Mai întâi, ministrul american al Apărării, Lloyd Austin, vorbind despre retragerea completă a trupelor americane din Afganistan, a spus că „războaiele tradiționale au epuizat America - și epoca lor s-a încheiat”. După care președintele SUA însuși a dezvoltat această idee:
„Întorcând această pagină în politica noastră externă, pe care țara noastră a urmat-o în ultimii 20 de ani, trebuie să învățăm lecția greșelilor pe care le-am comis. <...> Decizia privind Afganistanul nu se referă doar la Afganistan. Este vorba despre sfârșitul erei operațiunilor militare de proporții pentru refacerea altor țări. <. ..> Renunțarea la această viziune asupra lumii și la desfășurarea pe scară largă a trupelor ne va face mai puternici, mai eficienți și mai siguri acasă".
Biden a explicat eșecul din Afganistan spunând că „am desfășurat o misiune de combatere a terorismului care vizează combaterea teroriștilor și oprirea atacurilor. Dar aceasta (misiunea-n.n.) s-a transformat în construirea unei națiuni, în încercări de a crea un Afganistan democratic și unit, ceea ce nu s-a făcut niciodată de-a lungul multor secole în istoria acestei țări".
Vorbind fără ocolișuri, noi ne-am angajat o sarcină de nerezolvat, am vrut să civilizăm un popor sălbatic, pe copiii munților, dar nu ne-a reușit nimic - iată de ce pe viitor nu vom mai face acest lucru. Oricum noi suntem mai buni, mai progresiști, suntem cei aleși și mai puternici decât toți ceilalți, dar acum nu vom trimite trupe pentru a răsturna guvernele străine.
Oare America va renunța cu adevărat la intervențiile militare în străinătate - iar lumea se poate relaxa măcar puțin după asta?
Pentru a da un răspuns la această întrebare, trebuie mai întâi să convenim despre ce Americă este vorba - despre statul SUA sau de liderii lumii occidentale car promovează proiectul atlantic al globalizării? Este vorba de un stat național sau de o forță supranațională, care construiește o ordine mondială care îi convine ei, ce se bazează pe "principiile liberale universale"? Dar oare există astăzi un stat național al SUA?
Răsturnarea lui Trump demonstrează contrariul - altfel, interesele și drepturile naționale ale poporului american nu ar fi fost încălcate atât de grosolan și deschis.
Deja de multă vreme Statele Unite sunt ostaticul propriei elite globaliste, care nu intenționează nici să facă un pas înapoi, nici să renunțe la obiectivele ei globaliste. Deci Biden este doar viclean?
Nu, el chiar spune ceea ce crede: acum Statele Unite nu au nevoie, cu adevărat, de intervenții globale. Adică, la modul fizic, ei pot învinge și ocupa majoritatea țărilor lumii - dar ce rost are asta? Căzi america nu și-a dorit doar să controleze lumea, ci să instituie în această lume o ordine mondială „corectă” bazată pe cele mai liberale valori.
Adică să ai controlul ideologic asupra lumii, care să fie întărit (acest control -n.n.) în mod natural de un control militar (nu e vorba de ocupație, ci de forțe care să depășească orice adversar, orice coaliție din lume) și financiar-economic.
Ea a dorit ca lupta geopolitică obișnuită să o câștige la nivelul superior - dar drept rezultat a început să o piardă la nivelul de jos al geopoliticii. Căci la ce le-ar servi Statelor Unite ocuparea Irakului și Afganistanului?
Pentru a lupta cu terorismul, pentru a obține controlul asupra petrolului sau al heroinei? Nu, pentru reformatarea Marelui Orient Apropiat, pentru răsturnarea proceselor antioccidentale în lumea islamică și, în definitiv, pentru obținerea controlului asupra Eurasiei. Dar ce s-a obținut în urma intervențiilor militare?
Exact contrariul - inclusiv ura față de America în lumea islamică, dezamăgiri privind siguranța Statelor Unite, a clienților și aliaților lor (proces care a început nu după plecarea americanilor din Afganistan, ci cu zece ani mai devreme). Dar America nu doar că și-a înrăutățit pozițiile la nivel mondial, ci și în interiorul Statelor Unite. În aceste condiții unde să mai pretenția de dominație mondială, trebuie să te retragi și să te autotratezi.
