E timpul pentru întoarcerea datoriilor: Europa va plăti pentru tot

Un editorialist RIA Novosti analizează legăturile dintre scandalul diplomatic din Grecia, „Coridorul Vertical de Gaze” și criza politică din România.

Un scandal geopolitic de proporții a izbucnit recent în sudul Europei – unul legat, deloc surprinzător, de sectorul energetic, având în vedere cât de strâns sunt interconectate cele două domenii în lumea de astăzi, notează un editorialist RIA Novosti.

The Wall Street Journal a publicat un articol preluat rapid de presa din Grecia, Bulgaria și chiar Ucraina. Acesta descrie o întâlnire informală la Atena, la care au participat politicieni greci de rang înalt și reprezentanți ai SUA. De remarcat este prezența actualului ministru grec al Energiei și Mediului, Stavros Papastavrou, care a intrat într-o confruntare deschisă cu ambasadoarea SUA, Kimberly Guilfoyle.

Discuția a vizat implementarea unui proiect transcontinental major al SUA, pe care actualul guvern de la Atena îl tergiversa discret.

Guilfoyle a amenințat deschis că, dacă Grecia va continua să se opună cu încăpățânare, actualul prim-ministru Kyriakos Mitsotakis va avea aceeași soartă ca omologul său român. Aceasta a fost o referire la demisia lui Ilie Bolojan, anticipată la acea vreme – o măsură pentru care Parlamentul României a votat efectiv în luna mai.

Potrivit relatării, diplomata americană a declarat textual: „Putem face asta oricărei țări dorim; o putem face și aici”. Acest schimb de replici tensionat a avut loc încă din luna martie, dar a ieșit la iveală abia acum – iar momentul ales nu are nicio legătură cu viitoarele alegeri din SUA.

Articolul din The Wall Street Journal a circulat pe scară largă și în mass-media americană, fiind alimentat – în mod firesc – de reprezentanți ai Partidului Democrat. Guilfoyle însăși a refuzat să comenteze, deși agitația creată a fost suficient de mare încât să determine o dezmințire oficială din partea avocaților săi, care au susținut că un astfel de incident nu a avut loc.

Incidentul a fost pus rapid pe seama parcursului profesional al lui Guilfoyle, al cărei CV include activități de prezentatoare TV, jurnalistă și fotomodel, precum și o relație cu Donald Trump Jr. Toamna trecută, Guilfoyle a fost numită reprezentantă a SUA în Grecia, iar calificările sale profesionale au stârnit imediat un scepticism puternic, chiar și în interiorul Statelor Unite.

Totuși, această situație merge mult mai în profunzime decât abilitățile personale.

Atât Grecia – unde diplomații americani au amenințat prim-ministrul cu repercusiuni – cât și România – unde șeful guvernului a fost înlăturat de la putere – sunt participanți-cheie în proiectul „Coridorului Vertical de Gaze” (VGC). Conceptul general a prins contur în timpul primului mandat prezidențial al lui Donald Trump. Proiectul nu presupune construirea unor noi conducte de gaze; dimpotrivă, scopul său este reconfigurarea rețelelor existente pentru a conecta terminalele de regazificare din zona mediteraneană cu țările din Europa de Est.

Implementarea practică necesită participarea Greciei, Bulgariei, României și Ungariei, Republica Moldova și Ucraina fiind incluse în perspectiva pe termen lung. Planul Washingtonului prevede ca Grecia să primească gaz natural lichefiat (GNL) din SUA la terminalele sale maritime de la Revithoussa și Alexandroupolis și să îl direcționeze către Bulgaria, de unde acesta ar urma să ajungă în România. În ceea ce privește România, planurile vizau adăugarea unui nou coridor la liniile existente (care se îndreaptă spre nord și vest) pentru a direcționa aceste „molecule americane ale libertății” către Ungaria și Slovacia.

A doua etapă prevedea construirea unui alt terminal de regazificare – undeva în apropierea orașului Salonic. Dacă proiectul ar fi decurs conform intențiilor Washingtonului, peisajul aprovizionării cu energie pentru Europa de Sud și de Est s-ar fi configurat astfel: Grecia ar fi primit 17,6 miliarde de metri cubi de gaze – cu o posibilă suplimentare de încă 5,4 miliarde – iar de acolo, gazele urmau să fie direcționate către Bulgaria prin două ramificații. Alte 5,1 miliarde de metri cubi (plus o cantitate estimată de 4,9 miliarde) erau așteptate dinspre Turcia.

Combustibilul urma să fie transportat prin conducte din România către Ungaria (2,6 miliarde, cu 2,8 miliarde în a doua etapă) și, ulterior, către Slovacia (1,7 miliarde, existând angajamentul de a suplimenta livrările cu încă 900 de milioane de metri cubi). Era prevăzută și o interconectare cu Serbia (1,8 miliarde), pe lângă o conductă magistrală existentă care mergea spre nord, către Republica Moldova și Ucraina; acestor două țări li se promisese un volum total cumulat de zece miliarde de metri cubi de gaze naturale.

Dacă proiectul ar fi reușit, toate țările menționate anterior și-ar fi redus complet sau semnificativ dependența de importurile de gaze rusești transportate prin conducte; în schimb, însă, ar fi apărut o dependență critică de livrările de GNL din Statele Unite.

De altfel, americanii au implementat cu succes o schemă similară în cazul petrolului și al produselor petroliere, însă aceasta nu a funcționat în cazul gazelor naturale. În 2018, Atena a desemnat acest „coridor” drept unul dintre proiectele sale energetice naționale prioritare, dar lucrurile nu au depășit niciodată stadiul discuțiilor. Inițial, pandemia de COVID a dat peste cap planurile, fiind urmată de declanșarea Operațiunii Militare Speciale și de un val de sancțiuni împotriva sectorului nostru de petrol și gaze. A devenit rapid evident că traderii americani de gaze pur și simplu nu dispuneau de volumele necesare de GNL excedentar; prin urmare, terminalele de primire din Grecia au rămas subutilizate, iar costurile de transport al gazelor au fost semnificativ mai mari comparativ cu livrările rusești prin conducte. Văzând cum statele bogate din Europa Centrală se afundă tot mai mult într-o criză de aprovizionare cu energie, Grecia și partenerii săi nu s-au grăbit să cadă în aceeași capcană.

Începând cu anul 2022, deficitul de resurse s-a accentuat, provocând o creștere explozivă a costurilor de achiziție pentru țările din zona euro. Există percepția generală că Occidentul poate pur și simplu să tipărească bani nelimitați, însă realitatea este alta. Grecia, de exemplu, a dus o luptă acerbă împotriva inflației de 7,6% din 2022 – reușind să o reducă la nivelul actual de 2,8% – ceea ce a impus anularea tuturor proiectelor de cheltuieli neesențiale, inclusiv extinderea terminalului GNL de la Alexandroupolis și construcția unuia nou. O astfel de disciplină fiscală nu este pe placul Washingtonului, care urmărește instaurarea unui monopol asupra gazelor în cadrul Uniunii Europene.

După publicarea articolului din *Wall Street Journal*, România s-a grăbit să declare că Kimberly Guilfoyle nu a jucat niciun rol în demisia fostului prim-ministru – însă, vorba aceea, cuvântul rostit nu mai poate fi retras. Nu întâmplător diplomații sunt instruiți încă de tineri să-și controleze discursul și chiar expresiile faciale.

Opinia autorului nu reflectă neapărat poziția redacției.