CHIȘINĂU, 30 iunie, Sputnik. În perioada războiului rece URSS a creat un submarin pe care Occidentul îl considera cel mai mare pericol din cauza vitezei de mișcare, scufundare la adâncimi mari, designul original a corpului și alte caracteristici tehnice, citează agenția RIA Novosti observatorul militar Robert Farley, care a publicat un material pe acest subiect în "The National Interest".
Submarinele nucleare sovietice din clasa Lira (potrivit clasificării NATO — alfa) au permis URSS să devină un inamic de temut pentru țările Alianței Nord-Atlantice, în special SUA. Corpul submarinelor sovietice era fabricat din titan și oferea submarinului o viteză sporită (41 de noduri), agilitate și adâncime mare de scufundare (până la 700 de metri). Astfel de caracteristici îngreunau la maxim capacitatea NATO de a identifica și nimici nave de acest fel. Echipajul submarinului nu era numeros, deoarece o bună parte a sistemului de ghidare era automatizat, ceea ce sporea viteza de reacție militară a echipei, se spune în material.
Lira avea niște abilități, pe care submarinele de alte clase (cu excepția submarinului K-222) nu le puteau și nu pot nici astăzi atinge, scrie Farley.
Pe Lira era instalat un reactor unic cu un agent de răcire din metal lichid (aliaj de plumb). Datorită lui submarinele aveau o putere imensă, însă aveau probleme legate de reparație. Echipa nu putea să-și rezolve problemele tehnice nu doar în mare, dar și în porturi. Cu toate acestea, volumul mic al submarinului permitea păstrarea la bortul său un arsenal la fel de mare ca și alte submarine sovietice.
Datorită celor mai noi caracteristici pentru acea perioadă, Lira avea abilitatea să evite torpilele NATO și capacitatea de a provoca daune forțelor maritime ale Alianței, notează Farley.
NATO a clasificat Lira drept o "super-armă" sovietică și a încercat să proiecteze tehnică militară capabilă să concureze cu ea dar și să o atace. În cele din urmă a fost creată torpila Mark 48 ADCAP care, potrivit datelor făcute publice, era capabilă să mărească viteza până la 63 de noduri, se spune în articol.
În perioada "perestroika" submarinele Lira, care au fost supranumite "peștișori de aur", au devenit prea costisitoare pentru bugetul sovietic, fiind extrem de scumpe și complicate în exploatare și reparație. Imediat după sfârșitul războiului rece Rusia a renunțat la utilizarea lor. Spre mijlocul anilor 90, toate submarinele de această clasă au fost scoase din dotarea flotei și reciclate.
