Evident, mulți observatori vor lega această vizită oficială de dorința Moscovei de a-l susține pe Dodon și Partidul Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM) în preajma alegerilor parlamentare stabilite pentru 24 februarie 2019.
Mai mult decât atât, nu este exclus ca cineva să interpreteze ceea ce se întâmplă drept o așa-zisă „ingerință a Rusiei în alegerile altor state”.
Reorientare sau un nou format?
Situația pare cu atât mai optimistă pentru Moscova, dacă ținem cont de faptul că, potrivit sondajelor de opinie, anume PSRM este în momentul de față favoritul electoral incontestabil, devansându-și detașat concurenții.
Iar acest lucru, la rândul său, le permite analiștilor – atât simpatizanților Kremlinului, cât și criticilor acestuia – să vorbească despre reorientarea foarte posibilă, în proximul viitor, a Moldovei spre Rusia, după ce a urmat timp de mulți ani cursul prooccidental.
Se pare însă că principalul simbolism al actualei vizite a lui Igor Dodon constă în faptul că o turnură radicală în relațiile moldo-ruse s-a produs deja. Ce-i drept, această turnură nu constă în reorientarea Chișinăului spre Moscova.
Nu este vorba de o nouă etapă, ci de un nou format, un format calitativ nou al relațiilor dintre Rusia și Moldova.
Esența constă în faptul că, pe parcursul a circa douăzeci de ani care au urmat după destrămarea URSS, Rusia a depus eforturi susținute pentru a menține statele postsovietice în sfera sa de influență. Ghidându-se ce-i drept nu de ambiții imperiale, ci de considerente de raționalitate, deoarece ruperea relațiilor, în primul rând a celor economice, dar nu numai, ar fi afectat grav toți subiecții.
Moscova explica, încerca să convingă, făcea apel la rațiune și sentimente frățești, iar uneori chiar pur și simplu „mituia”: prin subvenții, credite preferențiale, livrări de resurse energetice la un preț redus etc. Însă, tot mai des și mai des, eșua în lupta sa cu Occidentul pentru inimile și mințile vecinilor. Moldova nu era o excepție.
Toate acestea au ținut aproape până la mijlocul anilor 2010, când Rusia și-a schimbat principial atitudinea față de această problemă: ea a lăsat situația să se desfășoare de la sine.
Dacă doriți, poftim
În cazul Moldovei, acest lucru a dus la faptul că, în primăvara anului 2014, țara obținut regimul liberalizat de vize cu UE pentru posesorii de pașapoarte biometrice, iar peste câteva luni a semnat Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană.
În sfârșit, s-a împlinit visul poporului moldovenesc – potrivit elitei sale prooccidentale– și Moldova s-a alăturat familiei de popoare europene, fie și cu statut de membru de categoria a treia. Însă acest fapt era privit ca un prim pas pe calea spre calitatea de membru cu drepturi depline al Uniunii Europene (dar poate, cândva, și al NATO).
În continuare însă lucrurile s-au desfășurat cu totul altfel decât s-a așteptat. De altfel, Europa a fost dezamăgită nu mai puțin decât Chișinăul.
Bruxelles-ul și alte capitale ale Vechii Europe au contat în mod serios că pentru „continuarea banchetului” va plăti, ca și mai înainte, Rusia care în toți acești ani rămăsese cel mai important partener economic al Moldovei.
Moscova însă, mai ales pe fundalul Ucrainei - mult mai bolnavă și mai „incendiară” la acea vreme, a „mușcat zăbala” și a făcut exact ceea ce promisese și avertizase. A impus taxe vamale, a înăsprit controlul fitosanitar și a stabilit restricții pentru livrarea în Rusia a mărfurilor moldovenești, în special la o mare parte din băuturile alcoolice
moldovenești.
Rezultatele nu au întârziat să se facă simțite. În 2015, circulația mărfurilor între cele două țări s-a redus până la 32%. Totodată, dacă exporturile rusești în Moldova au scăzut esențial, cu 30%, exporturile moldovenești în Rusia au scăzut tocmai cu 41,2%.
Acesta a fost un moment principial important. Deși pierderile au fost, fără îndoială, neplăcute pentru businessul rusesc, totuși ele nu au fost critice, dat fiind faptul că piața moldovenească este una mică. În timp ce pierderea accesului deplin pe piața rusească și pagubele respective care au urmat au împins businessul moldovenesc în prăpastie.
Cu atât mai mult cu cât, foarte curând, s-a constatat că legumele și fructele moldovenești nu sunt deloc așteptate pe rafturile din UE. Europa are destui fermieri, iar pentru Bruxelles grija față de ei este prioritară.
Iată o cifră semnificativă: din 2013 până în 2014, exportul moldovenesc în Rusia s-a redus cu 400 de milioane de dolari, iar exportul în Uniunea Europeană în aceeași perioadă s-a majorat cu doar 200 de milioane de dolari.
Pentru o țară mică și săracă, pierderea a 200 de milioane de dolari înseamnă o sumă colosală.
Despre abilitatea de a trage concluzii
Evenimentele politice care au urmat după anul 2014 s-au dovedit a fi destul de zbuciumate pentru Moldova. În mediile de informare apăreau cu regularitate informații despre noi runde de confruntări între președintele „prorus” pe de o parte și Guvernul și Parlamentul „prooccidentale” pe de altă parte. Însă evenimentele principale se desfășurau în afara câmpului de vedere al publicului larg.
Mediul de afaceri și societatea din Moldova au tras concluzii corecte din cele întâmplate și țara a început să se reorienteze spre Răsărit – spre Rusia. Cotitura nu a fost din partea statului, ci a oamenilor de afaceri și a societății. Moscova a interceptat semnalul și, în 2017 a redus puțin restricțiile vamale și a înlesnit condițiile de importare a fructelor din Moldova. Totodată, acest lucru nu s-a făcut la scară largă, nici dintr-o singură lovitură, ci diferențiat: autorizațiile au fost eliberate doar pentru companii și producători concreți. Însă chiar și așa acest lucru a avut imediat un efect pozitiv enorm pentru oamenii de afaceri din Moldova. În anul trecut, exportul fructelor moldovenești în Rusia a crescut de câteva ori.
Dar nici Moldova nu a rămas datoare. Primele opt luni ale anului curent au confirmat intențiile de restabilire a cooperării economice dintre Moscova și Chișinău. Volumul circulației mărfurilor a crescut cu 36,2% (de la 704 până la 959 milioane de dolari). Totodată, exporturile din Rusia în Moldova a sporit practic de 1,5 ori (cu 44,7% sau de la 507 până la 959 milioane de dolari). La rândul lor, exporturile din Moldova în Rusia a cunoscut succese modeste, creșterea fiind de 14,4% (de la 197 până la 226 milioane de dolari).
Dacă traducem acest limbaj al cifrelor într-un limbaj mai accesibil, al politicii, putem spune următoarele:
„Lăsând”, în 2014, Moldova să meargă spre Europa, deja în 2018 Moscova și-a recuperat cu vârf și îndesat pierderile - atât politice, cât și economice, reconstruind totodată radical relațiile reciproce cu Moldova pe o bază strict comercială și reciproc avantajoasă.
Doar afaceri, afaceri mari
La sfârșitul lunii septembrie, la Chișinău a avut loc Forumul Economic Moldo-Rus în cadrul căruia copreședintele companiei „Delovaia Rossia” și al comitetului organizatoric al Forumului, Andrei Nazarov, a spus: „Noi am calculat: businessul rusesc poate investi în Moldova circa 1 miliard de dolari anual. Însă pentru ca businessul rusesc să vină aici în mod serios și pentru mult timp, sunt necesare câteva condiții: stabilitate politică, bază legislativă, sincronizarea cu UEE și securitatea garantată a derulării afacerilor. Dacă condițiile noastre vor fi satisfăcute, veți vedea cum banii se vor înmulți în progresie geometrică”.
Niciun cuvânt despre prietenie, frăție și înrudire istorică între cele două țări. Doar o retorică de afaceri, calculată și rece, a oamenilor care sunt gata să câștige bani împreună cu partenerii lor moldoveni, în cazul în care vor fi satisfăcute condițiile. Investiții, și nu obișnuitele creditări și subvenții preferențiale. Cerere de sincronizare a legislației cu UEE, în locul încercărilor anterioare de a convinge să nu semneze Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană. În afară de aceasta - stabilitatea politică și securitatea afacerilor.
Este semnificativ faptul că toate acestea se întâmplă cu câteva luni înainte de alegerile parlamentare, al căror rezultat nu poate fi garantat niciodată.
Pentru că în anii care s-au scurs Rusia s-a clarificat și a decis: dacă va fi nevoie, ea poate exista fără Moldova. Rămâne acum de văzut dacă Moldova, în opinia poporului său, poate trăi fără Rusia.
Răspunsul va deveni cunoscut la anul, în luna februarie.
Opinia autorului ar putea să nu coincide cu poziția redacției.