CHIȘINĂU, 11 iun — Sputnik. Care este diferența de mentalitate între ruși și români, cum este văzută adevărata Rusie prin ochii unui român care a ales să locuiască printre ruși. Sputnik Moldova-România a încercat să afle toate acestea de la Diana Craciun, o tânără de 26 de ani, originară din Ploiești, stabilită de câțiva ani la Sankt Petersburg.
Diana, ai avut anumite fobii, atunci când te gândeai că va trebui să trăiești în Rusia, țară care nu este prezentată în cele mai pozitive culori în România?
Din păcate, au existat. În copilărie nu am primit o educație rusofilă, poate chiar din contra. Ca multe alte persoane din generația mea, am crescut cu ideea că armata sovietică a fost vinovată de numeroase atrocități în România. Aceasta a fost prima imagine care mi s-a inoculat despre ruși. A existat în schimb și o poveste pozitivă, aceea a principesei locale, Cleopatra Trubețkoi, născută Ghica, măritată cu nepotul țarului Nicolae I. Apoi, literatura acestui popor, așa-zis „barbar", a început să mă atragă ca un magnet. Descopeream în ea sufletul rus, măreț și generos, capabil de cele mai înalte culmi, iar cea de-a doua imagine nu se mai împăca în capul meu nicidecum cu prima. Totuși, literatura rusă mi-a format impresia conform căreia toată această măreție spirituală se dezvoltă în mijlocul unei stări materiale foarte precare. Citind romanele lui Dostoievski, ale lui Tolstoi, este aproape imposibil să nu îți formezi această opinie. În România aveam un salariu peste medie, totuși am ajuns la concluzia că multe alte lucruri lipsesc, în ciuda grijilor materiale și am decis să risc prin mutarea în Rusia. Acum câștig aici mai mult decât câștigam în România și banii sunt mai mult decât suficienți pentru un trai decent, în condițiile în care prețurile sunt mai scăzute ca în România. Este adevărat, trăiesc într-un oraș privilegiat, nu pot spune cum arată situația în orașele mai mici.
În presa românească Rusia este prezentată drept o țară cu un regim sângeros și totalitar, unde nu există democrație și libertăți civice. În ce măsură este diferită Rusia reală de cea prezentată în presa occidentală și românească?
Ca om de rând, nu am simțit niciun moment presiune politică, ceea ce nu se poate spune despre România, unde aerul devenise irespirabil în momentul plecării mele (ianuarie 2017). Sunt genul de persoană care este mai mult sau mai puțin la curent cu evenimentele politice, însă pentru care acestea nu reprezintă principala preocupare. Totuși în Rusia nu am simțit cum propaganda de un anumit fel îmi invadeaza viața, pe când în România simțeam de câțiva ani că nu mă mai pot ascunde de ea. Aici nu s-au făcut niciodată presiuni la locul de muncă într-un sens sau altul, nu mi s-a întâmplat să deschid un dicționar online și să îmi apară o postare cu caracter politic. Am participat la „бессмертный полк" de 9 mai, acțiune despre care unii cred că are caracter politic, că miile de persoane care participă vin de fapt obligate și totul este, de fapt, fals. Vreau să vă spun că a fost o atmosferă extraordinară, oricine participă își dă seama că nu este nimic impus. Oameni de toate vârstele, de la persoane care abia mai puteau merge până la copii, cântau și purtau cu mândrie portretele unui frate, tată, bunic sau străbunic pierdut sau participant la război. În afară de această minunată manifestare de 9 mai, o zi cu adevărat spectaculoasă în Rusia, în viața de zi cu zi poți asista la numeroase alte manifestații, ele nu sunt nicidecum oprite. Am văzut în centrul orașului manifestații ale partidelor politice de tot felul, manifestații cu caracter social, am văzut până și un protest LGBT în față la Gostinîi Dvor.
Care a fost lucrul care te-a surprins, în primul rând, în Rusia?
Nu am avut un șoc cultural propriu-zis. Cred că toate popoarele din estul Europei (iar eu consider că România este și ea în estul Europei) au un mod de viață asemănător. Probabil că din cauza stereotipurilor negative despre Rusia mă așteptam ca totul să fie mult mai dificil și mult mai rău decât a fost. Mă așteptam să ma îmbolnăvesc serios din cauza iernii rusești și nu m-am îmbolnăvit deloc. Mă așteptam ca banii să fie puțini și munciți din greu, însă au fost destui și munciți în programul normal de 40 de ore pe săptămână. Mă așteptam să am dificultăți cu actele, însă statul rus nu m-a tratat decât corect. Probabil că acesta a fost principalul lucru care m-a surprins, faptul că a fost totul mult mai bine decât mă așteptam.
În ce măsură rușii de rând sunt diferiți de românii de rând ca mentalitate, cultură?
Consider că românii și rușii au foarte multe trăsături comune, poate datorită religiei, poate datorită structurii agrare care a caracterizat vreme îndelungată ambele societăți. Ca și românii, rușii sunt oameni foarte ospitalieri, care îți pun ce au ei mai bun pe masă și se străduie să te facă să te simți bine. În schimb, în viața de zi cu zi rușii mi se par mai calmi ca românii. Eu sunt din fire mai temperamentală, o adevărată fiică a sudului României, și soțul meu rus dă vina pe sângele meu latin când mai răbufnesc. Atmosfera este și aici una general degajată, nu se pune problema de a fi tratat cu răceală sau cu strictețe. Se fac glume, dar parcă mai rezervat și nu atât de des ca în România.
Cât de mult diferită este bucătăria, modul de a petrece timpul liber, relațiile între oameni, atitudinea față de cultură la români și ruși?
Bucătăria mi se pare cu mult mai sănătoasă; în general, rușii nu prea mănâncă prăjeli și nici nu se pricep prea bine să le facă. Încă nu am descoperit niciun loc unde se pot mânca niște cartofi prăjiți cu adevărat gustoși. M-a surprins faptul că în supermarket sunt multe produse cu termen scurt de valabilitate, spre exemplu mai toată lumea mănâncă un sortiment de brânză dulce care ține doar 5 zile, ceea ce nu există în supermarket-urile din România. De altfel, se știe că standardele rusești de calitate în domeniul alimentar sunt mai ridicate decât cele din Uniunea Europeană.
Pentru că am ajuns la capitolul bucătărie, aș dori să menționez că nu se bea nici pe departe atât de mult cât se crede. Soțul meu nu bea absolut deloc. Cele câteva cunoștinte mai apropiate beau doar la ocazii. Am fost la team building cu firma, s-a băut cu moderație, nimeni nu s-a îmbătat. În cursul zilei nu vezi bețivi pe stradă, nici seara. În jumătate de an de când am venit aici poate am văzut 2-3 oameni în stare de ebrietate.
În ceea ce privește cultura, e un mare privilegiu al sorții faptul că trăiesc în Sankt-Petersburg, oraș cu peste 200 de muzee și 50 de teatre. Și teatrele, și muzeele se bucură de căutare, la fel concertele, atât clasice, cât și mai moderne. Statistica spune că la Sankt-Petersburg e un oraș unde se citește cel mai mult în Rusia, e foarte probabil să fie adevărat. La metrou sunt mulți oameni cu cărți, atât în format electronic, cât și clasic. E adevărat și că aici distanțele de parcurs sunt mai mari decât la București, iar metroul este prea adânc pentru a prinde semnal 3G pe internet. În privința calității lecturii, depinde de persoană. Am văzut persoane ducând cu ele un volum gros din „Război și pace", dar și „Cum să cucerești masculul alpha".
Ca mentalitate, de ce regiune istorică a României ar fi mai aproape rușii?
Nu am trăit în Moldova, deci experiența mea personală se limitează la două regiuni istorice, Muntenia și Transilvania. Totuși, prin prisma faptului că eu mă simt foarte acasă aici, aș spune că rușii se aseamănă mai mult cu muntenii.
Cum te tratează oamenii din Rusia când află că ești din România? Ce știu despre români? Ce cunoștințe au rușii despre români? Există anumite prejudecăți?
Rușii nu au stereotipuri negative despre români, ceea ce este îmbucurător. De fapt, nu au o imagine formată despre România, întrucât contactele dintre cele două popoare au fost scăzute. Replica pe care o primesc de regulă când spun că vin din România este „Ah, la voi este cald, soare mult, nu? Ce bine trebuie să fie…" Cei care iubesc fotbalul îl cunosc pe Georghe Hagi și câteva cluburi românești, Steaua în principal, dar și Dinamo, Rapid, Cluj. Despre Nadia Comăneci, spre surprinderea mea, nu se știe. Îi mai cunosc, bineînțeles, și pe Nicolae Ceaușescu și pe contele Dracula. A fost o surpriză deosebit de plăcută să văd că filmele lui Sergiu Nicolaescu încă mai rulează pe posturile TV din Rusia, cred că este singura țară din lume unde se mai difuzează filme românești, în afară de România și Moldova. Pentru că am intrat pe domeniul cinematografic, pot spune și că piesa lui Mihail Sebastian, „Steaua fără nume", este foarte cunoscută, datorită filmului sovietic cu același nume.
