Cetățenii Republicii Moldova care trăiesc cu năzuinţa integrării în Uniunea Europeană încă nu au înțeles că cetățenii țărilor membre ale UE nu nutresc față de această structură sentimente comparabile cu cele religioase.
Mai cu seamă cetățenii din țările care nu au făcut parte din ”lagărul socialist” nu împărtășesc dogmele ”parcursului european”, ci privesc UE cu ochi pragmatici. Iar britanicii se pare că bat toate recordurile, cel puțin pe bătrânul continent, atunci când este vorba despre pragmatism. Votul lor pentru ieșirea din UE demonstrează că acea criză a Uniunii, despre care au vorbit chiar și unii comisari de la Bruxelles, este reală și foarte profundă.
Gestul alegătorului britanic a creat un precedent în UE. Rezultatele acestui referendum nu vor putea fi ignorate de autoritățile țării și nici de factorii de la Bruxelles.
Mai mult, acest precedent va încuraja și mai mult mișcarea eurosceptică din toate țările. Pentru că ideea părăsirii european nu mai reprezintă ceva inedit. Gheața a fost spartă.
Acum, în Marea Britanie liderii politici care au pledat pentru BREXIT vor deveni mult mai influență. Nu este exclus faptul că tocmai ei vor forma următoarea guvernare în țara respectivă. Totodată, actuala guvernare de la Londra va trebui să exprime prin comportamentul lor în cadrul UE voința majorității alegătorilor britanici.
În aceste condiții, Berlinul și Parisul pierd un aliat foarte important, iar țările europene ”mai sărace” capătă după BREXIT șanse sporite de a lăsa nemții și francezii în opoziție, în special în chestiuni ca cele financiare. Și asta ar putea să provoace o nemulțumire profundă în sânul societăților germană și franceză. Astfel, tocmai țările care la ora actuală se postează cel mai dârz în spărtura zidului UE, ar putea să devină următoarele teatre ale unor referendumuri de ieșire din această uniune, iar rezultatele nu vor mai fi la limită, ci zdrobitoare.
Uniunea Europeană are nevoie de o reformă internă foarte profundă, care să-i confere rost și identitate de natură să provoace iarăși aderența popoarelor europene. În caz contrar, toată birocrația de la Bruxelles va trebui să-și caute de lucru prin alte părți. Iar dispariția UE va deveni inclusiv o cauză de insecuritate și a unor noi tensiuni cu final imprevizibil pe continentul european.
