Veronika Karashennikova
Printre ”iertați” se numără patru mercenari ai companiei militare private ”Blackwater”. În septembrie 2007, în mijlocul unei după-amiezi de duminică, în Piața Nisour din Bagdad, în timp ce păzeau un convoi de vehicule, în care se aflau oficialii Departamentului de Stat, aceștia au deschis focul, omorând 17 civili și rănind alți 20. Trebuie remarcat faptul că, în 2016, odată cu plecarea președintelui Obama, mercenarii condamnați nici măcar nu sperau să se folosească de șansa de a fi iertați.
Printre altele, pedeapsa a căutat criminalii mult timp. Pentru companiile americane militare private (PMC), nu există nicio lege în țara de desfășurare a operațiunilor militare: Washingtonul, atunci când semnează un acord de cooperare militară, include, în mod obligatoriu, eliberarea mercenarilor de responsabilitae, în cazul în care comit crime pe teritoriul acestei țări.
Chiar în America, eforturire de lobby ale sectorul militar privat sunt, de asemenea, extinse. Mercenarii nu au fost acuzați decât un an mai târziu, în decembrie 2008, iar încă un an mai târziu, în 2009, în temeiul ... desfășurării incorecte a anchetei, învinuirile au fost retrase! În aprilie 2011, cazul a fost redeschis, iar decizia anterioară a instanței a fost considerată eronată. În ianuarie 2012, "Blackwater" a încercat să-și răscumpere vina, plătind despăgubiri familiilor celor șase victime ale incidentului. Și abia în 2014 (șapte ani după crimă!) mercenarii au fost condamnați: unul – care a deschis primul focul – la închisoare pe viață, trei – la 30 de ani de închisoare. În august 2019, o instanță de apel a confirmat sentința pe viață.
Dar, în ciuda condamnării confirmate, condamnații știau că: cu Donald Trump, șansele vor fi de partea lor. Chiar și în afara perioadei obișnuite de distribuire a favorurilor prezidențiale, el a eliberat criminalii notorii de responsabilitatea pentru crimele de război. În noiembrie 2019, președintele a grațiat ofițerul Forțelor Speciale ale Marinei SUA (Navy SEALs), Eddie Gallagher, care a fost condamnat în iulie pentru uciderea, fără motiv, a unui prizonier adolescent ISIS* cu un cuțit de vânătoare și pozarea alături de cadavrul acestuia. Potrivit colegilor-ofițeri, ”nenorocitul diavol” ("freaking evil") Gallagher, care și-a ales porecla Blade (Lamă), era ”gata să omoare tot ceea ce se mișca”.
Dar, pe lângă o afecțiune specială manifestată față de criminali, Donald Trump are unele obligații față de fondatorul ”Blackwater”, Erik Prince. Familia Prince, un capital american ultraconservator, a fost întotdeauna impregnată cu un puternic spirit anticomunist: Erik a scris în autobiografia sa că, de la o vârstă fragedă, ”a vrut să lupte el însuși cu Uniunea Sovietică”. Până în prezent, el este atât de adâncit în istoria rivalității cu Moscova, încât l-a numit pe cel mai mic copil – al șaptelea – Charles Donovan Prince, în cinstea lui William ”Wild Bill” Donovan, tatăl-fondator al Agenției Centrale de Informații (CIA), a cărui statuie se află în holul sediului CIA din Langley.
Iar în 2016, familia Prince a finanțat campania lui Trump. Drept urmare, sora lui Erik, Betsy DeVos, a primit postul de ministru al educației, ea fiind unul dintre puținii oameni pe care Trump i-a menținut la un anumit post pe toată durata mandatului său. Numele de familie DeVos, al soțului ei, a legat-o cu capitatul colosal al companiei ”Amway”, un producător de produse chimice de uz casnic, populare în Rusia. Betsy DeVos nu s-a ocupat niciodată cu probleme de educație, dar, în schimb, (în cele mai bune tradiții familiale) a propus să înarmeze toți profesorii din școli.
