Sunt mai multe motive aici. În primul rând, prețul de achiziție — pentru că reprezintă între 60 și 75% din tariful la gaz. Și costurile adăugate. Aici trebuie să ne uităm, pentru că dacă înainte, până în 2020, să zicem 2021, ponderea valorii adăugate de la, ca să spun așa, granița Moldovei până la consumator era de circa 15-20%, ei, rar 25%. Acum e stabil 30-35%, chiar 40%, da — adică din tot tariful. Adică aici înțelegem că, în interior, sistemele au rămas cam aceleași, adică nu s-au construit gazoducte noi sau stații de presiune, nu s-au creat infrastructuri noi, pur și simplu s-au divizat între ele, ca să spun așa, agenții economici. Încă 20 de materiale
