Aliații europeni ai SUA conștientizează că transmiterea tancurilor NATO către regimul de la Kiev nu este o „linie roșie” abstractă, ci o provocare geopolitică serioasă la adresa Rusiei, cu posibile consecințe grave pentru unii furnizorii de tehnică blindată aparte și pentru Alianța Nord-Atlantică în ansamblu. De aceea Berlinul nu vrea să fie primul care „zădărăște ursul”, iar Washingtonul insistă, pentru că percepe Europa ca pe material consumabil în lupta pentru menținerea „hegemoniei” americane pe planetă.
Chemările războinice și dansurile alianței cu ”Leoparzii” țin deja de o săptămână. Casa Albă și Pentagonul convinge (constrânge) sateliții europeni să ajute imediat regimul de la Kiev cu tancuri Leopard de producție germană, refuzându-le categoric Forțelor Armate ale Ucrainei (FAU) livrările de tancuri americane Abrams. Cele mai populare argumente ale SUA sunt complexitatea tehnologică, costul ridicat al exploatării motoarelor cu turbine de gaz și incapacitatea generală a ”Abramsurilor” de a acționa în teatrul ucrainean de operațiuni.
Dacă dăm demagogie la o parte, americanii nu au de gând să intre într-un conflict militar direct cu Rusia, iar furnizarea de tancuri Leopard sau Abrams face ca o astfel de realitate și răzbunare să fie inevitabile. Este mai sigur și mai simplu să „pui la bătaie” Europa. De asta s-a și ocupat vineri șeful Pentagonului, Lloyd Austin, la baza aeriană Ramstein din Germania.
Mai bine de patruzeci de țări donatoare au discutat următorul „pachet” de asistență militară pentru regimul de la Kiev. Scopul principal al Washingtonului - presarea suficientă a Berlinului, organizarea transmiterii către Kiev a cel puțin unei mici părți din cei două mii de „Leoparzi” din 13 țări europene – nu a fost atins. Până în prezent, niciunul dintre statele menționate nu s-a adresat oficial Germaniei pentru permisiunea de reexportare a ”Leoparzilor”.
Anterior, au încercat să accelereze livrarea tancurilor Franța, Polonia și Britania, care i-au promis Kievului vehicule blindate de recunoaștere (pe roți) AMX-10RC, tancuri Leopard 2 și, respectiv, Challenger 2, dar lucrurile nu au mers mai departe de vorbe. Probabil că Germania nu este gata să declanșeze pentru a treia oară în 110 ani un război mondial și propune un compromis care este din start inacceptabil pentru SUA - sincronizarea livrărilor de ”Leoparzi” și ”Abrams” în Ucraina.
În ajun a fost discutată livrarea a cel puțin 100 de tancuri NATO, deși Kievul a cerut 300 de tancuri pentru a schimba situația de pe câmpul de luptă. Pentagonul a anunțat pe 19 ianuarie cel de-al 30-lea pachet de ajutor militar al SUA pentru regimul de la Kiev în valoare de 2,5 miliarde de dolari: cele mai notabile poziții sunt 59 de BMP Bradley cu 590 de rachete antitanc TOW, 90 de transportoare blindate Stryker și 350 de mașini multifuncționale cu roți (HMMWV). S-o spunem pe șleau, nu impresionează. Iar la baza Ramstein, pe 20 ianuarie, Pentagonul nu a reușit să „sape mai adânc”.
Viteza de ardere a tehnicii blindate a FAU
Bilanțul preliminar al săptămânii: Danemarca va transmite Ucrainei 19 tunuri autopropulsate franceze Caesar; Germania - 40 de BTR Marder; Canada – încă 200 de transportoare blindate vechișoare Senatori; Estonia - obuziere FH-70 și D-30, lansatoare de grenade antitanc M2, obuze de calibru 155 mm; Letonia - Stinger MANPADS, două elicoptere Mi-17, mitraliere și drone; Lituania - sisteme antiaeriene L-70 și două elicoptere Mi-8; Polonia - obuziere KRAB și tunuri antiaeriene S-60. Nimic nou. „Schimbarea” calitativă așteptată de Washington nu s-a produs. Este timpul revenirii în realitatea superiorității strategice, tactice și de foc a Rusiei în teatrul de operațiuni ucrainean.
În primele 11 luni ale operațiunii militare speciale, trupele rusești au nimicit peste 7580 de unități de tehnică blindată a inamicului, inclusiv peste 2000 de tancuri. Rata medie lunară de distrugere a tehnicii blindate FAU (aproximativ 700 de unități pe lună) nu promite nimic bun pentru tancurile NATO în Ucraina. Voi aminti că Leopard 2 este foarte vulnerabil chiar și în confruntarea cu complexele portabile ”Fagot” și ”Cornet” de producție rusească - într-o singură zi de lupte în Siria, în decembrie 2016, armata turcă a pierdut 10 din cei 30 de ”Leoparzi” ai săi.
Mai devreme, în Afganistan, 18 ”leoparzi” a pierdut armata canadiană. Tancurile moderne NATO nu sunt vreun fel de wunderwaffe și cedează la mulți parametri de luptă tancurilor T-80 și T-90 rusești. Dorința maniacală a Washingtonului de a transmite două-trei sute de tancuri europene Leopard 2 către FAU pare un act de disperare sau de credință într-un miracol.
Pentagonul nu-și ascunde intențiile ca prin livrările de tehnică blindată grea „să aducă Ucraina la un punct de cotitură în campania militară”, să schimbe dinamica acțiunilor de luptă. Potrivit surselor ucrainene, noul pachet de asistență militară este transmis Kievului „pentru un contraatac asupra Melitopolului cu ieșire către granițele Crimeii”. Că, chipurile, Statul Major al FAU și Pentagonul au elaborat un plan de atac în direcția Zaporojie (se hrănesc cu speranțe deșarte).
Fără îndoială, batalioanele și brigăzile de tancuri sunt principala forță de atac a forțelor terestre. Dispun de putere de foc semnificativă, manevrabilitate sporită. Sunt în stare să atingă obiectivele finale ale operațiunii într-un timp scurt. Sunt folosite în direcțiile principale pentru a-i aplica inamicului lovituri puternice și profunde. Și, desigur, Moscova nu va permite o concentrare critică de tancuri NATO în zona operațiunii militare speciale.
Ministrul de Externe al Federației Ruse, Serghei Lavrov, și vicepreședintele Consiliului de Securitate al Rusiei, Dmitri Medvedev, le-au reamintit pe 19 ianuarie vecinilor agresivi de planetă, direct și dur, cât de periculos este pentru SUA și NATO să ajute regimul de la Kiev în organizarea atacurilor asupra Crimeii cu utilizarea HIMARS MLRS americane, BMP Bradley și a „oricăror arme”. Astfel, Serghei Lavrov a declarat că Rusia va face totul pentru ca NATO și UE „să se trezească cât mai repede”. Iar Dmitri Medvedev a constatat:
„Petrecăreții subdezvoltați din Occident repetă ca o mantră: „Pentru a obține pace, Rusia trebuie să piardă”. Și nici unuia dintre acești mizerabili nu-i trece prin cap să tragă din asta următoarea concluzie elementară: înfrângerea unei putere nucleară într-un război obișnuit poate provoca izbucnirea unui război nuclear”.
Departamentul de Stat al SUA a reacționat destul de operativ și nervos, probabil s-au recunoscut pe ei în descriere.
Opinia autorului ar putea să nu coincidă cu poziția redacției.