția cu mai multă insistență față de o anumită problemă. Consider că femeile au nevoie să fie respectate și tratate de la egal la egal.
A vândut totul și e disperată — povestea celei mai grase femei din Moldova>>>
— În politică există atacuri la persoană, acuzații nejustificate. Acțiunile adversarilor politici sunt, deseori, incorecte, murdare. Cum faceți față acestui mediu?
În politică există o perioadă în care ești foarte entuziasmat. Apoi înțelegi că luptele politice sunt atât interne, cât și externe. Contează să reușești să păstrezi echilibrul psiho-emoțional. Până la urmă nicăieri nu este ușor, indiferent de domeniul de activitate. Mereu vor exista interese, grupuri pe care fie le accepți și cooperezi, fie le eviți. Eu în politică am învățat un lucru important: sunt imună la criticile și atacurile la persoană. Evident, la începutul carierei politice criticile și atacurile dureau. Ulterior, am învățat să acord importanță doar criticilor constructive, care vizau domeniul meu de activitate. Și atunci, formam grupuri de lucru și încercam să găsim soluții pentru problemele enunțate.
Vă mulțumim!