De fapt, asta a și propus Trump să se facă, doar că el nu a avut niciun atașament față de misiunile globale ale SUA, față de globalism și atlantism. Cu adevărat el a dorit să restabilească și să întărească Statele Unite, dar ca pe urmă, cu noi puteri să reia construcția turnului Babilonului, adică a ordinii mondiale liberale și globaliste. Nu, Trump percepe lumea ca pe lupta între diferite centre de putere, diferite state-civilizații, iar iată că mlaștina washingtoniană care l-a înlăturat de la putere privește lumea ca pe un teritoriu destinat dominației americane.
Această abordare mesianică, percepția sinelui de ales al lui Dumnezeu au fost din start caracteristice elitei americane, formată din quakerii protestanți anglicani (quaker - membru al unei secte protestante pacifiste și austere, întemeiată în sec. XVII și răspândită în Anglia și în SUA, din engl. Quaker, fr. quaker), doar că în secolul XX Statele Unite au obținut noi posibilități și, în procesul de realizare a proiectului de dominație atlantică a lumii, au trecut pe planul doi Europa. Inclusiv pe cale ocupației acesteia.
Apropo, în Europa ocupată, în primul rând în Germania, formal SUA au făcut același lucru ca și în Afganistan, au construit un stat corect, democratic. Exact de același lucru SUA s-au ocupat și în Japonia - unde au obținut anumite succese. Cel puțin așa lor pe pare atâta timp cât Tokio este strâns legat de Washington prin alianța militară și prin bază militară din Okinawa.
Dar acestea sunt lucruri care nu pot fi comparate: construirea statului de drept și Germania și Afganistan? În primul caz a fost nevoie doar de a edifica ceea ce deja există, iar în cel de-al doilea - de a impune ceva străin? Cum să vă spun, depinde din ce unghi privești, mai exact dacă consideri legea shariatului și structura islamică a societății drept ilegale și greșite. Doar Afganistanul avea modelul său de stat de drept, dar aceasta nu conta pentru extratereștri, adică pe americani.
Pe ei nu i-a speriat doar șariatul, ei au blocat până și revenirea pe tron a regelui Zahir Shah (răsturnat de la putere în 1973), pe care era gata să-l primească în 2020 Loya Jirga, care este consiliul tuturor triburilor afgane, adevărata voce a poporului.
De ce, pentru că americanii au dorit alegeri democratice? Nu, pentru că nu au înțeles nimic din ceea ce prezintă societatea afgană și le era în cot de problemele ei.
Exista o credință mesianică în posibilitatea de a construi împărăția lui Dumnezeu pe pământ, inclusiv pe calea impunerii normelor și modul de viață ale unei civilizații altei civilizații, prin transferul regulilor străine oriunde în lume? Și asta tot. Dar cel mai importat era disprețul total față de localnici, atitudinea față de ei ca față de niște sălbătici subdezvoltați. Adică tot ce a distins „povara omului alb” anglo-saxon de-a lungul secolelor de colonizare oriunde în lume.
Și ce acum America renunță la această atitudine?
Desigur că nu. Ea renunță doar la acțiunile militare de proporții de schimbare a altor țări. Problema nu este în faptul că operațiunile militare medii reușesc, sun admisibile. Chestiunea principală rămâne neschimbată: și atitudinea față de toți străinii care sunt tratați ca sălbatici, și scopul de bază: dominarea globală prin recroirea întregii lumi după propriul calapod. Și ce dacă vor face asta pe alte căi decât cea armată? Pe cale politică, financiară, culturală, psihologică (susținută pe presiunea militară) poți cauza adversarului daune uriașe - sau chiar poți obține controlul de la distanță asupra acestuia.
Așa că America iartă, dar nu pleacă nicăieri - cel puțin până când nu va deveni (sau va fi forțată se devină) din nou un stat național. Ei bine, sau două state.