Analizând noutățile săptămânii, Sputnik nu poate să treacă cu vederea dedesubtul evenimentelor care au loc în țară, deoarece ele pot duce la consecinţe imprevizibile.
Ministrul moldovean al apărării vrea să conducă și armata României
Lucruri stranii se întâmplă în țara noastră de când așa-numitul algoritm de partid a adus în fruntea Ministerului Apărării o persoană cu diplomă de medic sanitar, în a Ministerului Mediului — un pedagog și așa mai departe.
În rezultat, acești „specialiști” debitează niște perle pe care nici un fel de criptolog nu le-ar putea descifra. De exemplu, săptămâna aceasta proaspătul ministru al apărării, Anatol Șalaru, a impresionat publicul nu numai prin schimbarea radicală a imaginii sale (unul dintre principalii liberali ai țării și unionist consecvent a slăbit cu vreo douăzeci de kilograme), ci și prin fraza care în anumite cercuri pretinde a fi „înaripată”. La sfârșitul întrevederii sale de la București cu ministrul român al apărării, Mircea Dușa, ministrul moldovean a declarat că acum avem două armate și doi miniștri, însă el speră că pe viitor vor fi doi miniștri și o singură armată, pentru a simplifica lucrurile.
Ați înțeles ceva? Eu, să fiu sincer, nu prea. Experții locali, descifrând respectiva frază, consideră că prin aceasta se subînțelege speranța lui Șalaru de a se ajunge la crearea unei armate unice a Moldovei și României, pe care ar conduce-o miniștrii moldovean și român.
Nu încape nicio îndoială că aceasta-i o prostie fără margini. Dar dacă, fie și ipotetic, ne-am imagina o astfel de armată unică, este imposibil să ne închipuim că militarii români vor dori să execute comenzile unui medic sanitar de la Chișinău.
În afară de aceasta, potrivit avocatului Pavel Midrigan, făcând astfel de declarații, Șalaru și-a depășit atribuțiile.
În Constituția țării scrie clar că Moldova este o țară neutră. Ministrul nu trebuie să uite acest lucru. Nici armată unică nu poate să existe. În Europa nu există țări care să aibă o armată unică. Blocul NATO este o alianță militară. Fiecare stat trebuie să-și aibă armata sa, a declarat Midrigan pentru agenția Sputnik.
Și totuși, la întrevederea celor doi miniștri s-au făcut unele mișcări în direcția NATO. În lunile septembrie-octombrie curent este planificată deschiderea unui birou NATO la Chişinău.
Ministrul român a menționat că biroul NATO are menirea să susțină aderarea Moldovei la NATO și a adăugat că în acest context va fi format un batalion mixt moldo-român al cărui comandament se va afla cel mai probabil la Iași.
Nici măcar un batalion nu i-au încredinţat lui Șalaru, iar el își dorește să conducă toată armata română.
Apropo, îi aducem la cunoștința lui Șalaru și altora de teapa lui că, potrivit ultimelor sondaje de opinie, peste 60% dintre cetățenii Moldovei se pronunță împotriva aderării RM la NATO.
Cine se pregătește de sărbători, dar cine pune la cale noi tulburări
De săptămâna viitoare, Moldova intră într-un alai de sărbători. Cetățenii vor avea cinci zile de odihnă. Dacă majoritatea chișinăuienilor, de pildă, își planifică să marcheze Ziua Independenței sau „Limba noastră” pe malul mării sau la vile, „revoluționarii noștri de profesie” car ard de dorința să schimbe hârbul pe oala spartă (să am iertare, actuala putere pe una identică, doar că având alţi lideri în frunte), nu au de gând să se odihnească. Din manifestele apărute în aceste zile, cu plată, desigur, în publicațiile locale și chiar în unele occidentale, reiese că pe data de 6 septembrie ei sunt gata să dea „ultima luptă, dar decisivă”.
Nu vom discuta cu privire la „ultima”. Dacă-i ultima, ultima să fie. Poate fi numită și „cea din urmă”. Însă despre „decisivă” am vrea să medităm un pic.
Să ne amintim măcar și de contrapunerea celor două așa-numite mitinguri desfășurate relativ nu demult în centrul Chișinăului: platforma „DA” și liberalii. A fost un spectacol pe cinste. Că unii căutau să strige mai tare ca alții, mai treacă-meargă, treaba lor. Însă persoanele, care se băteau cu pumnul în piept şi mai că-și rupeau cămașa de pe ei pentru, afirmau dânşii, drepturile poporului, arătau destul de curios.
În rol de lideri s-au produs persoane din anturajul celor doi frați-oligarhi aflați acum fără voia lor peste hotare. Numele fraților comanditari nu au fost rostite de la tribuna improvizată. Însă fiecare vorbitor erau legați într-o măsură oarecare cu aceștia. Își dădea seama de acest lucru și lumea adunată, care purta pancarte comandate din timp.
Aceeași organizatori ne îndemnă și astăzi să ieșim pe 6 septembrie în piață pentru a răsturna puterea care nu le convine lor. Dar noi ce avem cu toate acestea?
Admitem că nici nouă nu ne sunt pe plac unii dintre cei care conduc Moldova la ora actuală. Însă de ce să ne au pe noi de proști, gata să scoatem cu mâinile noastre castanele din foc pentru altcineva (toți știu pentru cine)?!
Nu-și dau seama domnii organizatori că vremurile mâniei altruiste a poporului au apus demult. Ca și ale mâniei nealtruiste. Astăzi totul trebuie făcut în conformitate cu legea. Este greu? Da, este greu. Nu este real? Cred că este real, deși, repet, este foarte greu.
Cât despre „conglomeratul” mâniei poporului, aceasta e doar o frumoasă imagine artistică…
Îi deplângem cu toţii pe cei decedaţi
În aceste zile, toată țara a fost cu ochii pe tragicul accident de lângă orașul Brăila din România soldat cu trei copii morți și zeci de persoane rănite.
Este greu de redat în cuvinte emoțiile prin care au trecut corespondenții agenției Sputnik care primii au reușit să telefoneze la spitalul din Brăila, rugând personalul medical să le transmită numele celor decedați și răniți…
Este greu să rememorăm acele momente când corespondenții noștri au aflat că medicii și polițiștii nu pot identifica unul dintre copii decedaţi. Vă dați seama de ce…
Este imposibil să redai în cuvinte starea jurnaliștilor noștri atunci când scriau despre moartea în tragicul accident a celor doi minori – frate și soră — a căror mamă internată în stare gravă în același spital, încă nu știa acest lucru…
Toată lumea îi plânge pe cei decedați. Noi nu știm sau, mai bine zis, știm cine se face vinovat de această tragedie. Însă a-i găsi și pedepsi pe cei vinovați este de competența organelor de drept. Suntem siguri că autoritățile statului vor fi alături de familiile victimelor în aceste momente grele.
Asemenea tragedii ar trebui să ne unească pe toți.
