Până a se ajunge la o nouă majoritate parlamentară şi la desemnarea unui nou guvern este necesar dialogul şi negocierile, la care vor participa inclusiv cele două forţe politice care se urăsc reciproc, PLDM şi PDM. Iar o condiţie asupra căreia insistă liberal-democraţii pentru ca acest dialog să aibă loc este schimbarea spicherului. Dialogul în acest format şi cu acceptarea nervoasă a unor condiţii neplăcute de către toate părţile este dictată în primul rând de nedorinţa PL şi a Grupului Leancă de a face majoritate parlamentară cu concursul PCRM.
În cazul în care Andrian Candu va demisiona sau va fi demis, va fi pusă problema alegerii unui „spicher apolitic” sau a unuia „căruia nu prea ai ce-i reproşa”. Dar de unde să-l iei, de vreme ce toţi deputaţii au obţinut mandatul candidând pe liste de partid? Probabil, noul spicher va fi un deputat dintr-o altă fracţiune decât cea a PDM. Nu este exclus faptul că unul dintre cei care aşa şi nu au ajuns să fie ambasadori va fi promovat la funcţia de spicher. Probabil, tocmai liberal-democraţii râvnesc fotoliul de spicher şi nu mai sunt interesaţi de cel de premier, dar încă nu o spun public. Probabil. Pentru că demisia sau demiterea lui Candu rămâne, deocamdată, doar unul dintre eventualele scenarii care, adunate laolaltă, vor constitui acel ipotetic „teren propice” pentru „reconcilierea” partidei proeuropene din parlament.
Vom aminti aici că PLDM are experienţa neplăcută de a fi rămas de două ori "cu capul în afara parlamentului" — după moţiunile de cenzură contra Guvernului Filat şi Guvernului Streleţ. Şi am putea intui că formaţiunea nu îşi mai doreşte să treacă şi a treia oară printr-o asemenea încercare.
Dacă va fi un alt spicher, acesta nu are cum să nu fie exponentul unui grup politic din Parlament şi nu are cum să fie „o figură apolitică”.
P.S. Este de remarcat şi acel fapt că dialogul şi convieţuirea actualelor componente ale partidei proeuropene din Parlament devin tot mai anevoioase. Nu există nicio garanţie că măcar „interesul naţional” va ţine grămadă, pe durata întregului mandat al actualului Legislativ, eventuala coaliţie proeuropeană refăcută. Dacă aceste partide vor ajunge din nou să guverneze împreună, motivele de ceartă între ele se vor înmulţi. Este cazul să admitem că foarte curând iarăşi vor fi căutaţi noi spicheri şi premieri „apolitici”.
