CHIŞINĂU, 24 feb – Sputnik. Republica Moldova stă prost la capitolul respectarea drepturilor omului, constată experții de la Amnesty International Moldova (AIM) în Raportul pentru anul 2015 privind respectarea Drepturilor Omului în lume și în țara noastră.
Directorul executiv al acestei organizații, Cristina Pereteatcu, a declarat miercuri în cadrul unei conferințe de presă că în anul 2015 situaţia s-a înrăutățit și mai mult, iar numărul sesizărilor și solicitărilor adresate organizației Amnesty International Moldova din partea cetățenilor care cred că le-au fost încălcate drepturile s-a triplat.
„Pentru Republica Moldova, anul 2015 a fost cel mai dificil și cel mai grav din punctul de vedere al drepturilor omului. Foarte multă lume disperată a început să vină la Amnesty în anul 2015 în căutare de justiție. Dacă în anii precedenți venea un număr mic, în 2015 acest număr s-a triplat, oamenii ne scriu, ne sună, se plâng. Nu este vorba doar de Amnesty ei se plâng și la alte organizații. Dar comparativ cu acelaşi Vlad Filat sau grupul Petrenco, oamenii simpli nu beneficiază de susținere media și ajutor din partea statului, oamenii recunosc că sunt disperați și nu mai știu la cine să meargă ca să li se facă dreptate”, a declarat Cristina Pereteatcu.
Raportul Amnesty International Moldova prezintă justiția din țara noastră ca una inechitabilă. Cristina Pereteatcu a precizat că au fost înregistrate și cazuri în care deciziile judecătorești au fost influențate politic.
„Este un caz clasic de influență politică asupra deciziilor judecătorești. Este cazul recent de violență domestică a Victoriei Pruteanu. De ce acest caz este unul grav din mai multe puncte de vedere? Pentru că în primul rând deciziile judecătorești nu trebuie influențate politic. Aceasta este o cale foarte periculoasă pentru justiție. Nu poate un ministru de justiție printr-un apel telefonic să modifice o decizie judecătorească. Este o încălcare extrem de gravă. O decizie care este luată în instanță trebuie să-și urmeze cursul logic în instanță și nu,să zicem aşa, prin puterea populistă al unui ministru al justiției. Din păcate, acest caz a scos la iveală problema pe care o cunoaștem de mult, deoarece sunt foarte multe femei întemnițate la Rusca pentru că se aflau în legitimă apărarea. Și noi considerăm că în prezent una dintre prioritățile Ministerului Justiției ar fi instituirea unui mecanism de protecție din partea statului pentru victimele violenței domestice. Și cazul Victoriei Pruteanu demonstrează două probleme și anume că statul nu este capabil să protejeze eficient femeile, în mare parte, pentru că din zece femei nouă sunt victime alte violenței domestice și din zece bărbați unul este victimă a violenței domestice. Deci, statul la moment are alte griji, dar nu este capabil să-i protejeze pe acei care sunt victime ale violenței domestice. Și doi, imixiunea politicului în sistemul justițiar. Noi considerăm că este o încălcare foarte gravă și foarte urâtă, populism ieftin, pentru a soluționa probleme foarte grave printr-un apel telefonic”, a mai declarat Pereteatcu.
Pe de altă parte, directorul Amnesty International Moldova, Veaceslav Tofan, a declarat că numărul cazurilor de tortură în țara noastră este mare, iar foarte puține dintre acestea unt cercetate, iar numărul celor pedepsiți pentru tortură este unul derizoriu. El a menţionat următoarele:
„Conform datelor Procuraturii și conform datelor raportului nostru inclusiv, pe parcursul anului 2015 au fost înregistrate peste 600 de plângeri privind tortura și tratamentele inumane. Din păcate, acest fenomen se menține pe parcursul ultimilor ani și nu putem observa decât o mică scădere a acestui fenomen. Dacă e să comparăm cu anul 2014, când au fost înregistrate 660 de cazuri, în 2015 au fost înregistrate 630 de cazuri. Vedem o scădere nesemnificativă. Doar 53 de cazuri anchetate la moment și doar în 6 cazuri torționarii au fot pedepsiți și au pedeapsă cu închisoare. Prin urmare, dacă e să facem o proporție avem în final doar mai puțin de 1 % din cazuri în care au fost pedepsiți torționarii, este absolut inacceptabil și asta se datorează unui sigur factor — procuratura, sistemul de justiție în Moldova nu lucrează, impunitatea este la ea acasă”.
Potrivit raportului prezentat de Amnesty International Moldova cele mai multe cazuri de tortură și tratament inuman sunt înregistrate în instituțiile penitenciare ale Ministerului Justiției.
„Aceste cazuri au loc mai mult în instituțiile penitenciare sau în instituțiile care sunt în subordinea Ministerului Justiției și Departamentului Instituțiilor Penitenciare. Această problemă persistă și condițiile inumane și degradante de deținere au fost aduse în vizorul public odată cu reținerea lui Vladimir Filat și a grupului Petrenco. Vreau să menționez că nu este doar problema acestor persoane, absolut toți deținuții sunt ținuți în asemenea condiții inumane și degradante. Justiția sau mai bine spus injustiția care are loc în cazurile de tortură, face ca acest fenomen să persiste și el nu este combătut în Republica Moldova”, a spus Tofan.
Experții au monitorizat și acţiunile de protest care au avut loc pe parcursul anului 2015, dar și în 2016. Ei au constatat că în multe cazuri oamenii au fost forțați să participe la proteste. Veaceslav Tofan susține că aceasta este o încălcare gravă a drepturilor omului.
De asemenea, experţii au exprimat îngrijorări legate de manifestaţiile de susţinere a guvernării la care au participat şi copii, dar şi în legătură cu adresarea Secretariatului Parlamentului către Partidul Socialiștilor, Partidul Nostru și Platforma Civică „Demnitate și Adevăr”, prin care solicită compensarea pierderilor materiale provocate în incinta Legislativului, în timpul protestelor din 20 ianuarie, estimate la 750 de mii de lei. Experții Amnesty International consideră că aceasta este o metodă de intimidare a organizatorilor protestelor.
Referindu-se la guvernare, directorul executiv al Amnesty International Moldova, Cristina Pereteatcu, a declarat că în prezent aceasta întreprinde mai multe acțiuni care au caracter populist și depune tot mai puține eforturi pentru a implementa cu adevărat reforme.
„De fapt, cei care fac reforme nu au timp de declarații deșarte, nu au timp de aşa ceva deoarece reformele înseamnă foarte și foarte multă muncă”, a conchis Pereteatcu.
