… Era un spectacol uluitor. În spațiul nu prea mare, eliberat de scaune, al centrului de presă de la agenția noastră, în ritmuri incendiare de Samba, un băiat cu o tunsură scurtă, în șorturi și tricou, producea adevărate minuni coregrafice. După care, pe skype, s-a făcut auzită multașteptata frază: „Te așteptăm la Moscova". În acel moment m-au frapat ochii femeii care stătea într-un colț al sălii. Emanau atâta bucurie pe care, probabil, doar o mamă poate să o simtă pentru copilul său.
Din păcate, însă, Liviu nu are nici mamă, nici tată. Băiatul se află sub tutela fratelui său mai mare. Iar doamna care se bucura atât de sincer de succesul tânărului dansator este Victoria Harabagiu, directoarea Centrului Comunitar pentru Copii și Tineret „Atlant".
Anume ea a observat talentul adolescentului de 14 ani, îndrăgostit de dansurile de salon și de cele sportive, și l-a adus la noi pentru ca să-și încerce norocul la preselecția pentru Concursul Internațional „Tu ești super! Dans".
Un concurs care oferă copiilor talentați șansa de a deveni cunoscuți
V-ați întrebat vreodată ce anume îi leagă pe oamenii care fac bine? În opinia mea, în primul rând, modestia. Modestia în comunicare, fără nici un fel de exhibiționism. Nedorința de a se pune în evidență.
Vă amintiți pasajul din Biblie: „Drept aceea mergi pe calea oamenilor buni și pășește cărările celor drepți; Căci cei drepți vor locui pământul și cei fără de prihană vor sălășlui pe el; Iar cei fărădelege vor fi făcuți prăpăd și cei căzuți din credință vor fi smulși" (Pildele lui Solomon, cap. 2, verset. 20 — 21).
Nu o voi face, dar nici nu doresc să o fac pe mentorul. Cei care seamănă binele și eternul, precum și făcătorii de rele, dacă vor dori, își vor tălmăci ei singuri aceste versete. Iar astăzi eu voi vorbi despre prima categorie. Despre doi oameni de care, până nu demult, rar cine auzise de ei în Moldova: directorul gimnaziului-internat din satul Cărpineni, Tudor Țenu, și directoarea școlii-internat pentru copii orfani și copii rămași fără îngrijirea părinților din Ceadâr Lunga, Olga Guboglo.
Acum jumătate de an, ochii celor doi directori la fel iradiau fericire atunci când discipolii lor, Ana Erhan, de numai opt ani, și Cristina Covalenco, de 16 ani, au trecut preselecția Concursului Internațional de Interpretare „Tu ești super!" Acest proiect comun, al Agenției de Presă și Radio Sputnik și al postului NTV, care s-a încheiat în luna mai anul curent, a întrunit 92 de concurenți de la casele de copii, școli-internat și copii din familii adoptive, din 11 țări.
Tudor Țenu și Olga Guboglo s-au bucurat la fel de mult și atunci când au aflat că elevelor lor, ca și tuturor participanților la proiect, li s-au acordat burse lunare până vor atinge majoratul, pentru a-și dezvolta talentul. Cunoscând mentalitatea unor pământeni de-ai noștri, nu vreau să numesc suma bursei. Însă, puteți să mă credeți că acești bani le vor permite celor două fetițe orfane să-și vadă multe vise împlinite.
Apropo, în prezent Cristina Covalenco, împreună cu alți participanți la concurs, se odihnește la Centrul pentru copii „Orlionok" din Rusia. Ana Erhan nu a reușit să revină din Germania, unde a călătorit împreună cu alți copii ai gimnaziului-internat la care învață, de aceea nu a plecat la „Orlionok.
Un alt detaliu important: pe tot parcursul celor două luni în care copiii s-au aflat într-un sanatoriu de lângă Moscova, unde erau antrenați de repetitori experimentați, educatorii din Moldova au fost alături de discipolii lor.
Cei pentru care răutatea este o a doua natură se întreabă deja, probabil: dar pentru ce atâtea facilități?
Cu mare părere de rău, acestui soi nu-i este dat să înțeleagă că există oameni care doresc să facă bine fără a urmări vreun scop egoist. Faptele bune întotdeauna sunt săvârșite în tihnă.
„Oamenii își pierd viața pentru metal…"
Iată însă câteva imagini din realitatea noastră recentă: zeci, ba nu, sute de elevi purtând pancarte care îndeamnă la violență. În spatele lor pășesc, pitindu-se ca niște fricoși, persoane adulte, bărbați și femei, care au împins copiii în primele rânduri. Ochii acestor copii exprimă ură, fanatism, cultivate cu grijă de pedagogii lor. Aceștia (pedagogii) nu-și dau seama că, odată scăpându-i de sub control, ei vor fi sortiți unui sfârșit rușinos. Lor nu le este dat să încerce acel sentiment de bucurie sinceră pentru succesele discipolilor lor, așa cum au simțit eroii din articolul meu.
Printre acei țipălăi tineri nu se aflau copii de la internate. În virtutea destinului nemilos, copiii orfani înțeleg din primii ani de viață ce e bine și ce-i rău. Cunosc prețul cuvintelor și al promisiunilor.
Din păcate, dar poate și din fericire, banii au obiceiul să se termine. Până la alegeri mai este vreme lungă. Potențialii sponsori își economisesc finanțele pentru bătăliile politice, iar pe străzile Chișinăului protestează cadre verificate, pe care le cunoaștem din imaginile de la televizor din anii precedenți.
Dar poate că acești sponsori ar face bine să se gândească și să investească o parte din mijloace în copiii lipsiți de căldura și grijile părintești? În acei copii al căror drum în viață nu este deloc presărat cu flori.
Am scris aceste rânduri și mi-am dat seama că încep să devin un fantast.
