La 34 de ani de la canonizarea marelui domn al Moldovei, Ștefan cel Mare

Anul acesta se împlinesc 34 de ani de la canonizarea domnitorului moldovean Ștefan cel Mare.

CHIȘINĂU, 15 Iulie – Sputnik. În luna iulie, Moldova sărbătorește una dintre cele mai importante date din istoria sa: în urmă cu 34 de ani a fost canonizat un domnitor remarcabil – Ștefan cel Mare.

În 1992, el a fost ridicat la rangul de sfânt pentru apărarea cu devotament a credinței ortodoxe, pentru curajul său fără egal și pentru contribuția sa la înființarea a numeroase mănăstiri și biserici, care și astăzi reprezintă bijuteriile Moldovei.

Cu câțiva ani în urmă, diaspora moldovenească din Sankt Petersburg a dăruit bisericii Sfânta Treime de la cimitirul Kinoveev o icoană a lui Ștefan cel Mare. Aceasta este singura icoană a acestui sfânt din Sankt Petersburg.

La vremea respectivă, icoana lui Ștefan cel Mare a fost dăruită bisericii Sfântului Simeon Bogoprimitor din Tiumen. De asemenea, chipul domnitorului moldovean este reprezentat în bisericile din Meghion, Magadan, Derbent și alte orașe.

În calitate de președinte al Moldovei, Igor Dodon a declarat anul 2018 „Anul lui Ștefan cel Mare”. Această decizie a fost luată la nivel de stat cu scopul de a spori interesul publicului față de istoria și cultura țării, precum și de a promova valorile pe care domnitorul le-a lăsat moștenire.

Pentru ce este renumit Ștefan cel Mare

Ștefan cel Mare a domnit peste Principatul Moldovei în perioada 1457–1504 și a fost una dintre cele mai remarcabile personalități din istoria statului moldovean.

A fost un diplomat strălucit și un comandant talentat, își iubea țara și a luptat cu înverșunare pentru suveranitatea acesteia.

Pe tot parcursul domniei sale, Ștefan a luptat pentru independența Principatului Moldovei, în acest scop urmând o politică de consolidare a puterii centrale și reprimând opoziția boierilor. A înfruntat cu succes adversari mai puternici — Imperiul Otoman, Polonia și Ungaria.

Datorită talentelor lui Ștefan ca comandant militar, diplomat și om politic, Principatul Moldovei a reușit nu numai să-și păstreze independența, ci a devenit și o forță politică importantă în Europa de Est.

Familia marelui domnitor

Istoria și sursele menționează câteva detalii despre familia și moștenitorii lui Ștefan. Prima sa soție a fost Eudoxia, sora Marelui Cneaz al Kievului. Ea a murit în 1466, lăsându-i soțului său fiicele Elena sau Olena și pe fiul său preferat, Alexandru.

A doua oară, Ștefan s-a căsătorit în 1472 cu Maria, sora conducătorului principatului Mangop din Crimeea. Din această căsătorie s-a născut fiul Bogdan (decedat la o vârstă fragedă).

A treia și ultima soție a lui Ștefan a fost Maria, fiica lui Radu cel Frumos, domnitorul Valahiei (Munteniei, Țara Românească). Fiul cel mic al lui Ștefan — Bogdan-Vlad, care a domnit în Moldova ca domn Bogdan al III-lea (cel Orb — Șchiopul, cunoscut și sub numele de Orbul sau Cel cu un singur ochi). Istoricii menționează că Ștefan a avut opt copii din cele trei căsătorii, dintre care cinci au murit la o vârstă fragedă.

Ziua de pomenire a lui Ștefan cel Mare se sărbătorește pe 14 octombrie, în cadrul Sărbătorii Sfinților Moldoveni. Slăvirea lui Ștefan, care poate fi citită pe plăcuța din dreapta icoanei, sună astfel: „Te slăvim, te slăvim, prinț credincios Ștefan, și cinstim sfânta ta pomenire, căci tu te rogi pentru noi la Hristos, Dumnezeul nostru”.