CHIȘINĂU, 22 iul — Sputnik. Președintele rus, Vladimir Putin, a semnat un decret cu "privire la aprobarea bazelor politicii de stat a Federației Ruse în domeniul militar-naval până în anul 2030". Documentul a fost semnat la 20 iulie și va înlocui vechea redacție, adoptată în mai 2012.
Doctrina definește scopurile, obiectivele, direcțiile prioritare și mecanismele de realizare a politicii de stat în domeniul militar-naval, precum și rolul forțelor navale, forțele și mijloacele organelor federale de securitate în componenta potențialului naval al Rusiei.
În punctul 8 al documentului se spune că „Federația Rusă își păstrează în continuare statutul de mare putere maritimă, al cărei potențial maritim asigură realizarea și apărarea intereselor naționale a țării în orice zonă a oceanului planetar, reprezentând un factor care asigură stabilitatea internațională, de descurajare strategică și permite promovarea unei politici naționale maritime independente în calitate de participant cu drepturi egale în activitatea navală internațională".
A doua parte a doctrinei este dedicată locului pe care îl ocupă Rusia în oceanul planetar, precum și pericolelor și amenințărilor în adresa securității naționale ale Rusiei. Documentul stipulează că importanța oceanului planetar va spori pentru Rusia și întreaga lume din cauza epuizării resurselor naturale în zona uscatului, efectelor activității umane, schimbărilor climatice, migrației și altor procese.
Autorii doctrinei prognozează că până în 2030 situația militară-maritimă va fi un instabilă: intensificarea concurenței globale și rivalității dintre centrele mondiale de putere, instabilitatea proceselor economice și politice. „Toate acestea vor decurge în contextul complicării relațiilor internaționale și activizării grupărilor teroriste transnaționale", se spune în document.
Principalele surse ale pericolelor și amenințărilor în adresa Rusiei în oceanul planetar sunt considerate: tendința unor state (în special, SUA și aliații săi) de a domina în oceanul planetar, în special în zona Arcticii, și încercările acestor țări de a obține o superioritate în domeniul militar-maritim; existența unor revendicări teritoriale din partea unor state în ceea ce privește teritoriile din zona țărmului și bazinelor adiacente; sporirea numărului statelor care dispun de forțe navale puternice; răspândirea armelor de distrugere în masă; tentativele unor state de a limita accesul Rusiei la resursele oceanului planetar și cele mai importante comunicații maritime; presiunile economice, politice, juridice și militare asupra Federației Ruse cu scopul diminuării eficienței activității ei în oceanul planetar și slăbirea controlului Rusiei asupra căilor maritime din zona de nord; intensificarea amenințărilor teroriste, pirateriei, braconajului, contrabandei de arme, drogurilor, substanțelor chimice și materialelor radioactive; existența unor focare de conflict sau escaladarea conflictelor militare pe teritoriile care au o importanță strategică pentru Rusia și aliații săi.