Între timp, Erik Prince a dezvoltat pentru Trump o nouă strategie pentru Afganistan: înlocuirea armatei obișnuite cu mercenari și concentrarea exclusivă pe extragerea resurselor naturale, care au fost estimate la o sumă de un trilion de dolari în Afganistan. Drept model, Prince a prezentat Compania Britanică a Indiilor de Est – chiar cea care a organizat Chinei o serie de războaie ale opiului, în secolele XVIII și XIX, după care China a încetat să mai existe ca actor politic. Fără îndoială, lui Trump i-a plăcut foarte mult ideea. Cu toate acestea, mai întâi trebuia să forțeze întregul Pentagon să se predea – acest lucru, desigur, nu s-a întâmplat.
De-a lungul anilor de activitate, numele companiei ”Blackwater” a devenit sinonim cu creșterea nestăpânită a contractelor militare private, cu ucideri nepedepsite ale cetățenilor străini și cu incapacitatea statului, chiar și cu un sistem juridic foarte puternic, de a controla această industrie. Cea mai bună descriere și analiză a activităților companiei ”Blackwater” este oferită de cartea cu același nume a jurnalistului de investigație american Jeremy Scahill.
În încercarea de a scăpa de o reputație extrem de negativă, Erik Prince a redenumit compania Xe Services (se pronunță „Ze”) în 2009, iar apoi a vândut-o unui ”grup de investitori privați”. După un nou rebranding, compania a primit numele Academi și a devenit un grup de zeci de structuri.
PMC-urile au conflicte regulate cu armata. La audierile din Congres, generalul de brigadă Karl Horst a spus: ”Acești tipi aleargă prin țară complet fără frâne și fac lucruri stupide. Deasupra lor nu există niciun superior, așa că nu există nimeni la care am putea apela. <...> Ei ucid oameni, dar de consecințele acestor fapte trebuie să se ocupe altcineva.”
Privatizarea războiului aduce beneficii doar celor care privatizează: fiecare mercenar din ”Blackwater” a costat contribuabilului american 1.222 dolari pe zi – de aproximativ șase ori mai mult decât soldații americani obișnuiți.
Numai cu CIA ”Blackwater” nu a avut niciodată neînțelegeri. "Relația noastră a devenit profund fraternă. Am simțit că ”Blackwater” este o extensie a biroului", a declarat în 2009 un ex-ofițer CIA de râng înalt.
Însuși Prince a plecat la Abu Dhabi în 2010 – mai departe de justiția americană – și a fondat acolo compania ”Reflex Responses”, în special pentru a pregăti câteva mii de comandouri pentru șeicul local. În Hong Kong, el deține ”Frontier Services Group”, care deservește interesele Chinei în Africa.
A fost o adevărată senzație angajarea companiei lui Erik Prince pentru asigurarea securitatății celui mai important proiect chinez ”One Belt – One Road”. Într-un articol amplu, din 4 mai 2018, privind activitățile lui Prince în China, ”The Washington Post” citatează pe unul dintre foștii parteneri ai lui Prince: ”În prezent, Frontier Services Group se concentrează 100% pe securitatea și asistența proiectului ”One Belt – One Road” <...> Și Erik oferă servicii de securitate, în stil militar, pentru proiecția globală a puterii Chinei.”
Prin deschiderea Cutiei Pandorei a afacerilor militare private, Statele Unite au provocat o cerere pe piața mondială a conflictelor militare. Armatele private subminează tradiționalul monopol de stat privind utilizarea forței. PMC-urile beneficiază de conflict: pot crea și extinde astfel de conflicte pentru propriul lor profit, pot lupta de ambele părți – și o fac.
Rusia ar trebui să examineze amănunțit numeroasele riscuri de-a lungul acestui parcurs.
*Organizație teroristă, interzisă în Rusia
Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova