Fierbinte-rece: cum americanii formatează lumea, speculând subiectul încălzirii globale

În 2004, cinematografele din toată lumea au proiectat blockbuster-ul american al lui Rolald Emmerich "The Day After Tomorrow".

Victoria Nikiforova

El conținea tot ceea pentru ce iubim filmele-catastrofă: scene superb filmate de moarte în masă a oamenilor și distrugeri titanice, istorie melodramatică, muzică frumoasă și victorie eroică asupra dificultăților la final.

"The Day After Tomorrow" este actual încă și astăzi, dar este învechit din punct de vedere moral și chiar poate fi considerat "toxic". Filmul prezintă o catastrofă care va distruge umanitatea ca urmare a răcirii globale. Se bazează pe cartea "The Coming Global Superstorm" – acum 30 de ani, existau o mulțime de astfel de cărți despre cum va îngheța planeta.

Nu este o coincidență faptul că în rândurile luptătorilor împotriva încălzirii globale sunt recrutați astăzi copii și tineri. Oameni mai în vârstă își amintesc foarte bine că povestea principală de groaza a anilor 1970-1990 a fost exact "noua epocă de gheață". Era promovată de aceleași publicații și canale TV, care astăzi ne amenință cu încălzirea globală.

Subiectul a apărut încă la sfârșitul anilor 1960 și a fost promovat cu aceeași intensitate ca și astăzi. The New York Times, 1969: "Ne-au rămas douăzeci de ani". The Guardian, 1974: "Epoca de gheață se apropie cu pași rapizi".  În curând, vor dispărea toate cerealele și nu vom avea ce mânca. Dar, încă mai devreme, vom rămâne fără apă potabilă. Veneția se va scufunda, Insulele Maldive se vor scufunda, New York-ul, ca o nouă Atlantidă, se va duce la fundul oceanului. Până în anul 2000, întreaga planetă va fi acoperită de gheață.

Dar ce spunea știința? Oh, ea fugea înaintea progresului, găsind confirmații noi și noi, incontestabil "științifice", că răcirea globală va fi rapidă și teribilă: "Vom muri cu toții".

Oamenii de știință scriau monografii, organizau colocvii și se adresau autorităților: "Dragă domnule Președinte! ", scriau în 1972 personalitățile proeminente ale Universității Brown președintelui Nixon. "Știind despre îngrijorarea dvs. față de viitorul întregii lumi, noi trebuie să vă informăm despre <...> probabilitatea ridicată a schimbărilor climatice globale la o scară cu care omenirea civilizată nu s-a confruntat încă... Răcirea se dezvoltă rapid..."

"Răcirea globală" a devenit imediat o armă în cadrul Războiului Rece. Anume în acest moment, Uniunea Sovietică dezvolta, într-un ritm record, industria petrolieră și extrăgea gaz. Iar partenerii occidentali sufereau de creșterea prețului la petrol, care le era furnizat, în 1973, de către țările arabe.

Ieșea că comuniștii ruși pompau liber petrol în Siberia și încă îl vindeau în întreaga lume. Iar președintele Nixon, în acest timp, îi învață pe americani economia dură – să alimenteze mașinile peste o zi, să nu meargă cu mai mult de 100 km pe oră pe autostradă, să mențină în casă o temperatură nu mai mare de plus 18 și să zboare mai puțin cu avioanele.

Mitul răcirii globale, pur și simplu, justifica necesitatea capturării resurselor naturale ale URSS-ului. Doar nu este corect când, iarna, la ruși, este cald în casă, iar la americani nu.

Un "afluent" al acestei legende a devenit mai târziu "iarna nucleară". Lumea, acoperită cu cenușă radioactivă și plină de nori mortali, ruine ale mega polisurilor, printre care se târăsc mutanții, "scrisori ale omului mort", iată toate acestea. "Iarna nucleară" a fost utilizată cu succes pentru presiunea politică asupra Uniunii Sovietice, pentru cerințele reducerii unilaterale a armelor nucleare, pentru tot felul de concesii. Unde sunt acum toate aceste povești înfricoșătoare?

