Minsk și Moscova intenționează să răspundă adecvat, pentru a garanta securitatea ambelor state.
Sub pretextul unor centre de instruire și a unor manevre comune, în Ucraina sunt desfășurate trupe NATO, fiind create, de facto, niște baze militare americane. Președintele belarus, Aleksandr Lukașenko, a anunțat pe 27 septembrie despre o înțelegere încheiată cu președintele rus Vladimir Putin cu privire la acțiunile de răspuns la desfășurarea trupelor NATO în Ucraina.
În aceeași zi, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a reamintit că extinderea infrastructurii militare a NATO pe teritoriul ucrainean depășește “liniile roșii” și va fi urmată de niște acțiuni de răspuns ale Moscovei și Minskului.
“E vorba de acțiuni care asigură securitatea celor două state aliate”. Emiterea celor două declarații în aceeași zi nu este deloc întâmplătoare. A devenit insuficientă și extrem de periculosă limitarea la observarea adaptării Ucrainei la necesitățile SUA și NATO. Aleksandr Lukașenko prognozează: “Mâine vom avea direct la frontiera Belarusului și Rusiei o situație inacceptabilă pentru noi. Inclusiv până la amplasarea rachetelor cu rază respectivă de acțiune. Nu putem admite acest lucru”.
Utilă și rațională ar fi o reacție operativă “în oglindă” ale forțelor Rusiei și Belarusului pe pământul belarus. Adică, o trecere de la exerciții bilaterale strategice de amploare cu o frecvență redusă (reamintim că la manevrele Zapad-2021 au participat peste 200 de mii de militari) la o interacțiune permanentă în cadrul grupului regional de trupe existent (o serie de manevre neîntrerupte, o rețea de centre de instruire, baze și arsenale).
Din punct de vedere tehnologic și din punct de vedere strategic este necesară o prezență a unui grup mare de trupe ale celor două țări (cu cele mai noi arme), luând în considerație situația din Ucraina, în limitele regiunilor Brest și Gomel. Astfel de măsuri și acțiuni ar putea compensa “jocurile militare” ale Washingtonului, Bruxellesului și Kievului în vecinătatea frontierelor belarus și rusești. Occidentul colectiv trebuie să vadă și să conștientizeze perspectivele sumbre (costurile și pierderile) ale unei extinderi NATO spre Est.
Sabia lui Damocles
Așezarea geografică a Belarusului și lungimea frontierei belarus-ucrainene (1084) ar permite într-un eventual conflict “străpungerea” întregului teritoriu al Ucrainei cu rachetele rusești Iskander-M și stabilirea unui control total asupra spațiului aerian al Ucrainei cu ajutorul sistemelor de rachetă S-400 Triumf. Pentru un tabloul mai clar: din regiunea Gomel până la Kiev sunt până la 100 de kilometric, din regiunea Brest până la Lviv – aproximativ 200 de kilometric.
Luând în considerație poziționarea teritoriului rusesc, orice strateg al NATO va observa pe harta regională un “sac de foc”, periculos pentru trupele sale: arcul convențional de apărare ruso-belarus (pe linia Brest – Gomel – Belgorod, Rostov pe Don - Sevastopol) arată ca niște clește gigantice, rezervând formațiunilor NATO doar o singură direcție pentru o retragere din Ucraina – spre Vest (să ne amintim cu această ocazie de Napoleon și Hitler).
Totodată, Belarus și Rusia dispun într-o măsură suficientă de arme și tehnică modernă, resurse materiale și de mobilizare. Noile punct de dislocare ale trupelor (bazele) necesită doar niște decizii politice, care s-au copt deja.
Voi reaminti că toate unitățile de rachetă ale forțelor terestre rusești a fost dotate cu sisteme de rachetă Iskander-M, unic în felul său în lume, destinat distrugerii țintelor cu rachete balistice și de croazieră (cu focoase nucleare și convenționale) pe o rază de până la 500 de kilometri.
Transferul câtorva formațiuni mobile cu Iskander în regiunile de sud ale Belarusului nu reprezintă o sarcină deloc dificilă, iar această sabie a lui Damocles (sute de rachete cu o precizie înaltă, neinterceptabile de sisteme de apărare antiaeriană) vor scoate la suprafață toată slăbiciunile “Rapid Trident”, ale “Eforturilor Conjugate” și altor proiecte provocatoare ale NATO în stilul Drang nach Osten. O singură brigadă este capabilă în două minute să aplice o lovitură asupra inamicului cu 24 de rachete (până la reîncărcare), capacitatea unei brigăzi consolidate este de până la 32 de rachete. Marele avantaje ale Iskander-M sunt: mobilitatea strategică, posibilitatea desfășurării serviciului militar ascuns și aplicarea unor lovituri cu rachete, calculul automat și introducerea sarcinilor de zbor, probabilitatea înaltă a realizării misiunii de luptă în condițiile unor contra-acțiuni cu foc și mijloace radioelectronice. Sistemul depășește cele mai reușit sisteme similare din Occident (Lance, ATACMS, Pluton) în ceea ce privește exactitatea, operativitatea lansărilor și alte caracteristici. Presa străină susține că sistemele Iskander țin în vizor 14 capitale ale NATO.
