Americanii au pierdut iremediabil statutul de lider mondial în dezvoltarea armamentelor de înaltă tehnologie. Washingtonul încearcă să ajungă din urmă Moscova și Beijingul în domeniul hipersonicii, însă bugetele de miliarde de dolari pentru opt programe de rachete nu garantează succesul. Seria de teste nereușite ale machetelor hipersonice îngrijorează Congresul și Pentagonul și desființează pentru totdeauna strategia Big Stick diplomacy a SUA.
Sub acoperișul companiei americane de apărare Raytheon, membri ai Congresului, reprezentanți ai Ministerului Apărării al SUA, conducători ai complexului militar-industrial și experți în arme hipersonice au discutat săptămâna trecută viitorul securității naționale - pe fondul rămânerii cronice în urmă Rusiei și Chinei în producția de rachete hipersonice.
Principalele îngrijorări: SUA nu au rachete hipersonice, precum și sisteme de urmărire și control al focului pentru interceptarea aparatelor hipersonice existente ale inamicului (Rusia și China). În acest caz, fizica neagă ferm ideologia: dacă problemele hipersonicului nu sunt soluționate - nu există „exclusivitatea” și hegemonia SUA.
Rachetele hipersonice, capabile să zboare cu viteză care depășește de cinci ori și mai bine viteza sunetului, sunt esențiale pentru securitatea națională a SUA. În particular, directorul Institutului pentru noi tehnologii al Asociației Industriale a Apărării Naționale, Mark Lewis, a declarat: „De fiecare dată când am desfășurat jocuri militare cu anumite scenarii în întreaga lume, am constatat că Statele Unite pierdeau atunci când se confruntau cu un adversar care au dezvoltat capacități hipersonice, iar noi nu le-am avut”.
Anterior, Serviciul de Cercetare al Congresului a menționat că Rusia și China „au deja la dispoziție aparate de zbor hipersonice de planare, echipate cu focoase nucleare, în timp ce SUA nici măcar nu au început dezvoltarea unor asemenea programe”. Mai mult, Pentagonul nu are sarcini bine definite pentru utilizarea armelor hipersonice, ceea ce complică dezvoltarea.
Posibil, pentru a deveni membri ai „clubului hipersonic”, americanii ar fi trebuit să se lase mai puțin captivați de Big Stick diplomacy (diplomația ”bâtei mari”, care presupune amestecul prin forță în afacerile interne ale altor state - Sputnik), de ”jocurile” militar-polițienești în întreaga lume, risipind astfel resursele naționale și țările îndepărtate - Panama, Irak, Somalia, Iugoslavia, Afganistan, Libia, Siria, Yemen (perioada 1989-2014). Oricum ar fi, SUA au devenit „a treia roată” în cursa hipersonică. Superioritatea nominală a portavioanelor americane în Oceanul Planetar nu mai are importanță - navele mari de război au devenit ținte ușoare pentru rachetele hipersonice.
Misiunea ”hegemonului” este imposibilă
SUA au anunțat în august despre cel de-al treilea test de succes din ultimii nouă ani al unui prototip de rachetă hipersonică scramjet a companiei Raytheon.
Testul din iulie din Hawaii s-a încheiat cu insucces din cauza unor probleme la sistemul de aprindere. În mai, macheta rachetei cu bazare aeriană AGM-183A s-a separat de bombardierul B-52H și a atins viteza de aproximativ Mach 5, limita inferioară a hipersunetului. Nu cunoaștem cât de departe zboară aparatul dirijat AGM-183A (sau deocamdată nedirijat), însă înainte mai este multă muncă. Toate proiectele hipersonice americane sunt în stadiul incipient.
SUA iau cu asalt ”hipersunetul” în cadrul a opt programe diferite și au cheltuit aproape 4 miliarde de dolari în anul fiscal 2022. Armata SUA intenționează să primească un sistem hipersonic mobil cu rază lungă de acțiune LRHW, cu raza de acțiune de până la 3000 km, „nu mai devreme de 2023”, însă la testări ”frânează” acceleratoarele cu mai multe trepte.
Forțele Maritime ale SUA trebuie să aplice lovituri „în orice punct al Pământului în doar o oră”, iar dezvoltarea rachetei hipersonice cu bazare maritimă cu rază de acțiune de 2.700 km ar trebui să se încheie spre primăvara anului 2024.
În realitate, americanii nu au asimilat nici măcar tehnologia accelerației inițiale, iar zborul controlat la viteze hipersonice este o problemă mai dificilă. Autoritatea mondială în domeniul tehnologiei de rachete și spațiale, savantul rus Herbert Efremov, consideră că SUA vor avea ”hipersonicul” de luptă abia peste 20 de ani. Rămânerea în urmă este prea mare. Alte țări NATO sunt și mai îndepărtate de acest obiectiv.
Între timp, în orașul Cortland (Alabama), deja a apărut uzina Lockheed Martin de asamblare a rachetelor hipersonice cu bazare aeriană, care până în ziua de astăzi nu au trecut testarea. Până la sfârșitul anului 2022, este programat să fie produse aici 12 rachete hipersonice (inexistente) AGM-183A ARRW pentru forțele aeriene americane.
Pentru comparație, rachetele hipersonice rusești zboară cu succes din 2016. ”Kinjalele” cu bazare aeriană sunt în serviciul de luptă din 2018, dezvoltă o viteză de peste 12 mii de kilometri pe oră (sau Mach 10) și sunt folosite cu succes în timpul operațiunii militare speciale în teatrul ucrainean de operațiuni.
Complexul ”Avangard” a intrat în serviciul armatei din 2019, blocul său de luptă planează în atmosferă cu viteze de peste Mach 20.
”Zirconurile” hipersonice cu bazare maritimă au intrat în dotare în 2022 și zboară cu viteze de până la Mach 9.
Washingtonul nu a reușit să-și vină în fire după apariția rachetelor hipersonice rusești, când au început să zboare aparatele chinezești. Beijingul „a depășit cu succes limitările fizicii” - racheta hipersonică strategică Changzheng a făcut ocolul Pământului în atmosferă (40 de mii de km pe linia ecuatorului) și a lovit ținta cu o deviere minimă. Pentagonul nu are protecție împotriva unor astfel de tehnologii și este extrem de alarmat.
Pe 13 octombrie, șeful Comandamentului de Nord al SUA, generalul Glen Vanherke, a numit Federația Rusă drept principala amenințare pentru America de Nord: „Rusia a pus în serviciul armat primul aparat hipersonic cu planare montat pe un ICBM capabil să poarte arme nucleare... Deja de patru ani Statele Unite se află în vizorul lui”.
Potrivit generalului, aceste rachete fac ca sistemul de avertizare nordic al SUA (apărare antiaeriană-apărare antirachetă) „să arate ca o palisadă”. Vanherke a menționat de asemenea amenințarea maritimă - submarinele cu rachete de croazieră din clasa ”Severodvinsk” în Atlantic și Pacific. Într-adevăr, „palisadă”. Este imposibil să se dezvolte un sistem de apărare împotriva armelor hipersonice fără a stăpâni tehnologiile hipersonice.
Rusia și China nu sunt interesate de conflicte militare cu SUA și alte țări NATO. Rachetele hipersonice au fost create ca răspuns la acțiunile și planurile vecinilor agresivi de planetă.
Potrivit Federației savanților americani, Rusia dispune de cel mai mare număr de focoase nucleare din lume - 5977. Arsenalul SUA - 5428 de unități. Totodată, „din 12700 de focoase nucleare din lume, peste 9.400 se află în depozite militare pentru a fi utilizate de rachete, avioane, nave și submarine”.
Fără îndoială, americanii războinici nu ar trebui să facă atât de nesăbuit pe „hegemonul” în Ucraina și Taiwan. Pentru că chiar ar putea să le zboare.