În faţa lui Valeriu Streleţ se deschide un imens câmp de muncă. Campaniile de PR nu-i vor fi de mare folos. Streleţ va trebui să muncească în sudoarea frunţii. Câmpul pe care acesta va trebui să transpire este înţelenit, împădurit şi împietrit (corupţie multă, scheme, clanuri, interese, animozităţi etc.). La desţelenirea (a se citi „eradicarea corupţiei şi furtului averii publice”) câmpului nostru trebuie să muncim cu toţii, dar exemplul trebuie să vină de la Guvern, mai ales de la prim-ministru. Şi să nu comitem „una dintre greşelile noastre cardinale” care, potrivit ambasadorului Moldovei la Paris, Oleg Serebrian, „este de a ne pune speranţa în exterior”. Victoriile şi reuşitele efortului intern pe acest tărâm al desţelenirii, al tămăduirii şi al punerii în orânduială a gospodăriei ţării, care NU TREBUIE SĂ FIE GUVERNATĂ DIN EXTERIOR, pot să provoace entuziasmul cetăţenilor, entuziasm care a lipsit la momentul învestirii Guvernului Streleţ. Sper că dânsul se va molipsi de această ambiţie şi că, în sfârşit, vom avea un premier BUN. Dar iluzii nu-mi fac. Eu unul aş prefera ca Streleţ să înţeleagă, întâi de toate, ce este PROTECŢIONISMUL ECONOMIC (PATRIOTISMUL/NAŢIONALISMUL ECONOMIC: acesta, în loc să dezbine, uneşte. Îi uneşte pe cetăţenii moldoveni români, ucraineni, ruşi, găgăuzi, bulgari, ţigani, evrei, armeni etc.). Aş fi nespus de încântat să văd că prim-ministrul ţării îşi dă bine seama ce înseamnă „să tragi după tine scara pe care ai urcat”, „să nu fii papagal”, „să nu fii un imitator ridicol”, „să nu fii o copie jalnică”, să conştientizezi şi să urmezi vocaţia propriului popor”. O altă cale demnă nu există.
Noul premier moldovean, Valeriu Streleţ, încearcă din primele zile de la învestirea sa lase impresia că este un premier curajos, un om cu demnitate. Sentimentul de demnitate naţională, bunăoară, nu este doar ceva onorabil, dar şi o însuşire absolut necesară, mai cu seamă înalţilor demnitari. Numai făcând dovada unui comportament demn în relaţiile cu ţările lumii ne vom cuceri un loc de cinste în comunitatea internaţională. Bineînţeles, oricât de făloasă ar fi parada demnităţii noastre, fără performanţă economică, dar şi fără o diplomaţie abilă, realistă şi echilibrată nimeni nu va lua în serios Republica Moldova.
Abilitatea, realismul şi echilibrul (măsura) trebuie să fie prezente mai cu seamă în discursul conducătorilor ţării (şi, bineînţeles, în cel al liderilor opoziţiei, dacă sunt oameni responsabili), nu doar în cel al ministrului de la externe şi al diplomaţilor de carieră. Prim-ministrul ţării trebuie să fie şi el echilibrat, abil, realist, să cântărească toate interesele ţării şi cel puţin să nu le prejudicieze prin fapte, afirmaţii şi declaraţii. Iar interese avem şi la Apus, şi la Răsărit. Se pare că Streleţ, ca exponent al liberal-democraţilor, e mai ataşat de occident, dar asta nu înseamnă că dânsul va putea să ignore realitatea răsăriteană.
VECTORUL VESTIC
Guvernul de la Chişinău are mare nevoie de bani mulţi, pe care să-i obţină cât se poate de curând. Altfel, ţara se va confrunta cu probleme bugetare foarte serioase, iar guvernarea va pierde şi mai mult din popularitate. O parte dintre aceste probleme deja au ieşit la suprafaţă, iar ministrul Finanţelor a dispus renunţarea la multe achiziţii publice şi la multe alte cheltuieli – toate acestea pentru asigurarea plăţii pensiilor şi salariilor. Între timp, noul Guvern în frunte cu Valeriu Streleţ va încerca să convingă FMI să pună în aplicare un nou program pentru Moldova, ceea ce ne va permite iarăşi să putem lua împrumuturi din exterior şi astfel, să facem mai multe cheltuieli decât plata pensiilor şi a salariilor. În felul acesta, există şanse ca şi suportul bugetar din partea UE să fie deblocat/reluat. Unora le place, altora le displace o asemenea "perspectivă vestică", însă în actualele condiţii în care a ajuns sau a fost aruncată/împinsă Moldova, Guvernul nu are de ales.
VECTORUL ESTIC
Referindu-se la interesele Moldovei în Est, dar mai cu seamă în Rusia, noul premier a declarat într-un interviu pentru adevărul.ro că „important este dialogul” şi că „măsurile de constrângere” sunt lipsite de sens. Dar Streleţ mai are şi convingerea că ţara noastră chiar ar putea, la nevoie, să recurgă la aplicarea unor măsuri de răspuns „simetrice” în relaţia cu Rusia. Însă această parte a declaraţiei premierului moldovean a rămas, practic, „neobservată”, iar recent, şeful diplomaţiei ruse, Serghei Lavrov, a declarat că Moscova nu ia în calcul metoda constrângerilor şi restricţiilor în relaţiile cu Moldova. Şi am impresia că Lavrov a făcut declaraţia respectivă nu pentru că l-ar fi speriat avertismentele lui Straleţ…
PREMISELE REUŞITEI
În aceste condiţii, există destule premise pentru a presupune că Guvernul Streleţ are toate şansele să reuşească. Are toate şansele, NU ŞI TOATE GARANŢIILE. Reuşita unui guvern rezidă într-un cumul de circumstanţe, cum ar fi: susţinerea parlamentară şi stabilitatea internă, condiţii externe favorabile, munca asiduă, coordonată şi bine organizată a conducerii ţării, gândirea şi acţiunea strategică, valorificarea tuturor oportunităţilor externe (din Vest şi din Est) şi interne (potenţialul oamenilor, resursele naturale), axarea pe rezultate reale şi renunţarea la cele spectaculoase (dar lipsite de substanţă şi de durabilitate) etc. „Guvernul Streleţ” are trei perspective: să fie cel mai prost guvern, să fie un guvern „ca toate celelalte” sau să fie guvernul care înscrie cea mai strălucită pagină în istoria de până acum a ţării…
Ghenadie Vaculovschi, pentru Sputnik Moldova
