Dar, scuzați, voi acolo v-ați ascuns destul de mult timp sub umbrela partenerilor occidentali. Și da, această umbrelă include o anumită acoperire informațională, livrări de arme, bani pentru Zelenski și Angelina Jolie la pachet. Din păcate însă, de rachete nu protejează.
Deja de o jumătate de an,” Nezalejnaia” se dă drept victimă nevinovată a rușilor perfizi. Mărci poștale, selfie pe fundalul unor atacuri teroriste, instalații din cadavre ale ucrainenilor uciși de propriii lor militari, stand-up-uri netradiționale ale liderilor. Toată seara în arenă, într-un cuvânt.
Însă această spectaculozitate are un defect. Toată lumea vede cu adevărat totul. Și întreaga lume a privit îngrozită cum Washingtonul și Londra îi descărcau Kievului tone de arme, antrenau combatanții de acolo, trimiteau mii de mercenari - și toată această îngrămădire a fost aruncată să lupte cu Rusia. Și toți liderii tuturor țărilor lumii au avut în acel moment același gând: dar dacă mi s-ar întâmpla și mie asta? „Polițistul mondial” înnebunit i-a speriat de-a binelea pe toți, mulți lideri ai țărilor suverane și-au exprimat direct această nemulțumire.
Însă până la un timp aceasta a fost un fel de imitare a „războiului Ucrainei împotriva imperialismului rus”. Niște acțiuni militare regulatăe. Ciocniri de luptă ale profesioniștilor. Comunitatea mondială se fandosea, dar înghițea totul.
Dar acum cazacii proxi de la Washington au trecut la terorism direct și deschis împotriva Rusiei. Clasica genului. Este ultimul lucru pe care și-l pot permite cei învinși. Și aici stăpânii lor anglo-saxoni s-au pomenit într-o situație oarecum incomodă.
S-ar fi putut preface ani de zile că nu americanii au pompat bani și arme în mujahedini. Că nu britanicii au amplificat ISIS *. Dar aici, datorită eforturilor ucrainenilor temperamentali, toate măștile au fost scoase demult. Din nou toată lumea vedea totul.
Iată că este aruncat în aer gazoductul ”Nord Stream – 2” – anume acela cu care au promis să o ”termine” oficialii americani la cel mai înalt nivel. Anume americanii au astăzi la dispoziție cele mai avansate drone subacvatice, care pot transporta explozibili pe fundul Mării Baltice. Evident, opinia publică mondială înclină să-i învinuiască pe americanii şi britanicii de acest act de terorism. Numind această diversiune drept „anglo-saxonă”, Vladimir Putin pur și simplu a rostit ceea ce crede toată lumea, dar se teme să spună.
Sau aruncă în aer în regiunea Moscova mașina Dariei Dugina, fiica unui cunoscut filosof, liderul luptei intelectuale pentru independența Rusiei. Și iarăși, pe calea unor simple calcule logice, comunitatea mondială ajunge la concluzia că moartea tinerei rusoaice a fost comandată de americani. Ei bine, sau de britanicii, tot un drac. Și nu contează că atentatul banderovist a fost realizat de o originară din Ucraina. Cel care a comandat este oricum peste ocean.
Cu atât mai mult cu cât, pentru serviciile secrete americane și britanice asasinarea intelectualilor, politicienilor și filozofilor în țările care luptă pentru independența lor este o muncă banală, de rutină. Să ne amintim, de exemplu, istoria nefericitei Americi Latine.
Și iată că Statele Unite, care intenționau nu demult să declare Rusia sponsor al terorismului, a ajuns în rolul nici măcar de sponsor, ci de-a dreptul de terorist real, care organizează atacuri mortale pe teritoriul unei țări independente, împotriva căreia Washingtonul, formal, nu întreprinde nici un fel de acțiuni de luptă. Și atunci parcă este cumva dificil să perorezi patetic despre democrație, „libertate Ucrainei” și drepturile omului. Drepturile sunt drepturi, dar de ce să ucizi oameni?
Conștientizarea acestui adevăr neplăcut a ajuns la americani destul de repede. Au încercat să se spele pe mâini. New York Times a publicat dezvăluirile unor ofițeri americani de informații care au spus că Washingtonul nu a fost în general la curent cu atacul terorist banderovist din regiunea Moscova. Totul a fost făcut, spun ei, de către regimul de la Kiev. Nu de noi.
Revista americană Politico a presupus că, prin materialul din New York Times, Washingtonul ar avertiza regimul Zelenski cu privire la inadmisibilitatea unor astfel de atacuri teroriste și încearcă să se distanțeze de teroriștii ucraineni.
Însă avertismentul, dacă a și fost, nu a funcționat. La câteva zile după publicare, a avut loc explozia pe Podul Crimeea. El a făcut din nou una cu pământul reputația orașului strălucitor din deal și a devenit o nouă lovitură asupra psihicului liderilor lumii.
Repetăm, orice lider al oricărui stat proiectează asupra sa toate atacurile americane. Ce se întâmplă dacă asupra conductei mele de gaz – sau a podului sau, Doamne ferește, a centralei nucleare– vor trăsni teroriștii hrăniți de Washington? Dacă vor dori să lovească spitalul? Dar dacă metroul? Iată tocmai au prevenit un atac terorist la ”Turkish Stream”. Mulțumim, au reușit.
Cel mai sincer a descris reacția globală la atacul terorist de la ”Nord Stream” președintele sârb Aleksandar Vučić. „Am transpirat de frică”, a spus el. Mai bine nici că poate fi spus.
