Cu patru zile înainte de Paște, în curtea noastră din strada Spitalului, dis-de-dimineață, începeau marile pregătiri. Cele două prietene, bunica mea Franea și mătușa Sașa, aruncând priviri precaute de jur-împrejur, mă chemau după colțul casei în care locuiau familiile noastre.
— Vladic, iată banii, — zicea bunica scoțând din buzunarul ascuns al fustei sale, lungi până în pământ, câteva ruble și un pumn de copeici. — Numai să nu sufli un cuvânt unchiului Mitea și mătușii Betca. Să fii cu un picior aici și cu altul acolo.
Iar eu o luam la fugă pe traseul bine cunoscut, pe strada noastră în sus unde, la intersecția cu strada Kiev (astăzi — 31 August 1989), se afla magazinașul lui Monea, așa-i ziceau toți locatarii din mahalaua noastră proprietarului încărunțit de ani.
— Bătrânele se pregătesc să coacă cozonacii?, întreba nenea Monea în cunoștință de cauză, întinzându-mi o sticlă de jumătate de litru de „Fragă".
— Bunica m-a rugat să aflu la ce oră închideți?, îi ziceam eu, dând afirmativ din cap.
— Păi, având în vedere că pentru mine este Pesah, cred că închid ceva mai devreme, îmi răspundea nenea Monea de undeva de pe sub tejghea. După care apărea fața lui zâmbitoare, încadrată de o ”căciulă” de păr argintiu și îmi dădea câteva foi de matzah.
— Să nu le mănânci pe toate, să lași puțin și bătrânelor, râdea nenea Monea.
— Iar dumneavoastră să nu uitați să le rezervați pentru diseară vreo două sticle, îmi aminteam eu de ce mi-a dat în grijă mătușa Sașa.
… Eu nu eram lăsat să mă apropii prea mult de locul unde se producea minunea. Cele două mari bucătărese treceau la treabă, făcând totodată un schimb de „secrete" (care, cred eu, între ele nu mai existau demult, după atâția ani în care au fost vecine), dar și de istorii legate de aceste așa-zise secrete.
Ascultați aici cum se fac cozonacii tradiționali moldovenești>>>
Eu puteam doar să le urmăresc de la distanță mișcările dibace la masa întinsă și la cuptorul din bucătăria comună. Aveam însă o obligație de mare responsabilitate: să observ la timp apariția în curte a lui nenea Mitea și a mătușii Betca.
Mătușa Sașa era sigură că ginerele ei, Mitea, fost cercetaș, care a stat câțiva ani prin lagăre din cauza unor calomnii, iar acum era șef de secție la ministerul industriei cărnii și laptelui (exista și așa ceva la Chișinău), nu știa că soacrei sale și bunicii mele le plăcea, înainte de a purcede la coacerea cozonacilor, să mai tragă câte o dușcă de „Fragă". Naiva de ea! Și Betca, vecina noastră, un om apropiat pentru noi toți și care trăia singură-singurică (toate rudele sale, în afară de fratele ei, măcelarul nenea Mișa, muriseră în ghetou), era de asemenea la curent cu „agapele" bunicii Franea și mătușii Sașa.
Însă, probabil, le face plăcere să creadă că au și ele niscaiva secrete pe care nu le cunoaște strada noastră multinațională. În realitate însă locatarii erau la curent cu toate.
… Toți știu că eu și bunica, pe aproape de miezul nopții, ne vom grăbi spre Catedrală, având în câteva coșulețe pască și ouă roșii pentru sfințit. De ce câteva coșulețe? Deoarece comunistul nenea Mitea nu-i permite soacrei sale să meargă la biserică.
Catedrala ne întâmpină cu lumina misterioasă a sute de lumini aprinse, pe care le țineau în mână în marea majoritate femeile. Pe atunci nu-mi puneam întrebarea: de ce anume femeile? Ceva mai târziu am înțeles: copiii lor, soții, tații rămaseră pe câmpul de luptă în cel de Al Doilea Război Mondial. Iar cei care au avut norocul să se întoarcă își vindecau rănile prin spitalele militare.
Dintr-o dată, pe treptele Catedralei apare arhiepiscopul (așa mi-a spus bunica) în odăjdii sclipitoare. Pășește grav, stropind cu agheasmă pasca și ouăle.
Îmi amintesc și acum acea senzație care mă cuprindea: simțeam atingerea a ceva măreț, plin de mister. După ce picăturile de agheasmă se prelingeau pe coaja roșie și strălucitoare a ouălor pe care bunica și mătușa Sașa le-au uns cu grăsime de pasăre doar câteva ore în urmă, mie îmi părea că aceste ouă vin dintr-o altă lume, total necunoscută. La fel și cozonacul ce părea să capete, pe masa de sărbătoare, adierea unor mari speranțe.
Pe la ora patru dimineața, ne întorceam agale prin orașul pustiu spre draga noastră stradă. Lumina care se revărsa prin geamurile casei lumina puternic curtea pătrată încadrată de nucari seculari. Pe veranda închisă eram așteptați de către toți ai casei la masa de sărbătoare, în capul căreia trona nenea Mitea. Anume el devenea sufletul numeroasei companii, care se înfrupta cu ochii nu doar din cozonaci sau ouă, ci și din mielul pascal și alte delicii ale acelor vremuri îndepărtate.
Mielul era adus de tata, care era pe atunci director de sovhoz. Salamul afumat era achiziția mamei. Ea preda istoria la Școala superioară de partid (aceasta a existat o perioadă scurtă la Chișinău). Uneori primeau acolo un fel de tain în care erau și bomboane ce ne făceau viața mai veselă mie, fratelui meu mai mic Iurca și lui Vovca, nepotul mătușii Sașa. Erau bomboane de ciocolată produse, pe cât îmi aduc aminte, la fabrica „Babaev" din Moscova. Dar și nenea Mitea completa masa cu anumite delicatese.
Totuși, pentru mine adevăratele delicii ale mesei de sărbătoare erau cozonacul, ouăle vopsite și, principalul, istoriile povestite la masă.
Soția lui nenea Mitea, tanti Manea (Maria Mihailovna) care preda muzica la grădiniță, povestea despre începuturile muzicii pascale. Berta Moiseevna pe care noi, puștanii, o numeam Betca, vorbea de rudele bolnavilor internați în spitalul în care ea făcea de gardă în zilele de odihnă. Aceste rude îi dădeau ei, care era evreică, rețete de cozonaci moldovenești. Și nu doar rețetele: după sărbători o și serveau cu acele minunății făcute de mâinile lor.
Doamne, cât de repede mai trece timpul! Câți nu mai sunt deja printre noi.
Duminica aceasta vom sărbători iarăși Paștele. Împreună cu Rita, îi vom aduna în gând la masa noastră de sărbătoare pe toți cei pe care nu-i vom uita niciodată.
Citiţi, priviţi, ascultaţi Sputnik Moldova în limba maternă — accesaţi aplicaţiile mobile pe Smartphone-uri şi tablete.
Accesaţi aplicaţiile pentru iPhone >>
Accesaţi aplicaţiile pentru Android >>
Urmărește-ne pe rețelele de socializare:
|Sputnik Moldova pe Facebook |@sputnikmoldova pe Twitter |Sputnik Moldova pe VK| |Sputnik Moldova pe OK |Sputnik Moldova pe GPlus+|