În 2006 – la doar doi ani după premiera filmului "The Day After Tomorrow" – la Festivalul de la Cannes, a fost prezentat filmul documentar "An Inconvenient Truth". Inspiratorul, sponsorul și protagonistul a devenit reprezentantul unui clan politic american proeminent, ex-vicepreședintele Statelor Unite, Albert Gore. În 2007, el a câștigat Premiul Nobel pentru acest film. "Adevărul" consta – neașteptat – în faptul că toate necazurile noastre provin de la încălzirea globală.

Și, ca la comandă, aceleași The New York Times și The Guardian, CNN și BBC au început să vocalizeze noua agendă a administrației americane. Activitatea umană duce la o creștere a emisiilor de dioxid de carbon în atmosferă. Acest lucru duce la încălzire. Încălzirea este rea. De ce? Nu întrebați. În Marină, o astfel de inversare coerentă se numește "dintr-o dată". 

Din nou, s-a dovedit că "vom muri cu toții". În 2009, prințul britanic Charles a dat omenirii opt ani. În 2013, The Guardian a informat că Arctica se va topi peste doi ani.

Oamenii de știință au început să se întreacă în servirea noii agende. Iarăși colocvii, conferințe, apeluri către președinți. Toate acestea au dus la semnarea de către țările de frunte a Protocolului de la Kyoto și a Acordului de la Paris privind schimbările climatice, deși mulți experți critică în continuare mitul încălzirii globale.

Noul mit american, la fel ca și legenda răcirii globale la timpul ei, are o logică pur economică. Aceasta este o încercare de a distruge concurenții. Ce poate fi mai ușor – etichetarea grâului și gazului din Rusia ca bunuri cu "amprentă de carbon" și scoaterea lor de pe piață, impunând în locul lor bunurile autohtone.

Iar raționamentul geopolitic care stă la baza încălzirii globale a fost formulat deschis de către "regele climei", John Kerry: "... Niciun guvern nu va putea decide de sine stătător această problemă (a climei – n.red.)... Soluția va veni doar din sectorul privat... Sarcina guvernelor – să creeze toate condițiile necesare pentru proprietarii privați... Pentru acest lucru ne vom lupta, ca la război".

Adică guvernelor suverane li se propune să predea puterea corporațiilor private. De exemplu, corporației Heinz, a cărei moștenitoare este soția lui John Kerry.

Probabil, toate popoarele lumii au pretenții față de guvernele naționale. Insultarea guvernelor la bucătărie – hobby-ul preferat al multor persoane. Cu toate acestea, proprietarii corporațiilor, care se propun astăzi pentru rolul liderilor întregii lumi, dau dovadă, în ultima perioadă, de o lipsă de adecvare.

Elon Musk, de exemplu, promite că, în câțiva ani, va anula limba ca mijloc de comunicare. Miliardarul-mormon Trevor Milton promovează activ unul dintre cele mai explozive gaze din lume, hidrogenul, în calitate de cel mai nou și la modă combustibil.

Bill Gates finanțează proiecte exotice privind combaterea încălzirii globale. Potrivit uneia dintre inițiativele sale, mii de aeronave sunt propuse pentru a fi lansate în zbor pentru a elibera tone de cretă în atmosferă. Acest văl ne va scunde de soare și pe tot Pământul într-adevăr se va răci. Nimic nu va mai crește și nu va mai fi nimic de mâncat, dar încălzirea se va opri, nu-i așa? Nu, aceasta nu este o glumă, acest proiect și altele similare sunt analizate în serios de către oamenii de știință de la Universitatea Harvard.

Acum schemele miliardarilor arată ca o nebunie hazlie. Dar ce se va întâmpla dacă acești tipi vor deține, într-adevăr, puterea mondială? Atunci nu-i va fi vesel nimănui.

Despre toate acestea ar trebui să ne amintim în ajunul summitului privind clima, programat pentru luna aprilie a acestui an. Partenerii noștri americani știu cum să transforme orice idee într-o armă de distrugere în masă. Inclusiv vechea idee bună de a proteja natura.

Fii la curent cu toateștiriledin Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru dinTelegram >>>
PriveșteVideoși ascultăRadioSputnik Moldova