În spațiul informațional mondial deja demult nu mai funcționează poveștile de groază despre Moscova perfidă și Vlad cel plin de răutate. Rusia își demonstrează responsabilitatea și umanismul pe parcursul întregii operațiuni speciale. Mulți cetățeni ai Rusiei își doresc deja demult ceva mai puțin umanism, dar așa este așa, ca un apropo. Între timp, popoarele și liderii lor „transpiră de frică”, întrebându-se ce vor mai pune la cale Casa Albă și locatarul ei senil, care a hrănit bande de teroriști în întreaga lume.
Ei ar putea organiza o provocare cu ”bombă murdară”, contaminând o jumătate de Europă cu radiații. Ar putea deteriora centrala nucleară cu mâinile cazacilor lor proxi. Apoi vor încerca să dea toată vina pe Moscova, dar acest lucru deja nu va mai funcționa. Atunci vor spune: nu noi am făcut asta, Kievul a făcut-o. Dar asta nu va întoarce viețile oamenilor.
Și cum să joace Washingtonul aici rolul de lider al lumii libere? Cum să duci democrație și să le spui povești tuturor? Colaborarea cu regimul terorist de la Kiev face din Statele Unite un paria în opinia publică mondială. Țara care se află în spatele uciderii cu sânge rece a populației pașnice, sabotajului infrastructurii critice – la ce fel de influență în lume ar putea să mai pretindă?
Dificultatea este însă că agerii terorişti ucraineni reușesc să slujească la doi stăpâni în același timp - SUA şi Marea Britanie. Iar interesele lor sunt uneori diametral opuse. Washington încă ar mai vrea să arate mai mult sau mai puțin decent. Marea Britanie însă a scuipat demult pe reputația sa. Insula Piraților, Tortuga în forma sa cea mai pură.
Și atunci când în presa occidentală ajung documente care mărturisesc că serviciile de informații britanice au elaborat încă în primăvară mai multe planuri de diversiuni pe Podul Crimeea - sau, cum îl numesc ei, Podul Kerci, - acest lucru nu provoacă nici un fel de mirare. Ei bine, am planificat. Loviți cu rachete, trimiterea dronelor, folosirea înotători de luptă. Ei și ce-i cu asta?
Da, atacul real a fost realizat după un alt scenariu. FSB îl consideră organizator al exploziei pe Kiril Budanov, șeful spionajului militar al Ucrainei. Însă scopurile atacului terorist au fost stabilite anume la Londra - izolarea militarilor ruși și perturbarea aprovizionării pe Podului Crimeea. Iar planul atacului terorist a fost întocmit de britanici exact în ajunul vizitei lui Boris Johnson la Kiev, în timpul căreia l-a convins pe Zelenski să lupte până la ultimul ucrainean.
Autorul diversiunii - veteranul britanic Michael Ward - nu și-a negat calitatea de autor într-un interviu acordat jurnaliștilor de la Grayzone. Și mai interesant este destinatarul său, căruia îi expedia planurile sale. Acesta este o persoană de rang înalt din cadrul spionajului britanic, Chris Donnelly, care a fost consilier al mai multor secretari generali ai NATO.
Această persoană remarcabilă, autorul mai multor lucrări minunate despre modul în care trebuie să lupți corect împotriva Rusiei, are și propria concepție despre războiul modern. El consideră că acesta ar trebui să se desfășoare fără a fi declarată în așa-numita zonă gri. Totul poate fi o armă aici: petrolul, gazele, informațiile, diplomația, cultură. Probabil, și baletul „Spărgătorul de nuci”.
NATO, în opinia lui Donnelly, este o structură îngrozitor de demodată, stângace. Europenii sunt sabotori care nu vor să lupte. Pentru a revigora cumva blocul, el a propus să fie rescris Tratatul Atlanticului de Nord, eliminând din el, literalmente, un singur cuvânt. Atunci țările membre vor trebui să reacționeze nu la un „atac armat”, ci pur și simplu la „atac”. Iar atacul, potrivit lui Donnelly, poate fi realizat în orice fel - măcar și prin creșterea prețului gazului, măcar și printr-un articol de ziar care contravine agenda anglo-saxone. Sau rușii acolo vor arăta dintr-o dată pe scena ”Spărgătorul lor de nuci”. Oare acesta nu este un atac asupra NATO?
În esență, Donnelly face eforturi pentru instituirea unei dictaturi militare globale bazate pe blocul NATO. Iar atâta timp cât dorințele sale nu au fost realizate, el pledează în toate modurile posibile pentru războiul în zona gri. Acesta presupune inclusiv diversiuni la infrastructura critică, atacuri teroriste de rezonanță, asasinarea liderilor de opinie. Conform modei actuale, aceasta este teoria războiului hibrid. Pe vechi - și conform dreptului internațional, de altfel - aceasta este justificarea și baza ideologică a terorismului.
Altfel spus, oamenii, fiți vigilenți. FSB-ul prinde aproape în fiecare zi tot felul de kamikaze ucraineni demenți. Unul avea de gând să tragă din MANPADS în regiunea Moscova asupra avioanelor civile, altul - să arunce în aer terminalul de transport și logistică din Briansk. Însă aceștia sunt doar executorii. Adevărații beneficiari și sponsori ai terorismului mondial se află la Londra și Washington. Acest lucru nu mai poate fi ascuns astăzi
* Organizație teroristă interzisă în Rusia.