Marţi, Preşedintele Parlamentului, Andrian Candu, a anunţat că va propune un candidat la funcţia de Guvernator al BNM dintre moldovenii din diaspora. Demnitarul a precizat că va selecta o persoană cu experienţă internaţională în domeniul financiar-bancar. Acesta trebuie să cunoască şi limbi străine. Cu alte cuvinte, viitorul şef al BNM ar putea fi o figură care întruchipează modelul „înaltului funcţionar european”.
Dat fiind faptul că guvernarea vrea să-şi asigure un dialog eficient cu FMI, de care depinde capacitatea bugetară a ţării, viitorul şef al băncii centrale va trebui să fie o figură faţă de care nu va exista nicio rezervă. În caz contrar, dialogul eficient cu FMI va fi cel puţin dificil, dacă nu chiar imposibil.
Dar figura şefului guvernului este ceva mai importantă, deoarece acesta va trebui să fie un garant al stabilităţii şi al reformelor asumate de Republica Moldova prin Acordul de asociere cu UE. Şi cine ar putea fi mai credibil, dacă nu un cetăţean moldovean „testat” de asemenea în anumite instituţii internaţionale?
Numele viitorului premier, contrar unor aşteptări, nu va fi anunţat prea curând. Andrian Candu a făcut dezvăluiri referitoare la termenul în care urmează să fie propus noul prim-ministru. Este vorba despre sfârşitul lunii noiembrie, începutul lui decembrie curent.
Ipoteza că vom avea în curând un „gastarbeiter moldovean” în fruntea guvernului ţării este susţinută de precedentul din România. Şi dacă în Moldova abia a fost enunţat principiul „moldoveanului cu experienţă internaţională”, la Bucureşti deja a şi fost desemnat Dacian Cioloş, un cetăţean român care a exercitat până adineauri funcţia de comisar european pentru agricultură. Figura lui Cioloş are menirea să potolească pornirile protestatare din România, unde clasa politică actuală are probleme mari de credibilitate în faţa propriilor cetăţeni.
În Republica Moldova pornirile protestatare de asemenea au devenit un fenomen pregnant ce nu mai poate fi ignorat. De aceea este logic să presupunem că partidele care încearcă să formeze o majoritate parlamentară iau în calcul soluţia „premierului din afară”, care să fie străin de râca politică internă şi care îi va oferi guvernării şansa „schimbării la faţă”.