Dintr-o parte se vede mai bine.
Desfășurarea în regiunile Brest și Gomel a sistemelor S-400 Triumf (unități antiaeriene rusești și belaruse) vor permite preluarea controlului asupra spațiului aerian al Ucrainei, mai exact va “densifica” despre nord capacitățile sistemelor antiaeriene ale Rusiei în peninsula Crimeea. Sistemul S-400 Triumf cu o rază lungă de acțiune poate distruge țintele aerodinamice la o distanță de până la 400 de kilometri, precum și țintele balistice, care zboară cu o viteză de până la 4,8 kilometri pe secundă la diverse altitudini. Sistemul S-400 este capabilă să distrugă simultan până la 80 de avioane, inclusiv cele “invizibile” F-22 și F-35 de producție americană.
Reamintesc, cu ajutorul sistemului de radar Sopka-2, de producție rusească unitățile belaruse începând cu anul 2021 observă țintele din cerurile deasupra Kievului și Varșoviei. E nevoie doar de consolidarea mijloacelor de atac pentru distrugerea țintelor.
Perspectivele reînarmării
Asigurând acoperirea frontierelor rusești și belaruse cu ajutorul sistemelor Iskander-M și S-400 Triumf, probabil, și cu tancurile „Armata”, Minsk și Moscova își vor asigura securitatea națională, vor consolida totodată și pacea în Europa.
Rusia și Belarus și-au creat deja o configurare reușită a interacțiunii militare – o apărare antiaeriană unificată și o grupare regională de trupe, organe de control (capabile să acționeze într-un gând), obiective de infrastructură militară pentru exploatare comună (aerodromuri, noduri și linii de comunicare, poligoane, arsenale, baze, depozite, întreprinderi de reparare a tehnicii militare etc.). Iată de ce pentru o consolidare este nevoie doar de actualizarea “fierului” (echipamentului electronic), dotarea armatei belaruse de 45 de mii cu cele mai noi arme și tehnici. Nu e o problemă – e nevoie doar de manifestarea unei voințe politice din partea liderilor Belarusului și Rusiei, Aleksandr Lukașenko și Vladimir Putin.
În clasamentul mondial al puterii militare Global Firepower Belarus ocupă locul 50 din 138, devansând Uzbekistan, Portugalia, Maroco (ale căror bugete pentru Apărare sunt mult mai mari). Analiștii publicației Military Watch remarcă capacitățile semnificative ale armatei belaruse. Cele 12 avioane de vânătoare multirol Su-30SM, achiziționate recent de către Minsk, permis asigurarea acoperirii trupelor terestre de atacurile cu rachetă și aeriene din partea inamicului. În curând Belarusul va primi din partea Rusiei sisteme de rachetă S-400 Triumf și Panțir-S, elicoptere Mi-35M, transportatoare blindate BTR-82A și multe altele.
Voi reaminti că pe 24 septembrie a avut loc o întrevedere a președintelui Comitetului de Stat pentru Industria de Apărare al Belarusului, Dmitri Pantus și ambasadorul rus la Minsk, Evgheni Lukianov.
Șeful Comitetului a menționat că această cooperare tehnico-militară între cele două state are un caracter strategic, joacă un rol important în sistemul de asigurare a securității militare a Belarusului.
În calitate de aliat strategic, Belarus procură arme din Rusia în condiții preferențiale și cu titlu gratuit. Chiar și publicația germane DW remarcă: “Nicio țară din lume nu este susținută de Moscova atât de îndelungat și generos precum Belarus. În primul rând, în sfera securității”.
Volumul de arme livrate demonstrează hotărârea Minskului și Moscovei de a-și consolida alianța militară, de a-și integra forțele armate în interesul consolidării securității ambelor state. Aici nu-și au locul simulările și figurile de stil – Belarus și Rusia nu exclud o eventuală reacție militară în cazul amenințării suveranității și integrității teritoriale, considerând legitimă aplicarea “unor măsuri simetrice și asimetrice pentru suprimarea și prevenirea unor acțiuni ostile”.
Apariția în anul 2021 a 20 de noi brigăzi și regimente ale Forțelor Armate ale Rusiei în direcția Vestică nu reprezintă o militarizare, ci o reacție de răspuns necesară.