CHIŞINĂU, 15 feb – Sputnik. În Republica Moldova se discută mult despre dezvoltarea şi implementarea tehnologiilor de utilizare a energiei alternative. Acest efort este foarte important, dar ar fi o naivitate să se creadă în posibilitatea asigurării complete, prin aceste tehnologii, a necesităţilor energetice ale ţării.
Chiar şi acele ţări din UE ce au implementat pe larg tehnologii avansate de obţinere şi utilizare a energiei alternative continuă să importe cantităţi imense de gaze ruseşti. Energia eoliană, solară, biomasa etc., pot să devină resurse eficiente pentru gospodării şi întreprinderi mici, precum şi pentru comunităţile locale. Dar întreprinderile industriale sau alte tipuri de entităţi (cum ar fi, de exemplu, CET-urile), care sunt extrem de importante pentru stabilitatea ţării, au cu totul alt gen de necesităţi în ceea ce priveşte consumul de resurse energetice.
Republica Moldova este interesată ca livrările de gaze din Rusia să fie stabile, iar preţurile – rezonabile. Pentru aceasta autorităţile trebuie să poarte un dialog direct şi pragmatic cu Moscova. Relaţiile bune cu Federaţia Rusă, dialogul diplomatic, cultural, academic, politic cu această ţară reprezintă o sarcină permanentă a autorităţilor moldoveneşti.
În acest context ar fi logic ca Moldova să poarte negocieri directe cu „Gazprom”-ul privind livrările de gaze ruseşti, fără implicarea Ucrainei, aceasta din urmă fiind doar o ţară de tranzit. Aspectul respectiv este cu atât mai important cu cât în viitorul previzibil Moldova o să depindă de livrările de gaze din Rusia. Totodată, ar fi logic să admitem şi acel fapt că, dacă Rusia va sista livrarea gazului său către Ucraina, atunci în primul rând livrările gazelor către statele terţe vor deveni problematice.
GAZODUCTUL IAŞI – UNGHENI NU ARE GAZ?
Este cazul să menţionăm faptul că multaşteptata dare în exploatare a gazoductului Iaşi – Ungheni nu va avea ca efect automat soluţionarea problemei principale: umplerea acesteia. Cu alte cuvinte, ne întrebăm: de unde vom lua suficient gaz pentru a-l pompa în această conductă? Voi menţiona că în actuala configuraţie gazoductul respectiv este unul mai mult politic decât economic. Acesta nu face faţă trebuinţei de gaz a Moldovei.
Alt aspect, mai puţin cunoscut, este faptul că gazoductul cu pricina se opreşte la Ungheni. Astfel, pe lângă lipsa gazului, conducta respectivă este una de importanţă locală şi nu are cum să soluţioneze problema necesităţii aprovizionării cu gaz a întregii republici. Dacă gazoductul ar fi fost construit măcar până la Donduşeni, am fi putut vorbi despre o conexiune completă a sistemului moldovenesc de aprovizionare cu gaze.
Pe de altă parte, este evident şi acel fapt că România însăşi importând gaze din Rusia, nu poate să garanteze umplerea gazoductului Iaşi–Ungheni din propriile resurse.
PERSPECTIVELE TRANZITULUI GAZULUI RUSESC PRIM MOLDOVA
La nivel oficial, Moscova nu sugerează că ar intenţiona să renunţe la actuala cale de tranzit prin cele trei ţări (printre care este şi Moldova). În acest context trebuie să luăm în calcul situaţia din Ucraina, deoarece sectorul energetic al RM depinde în mare parte de evoluţiile din această ţară, de perspectivele exportului gazului rusesc printr-o conductă similară fostelor proiecte South Stream şi Turkish Stream, precum şi de o eventuală extindere a Nord Stream.
Cu alte cuvinte, nu este cazul să excludem cel mai prost scenariu. Iar Chişinăul trebuie să-şi construiască relaţiile cu Moscova de o manieră care să nu pericliteze securitatea energetică a ţării.