Prin excursii în România nu a fost mai nimeni, deși ei și-ar dori. Climatul cald al României ar atrage numeroși turiști din Rusia, care în prezent preferă Cipru, Abhazia, Turcia pentru concediul de vară. Cei de la compania mea au fost pe Transfăgărășan și au rămas foarte plăcut impresionați de frumusețea peisajului. Pe lângă clima caldă, România ar avea mult mai multe de oferit. Din păcate, nu există dorința, atât din partea statului, cât și a sectorului privat, de a atrage turiștii ruși în România. Ar mai fi și problema lingvistică. Angajații din turismul românesc nu vorbesc rusă, iar rușii, în general, vorbesc puțină engleză. Spre deosebire de România, în Cipru s-au adaptat cererii și în hoteluri, dar și în magazine,sunt mulți ciprioți care vorbesc rusă.
Cum a decurs acomodarea și integrarea în societatea rusă?
Foarte ușor. După cum am menționat deja, consider că modurile noastre de viață sunt foarte asemănătoare. Desigur, la început există întotdeauna unele lucruri cu care organismul nu este obișnuit. Încă am incertitudini cu privire la cât de gros să mă îmbrac, problema mâncării există, de asemenea, în primele luni, apoi experimentezi pe parcurs și afli ce îți place și ce nu, unde se mănâncă bine și unde nu. La început nu eram obișnuită să văd mulțimi atât de mari de oameni traversând o stradă sau să merg cu metroul distanțe atât de lungi la ore de vârf. Încă nu mi-am făcut prieteni în afara serviciului, sincer nici nu am avut timpul necesar, dar la locul de muncă totul a fost foarte bine. Am fost prima angajată a firmei (și sunt în continuare singura) dintr-o țară nevorbitoare de limbă rusă și oamenii erau, bineînțeles, foarte curioși să afle mai multe. Cu câteva zile în urmă, un coleg de birou mi-a spus că sunt prima persoană din străinătate cu care a discutat mai mult, dar că de fapt nu mă consideră „inostranka", străină, ci o rusoaică ce nu vorbește rusește, un fel de "rossianka", termen care, spre deosebire de russki, russkaia, denumește un cetățean al Rusiei care are cam aceeași mentalitate ca rușii, dar provine din altă cultură. A fost unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care mi le-a spus vreodată cineva și a însemnat enorm pentru mine, ca persoană de curând mutată în Rusia.
Ce ar trebui să vadă, să consulte, să viziteze un român ca să afle cât mai multe lucruri despre Rusia reală?
Nu pot oferi ca sfat o altă cale decât cea pe care am urmat-o eu. Cunoașterea marilor opere literare ruse oferă atât o sublimă delectare sufletească, cât și o imagine profundă a Rusiei. Cine ar fi mai în măsură să vorbească despre Rusia dacă nu Tolstoi, Dostoievski, Cehov, Turghenev? Apoi, să capete câteva noțiuni de limbă și să vină să îi cunoască pe ruși la ei acasă. Viza se obține ușor, iar prețurile sunt foarte accesibile, mai ales în extrasezon. Eu am fost în martie în prima mea excursie în Rusia și a costat undeva la 500 de euro, cu cazare pe 9 nopți la hotel de 3 stele.
În opinia ta, în ce măsură rușii și românii ar reuși să găsească limbaj comun, ca popoare?
Ar fi foarte mari șanse, dacă ar fi lăsate la o parte prejudecățile, care sunt mai ales de partea română. Punctele comune ale celor două popoare sunt lesne de văzut, dar sunt necesare mai multă deschidere și educație pentru a le vedea. Cunosc și alte persoane din România care au cam aceeași vârsta ca mine și gândesc similar. Deși nu am primit o educație rusofilă, poate chiar din contră, am ajunși să vedem lucrurile altfel. Mi-aș dori ca în viitor să văd grupuri de turiști români la Sankt-Petersburg, dar și reclame pentru sejururi în România aici la metrou. Ar fi mult de câștigat pentru ambele părți.
Citiţi, priviţi, ascultaţi Sputnik Moldova în limba maternă — accesaţi aplicaţiile mobile pe Smartphone-uri şi tablete.
Accesaţi aplicaţiile pentru iPhone >>
Accesaţi aplicaţiile pentru Android >>
Urmărește-ne pe rețelele de socializare:
|Sputnik Moldova pe Facebook |@sputnikmoldova pe Twitter |Sputnik Moldova pe VK| |Sputnik Moldova pe OK |Sputnik Moldova pe GPlus+|
